Orice afecţiune care necesită îngrijire specială ne îndeamnă să ne întrebăm care sunt motivele din care a apărut. Înţelegem cauza şi suntem mai aproape de rezolvarea problemei. La fel este cazul tulburărilor de spectru autist (TSA), care afectează în prezent aproximativ un copil din 59 – un salt de la un copil din 150 în anul 2000. Creşterea acestui număr a dus la o dorinţă disperată de a găsi un remediu.
Un nou studiu axat pe cercetarea dinţilor de lapte oferă unele promisiuni. O echipă de cercetători de la Şcoala de Medicină Icahn de la Mount Sinai şi-a propus să examineze felul în care copiii procesează nutrienţii esenţiali primiţi în pântecul mamei. Înainte ca un copil să se nască, limbii sale i se adaugă straturi noi în fiecare zi, iar aceste straturi înregistrează elementele care îşi croiesc drum prin corpul său, asemeni inelelor unui copac. Paul Curtin, care lucrează în medicina mediului, şi echipa sa au bănuit că aceste straturi ar putea dezvălui dacă copiii cu tulburări de spectru autist metabolizează substanțele chimice diferit.
Cercetătorii au colectat dinţi de lapte de la copii cu şi fără TSA, au folosit lasere pentru a izola straturile acestea şi au exeminat nivelurile de cupru și zinc pe perioada celui de-al doilea şi al treilea trimestru. „Când metabolismul zincului şi cuprului este dereglat“, explică Curtin, „acest lucru poate duce la boli“.
Potrivit studiului lor, publicat în luna mai în revista Science Advances/ Descoperiri ştiinţifice, copiii cu autism procesau cele două metale foarte diferit. Doar examinând felul în care erau metabolizate, cercetătorii îşi puteau da seama ce dinţi aparţineau copiilor cu TSA. Şi au putut chiar face diferenţa între fraţii cu autism şi cei fără autism.
Motivul exact din care copiii cu TSA metabolizează anormal zincul şi cuprul este necunoscut. „Pe acest lucru ne vom centra studiile viitoare“, spune Curtin. Dar cercetătorii speră că această descoperire ar putea duce la un nou instrument de diagnosticare, unul care ar putea identifica copiii cu autism de la o vârstă mult mai fragedă decât este în prezent posibil. „Una dintre provocările cu care ne confruntăm este faptul că nu am avut niciun marker biologic al autismului“, spune Curtin referindu-se la testele din prezent, care se concentrează pe comportament şi cogniţie, furnizând doar rezultate vagi şi care sunt susceptibile interpretărilor. Ţesutul implicat în metabolismul zincului şi cuprului ar furniza o modalitate mult mai obiectivă de măsură.
Curtin pune accent pe faptul că aceste rezultate nu explică cauza autismului sau creşterea recentă a numărului copiilor afectaţi de tulburările de spectru autist. Dar este un excelent indiciu primar.
