VIDEO Cum să avem grijă de părinții și bunicii noștri fără să ne prăbușim fizic și psihic
Îngrijirea părinților și bunicilor bolnavi poate deveni o povară emoțională uriașă. Psihologul Keren Rosner explică de ce vinovăția nu trebuie să ne distrugă și când ajutorul specializat poate fi cea mai bună soluție.
Îngrijirea persoanelor vârstnice a devenit una dintre marile probleme ale familiilor din România. În lipsa unui sprijin real din partea statului, responsabilitatea cade, de cele mai multe ori, pe copii sau pe nepoți.
Situația devine cu atât mai grea atunci când părinții sau bunicii nu mai au autonomie, nu se mai pot deplasa, au afecțiuni grave sau se confruntă cu degradare cognitivă, demență ori Alzheimer.
Psihologul Keren Rosner a explicat, într-un dialog cu Newsweek România, că această responsabilitate poate duce la epuizare, vinovăție, furie și chiar probleme de sănătate pentru cel care îngrijește.
Keren Rosner: „Este foarte solicitant să ai grijă de o persoană în vârstă”
Psihologul spune că, în ultimii ani, tot mai multe familii se confruntă cu întrebarea dificilă: ce facem cu părinții și bunicii noștri atunci când nu se mai pot îngriji singuri?
„Într-adevăr, în ultima perioadă este o problemă ce facem cu generația de vârsta a treia, cu seniorii”, a explicat Keren Rosner.
Creșterea speranței de viață aduce și o creștere a perioadelor în care persoanele vârstnice au nevoie de supraveghere, tratament și îngrijire constantă.
Citește și: VIDEO De ce nu mai avem umor și ne sare țandăra din orice? „Ce se întâmplă acum e o reglare de conturi”
„O vârstă înaintată înseamnă și probleme de sănătate. De foarte multe ori, problemele de sănătate, dacă sunt altele decât cele de degradare cognitivă, poate sunt mai ușor de gestionat. Însă atunci când este vorba despre degradare cognitivă, care duce spre nevoia de îngrijire continuă, atunci într-adevăr este o problemă pentru persoana în vârstă și pentru familie”, a spus psihologul.
Citește și: VIDEO Care e primul lucru pe care trebuie să-l faci după un divorț? Ce este doliul de despărțire?
Familiile sunt mai mici, iar povara cade pe un singur copil
În trecut, familiile erau mai numeroase, iar responsabilitatea îngrijirii unei persoane vârstnice putea fi împărțită între mai mulți frați sau mai multe rude. Astăzi, în multe cazuri, există un singur copil sau cel mult doi, fiecare cu propria familie, propriul serviciu și propriile probleme.
„Dacă mai demult familia însemna mulți frați și responsabilitate împărțită, altfel erau gestionate problemele de acest gen. Acum părinții au un copil, maxim doi copii maturi”, a explicat Keren Rosner.
În cazul în care există un singur copil, întreaga responsabilitate cade asupra lui.
„Dacă este un singur copil, înseamnă că el singur trebuie să-și asume această responsabilitate. Este extraordinar de greu, pentru că este foarte solicitant să ai grijă de o persoană în vârstă”, a spus psihologul.
Această dificultate crește atunci când persoana vârstnică nu mai poate locui singură și depinde de altcineva pentru lucrurile de bază.
„Vorbim despre acele persoane care nu au autonomie, care nu pot locui singure și care sunt dependente de altcineva”, a explicat Keren Rosner.
Îngrijirea continuă poate distruge familia, munca și sănătatea
O persoană care îngrijește permanent un părinte sau un bunic bolnav ajunge, treptat, să își neglijeze propria viață. Își poate neglija copiii, partenerul, serviciul și propria sănătate.
„În lumea de acum, care este atât de solicitantă, îngrijirea unei persoane care are nevoie permanent de atenție este foarte obositoare. Și atunci poate neglijezi familia ta, copiii, munca”, a explicat psihologul.
De aici apar tensiuni puternice. Cel care îngrijește poate simți furie, neputință, revoltă și, în același timp, vinovăție.
„Apare o luptă interioară extraordinară între furia și nemulțumirea că trebuie să treci prin așa ceva, că este foarte greu și că nu mai faci față, și, pe de altă parte, vinovăția că n-ai putea să lași părintele, bunicul sau persoana din familie singură ori să o internezi într-un spital de specialitate sau într-un cămin de bătrâni”, a spus Keren Rosner.
Vinovăția este una dintre cele mai grele poveri
Multe persoane care ajung în această situație se simt vinovate dacă iau în calcul internarea părintelui sau bunicului într-un centru specializat. Au impresia că trădează, că nu sunt copii buni sau că aleg varianta ușoară.
„De foarte multe ori am discuții în cabinet cu persoane care se simt foarte vinovate și au impresia că trădează, că nu sunt copii buni, că nu fac suficient, că aleg varianta ușoară. Nu este adevărat”, a explicat psihologul.
Keren Rosner spune că primul lucru pe care trebuie să îl înțeleagă familia este că îngrijitorul trebuie să aibă grijă și de el însuși.
„În primul rând trebuie să ai grijă de tine ca să faci față tuturor solicitărilor. Dacă îți neglijezi sănătatea proprie, poate ești obosit, ajungi la oboseală cronică și nu o să mai faci față nici să îngrijești acea persoană”, a spus psihologul.
Cu alte cuvinte, dacă persoana care îngrijește se prăbușește, nu mai poate avea grijă nici de părinte, nici de copii, nici de familie și nici de propria viață.
Când centrul specializat poate fi cea mai bună soluție
Psihologul spune că decizia este foarte grea, dar uneori trebuie luată rațional, nu doar emoțional. Familia trebuie să se întrebe ce este cel mai bine atât pentru persoana în vârstă, cât și pentru cel care o îngrijește.
„Ar trebui să se lase la o parte sentimentul de vinovăție și, în general, partea emoțională, și să alegi cu mintea ce este cel mai bine pentru persoana în vârstă și pentru tine”, a explicat Keren Rosner.
În multe cazuri, cea mai bună variantă poate fi internarea persoanei vârstnice într-un loc unde primește îngrijire, supraveghere și sprijin de specialitate.
„De foarte multe ori, cea mai bună variantă este internarea bătrânului într-un loc unde are posibilitatea să fie asistat, să fie persoane de specialitate care să intervină și să ajute persoana dacă are un moment dificil sau o problemă de sănătate spontană”, a spus psihologul.
Un centru specializat poate oferi și socializare, supraveghere continuă și intervenție rapidă în caz de urgență.
„Sunt locuri în care are posibilitatea să socializeze. Nu ești tot timpul preocupat să ajungi acasă, că părintele este singur și nu știi cum îl găsești. Poate a căzut, poate i-a fost rău, poate n-a mâncat”, a explicat Keren Rosner.
Supravegherea continuă îi poate ajuta și pe seniori, și pe familie
Pentru o persoană în vârstă cu probleme grave, supravegherea constantă poate fi esențială. În același timp, familia poate recăpăta energia necesară pentru a rămâne aproape, fără să fie distrusă de îngrijirea continuă.
„Are o supraveghere continuă într-un astfel de loc și tu ai energia necesară să vizitezi și să-l vezi permanent. Poți să mergi în fiecare zi, poți să mergi de două ori pe zi, dar atunci vei avea energia și liniștea că și celelalte zone și roluri din viața ta sunt satisfăcute”, a spus psihologul.
Această variantă nu înseamnă abandon. Dimpotrivă, poate permite o relație mai bună, în care timpul petrecut împreună nu mai este redus doar la îngrijire, panică și epuizare.
„Ai timpul necesar să petreci un timp de calitate, nu doar să-l îngrijești și, la un moment dat, să ai senzația că nu mai poți, că nu mai vrei, că e prea mult”, a explicat Keren Rosner.
Durerea de a vedea degradarea unui părinte
Unul dintre cele mai grele aspecte ale îngrijirii unui părinte sau bunic este degradarea acestuia. Copilul ajunge să vadă un om puternic, care i-a fost model, într-o stare de neputință.
„În momentul în care îngrijești un bătrân și îi vezi degradarea, este extraordinar de dureros. Părintele care a fost un om puternic, pe care l-ai venerat, care a fost un model pentru tine, ajunge în incapacitatea de a face lucruri elementare”, a spus psihologul.
Această imagine este greu de dus și poate produce suferință profundă.
„Sunt ipostaze foarte dureroase și pentru persoana în vârstă, și pentru cel care o îngrijește. Sunt greu de dus, pentru că ajungi să te gândești la viața ta, la cum va fi, la cum vei ajunge. Tot timpul ai în față finitudinea vieții”, a explicat Keren Rosner.
Timpul de calitate poate înlocui epuizarea
Psihologul spune că, atunci când persoana vârstnică este îngrijită corespunzător, familia poate construi un alt tip de relație cu ea. Nu mai vede doar degradarea, suferința și neputința, ci poate petrece timp de calitate.
„Dacă persoana este îngrijită și tu o vezi când este spălată, când poate are o dispoziție bună, poți să ai un timp de calitate. Poți să mănânci împreună cu părintele sau persoana pe care o vizitezi, poți să stai de vorbă, poți să te plimbi, dacă poate”, a explicat Keren Rosner.
Acest lucru nu înseamnă fugă de responsabilitate, ci o formă mai sănătoasă de grijă.
„Nu înseamnă că te protejezi pentru că vrei să fugi. Vrei să-ți fie bine și să-i fie și celuilalt bine și să poți să faci față vieții tale”, a spus psihologul.
Nu poți să te dedici exclusiv îngrijirii unei persoane în vârstă
Keren Rosner subliniază că îngrijirea unei persoane în vârstă nu trebuie să distrugă complet viața celui care ajută. A avea grijă de un părinte sau de un bunic nu înseamnă să renunți definitiv la propria familie, la muncă, la sănătate și la echilibru.
„Nu poți să te dedici exclusiv îngrijirii unei persoane în vârstă, pentru că nu este jobul tău, nu este menirea ta. O să ai mari regrete dacă faci lucrul acesta”, a explicat psihologul.
Soluția nu este abandonul, ci echilibrul. Persoana vârstnică are nevoie de îngrijire bună, iar familia are nevoie să rămână funcțională.
„Nu vei simți vinovăție dacă o să vezi persoana că este bine și că este mai bine decât să depindă doar de tine”, a spus Keren Rosner.
Îngrijirea părinților și bunicilor nu trebuie să însemne prăbușirea celui care ajută. Uneori, cel mai responsabil gest este să recunoști limitele proprii și să cauți o soluție în care și persoana vârstnică, și familia să fie protejate.
