VIDEO Care ar fi cea mai rapidă soluție pentru ieșirea din criză și cine pierde din colaborarea PSD-AUR?

România a intrat într-o nouă criză politică, înaintea moțiunii de cenzură care poate decide soarta Guvernului Bolojan. Remus Pricopie, rectorul SNSPA, explică, într-un dialog la Newsweek Report, cum s-a ajuns la ruptura din coaliție, ce rol joacă PSD, PNL, USR, UDMR și AUR, dar și ce scenarii sunt posibile după vot.

Citește și: Remus Pricopie: „Promovarea unei moțiuni de cenzură de către PSD împreună cu AUR e o greșeală politică majoră”

Cum s-a ajuns la această criză

Newsweek România: Marți avem o moțiune de cenzură. Sunt mai multe scenarii, niciunul nu e cel mai bun pentru România. Cum s-a ajuns la această situație?

Remus Pricopie, rectorul SNSPA: Cred că, în științe politice, într-un fel, cel mai mare capitol este cel care tratează problema crizelor, tensiunilor, conflictelor dintre puteri. Îmi aduc aminte, dacă îmi permiteți să încep cu o amintire, din perioada în care eram student la Universitatea din Liège, în Belgia. Aveam un curs de drept constituțional și, la un moment dat, se punea întrebarea ce fel de regim politic este regimul francez: semiprezidențial, prezidențial, semiparlamentar? Mă rog, diverse discuții la seminar și noi încercam să găsim argumente pentru o variantă sau alta, iar profesorul ne surprinde cu următorul răspuns: depinde. Deci, răspunsul la întrebarea simplă „ce fel de sistem politic este sistemul francez?” este: depinde.

Și profesorul spune: da, depinde de actori. Pentru că, de exemplu, dacă președintele are o majoritate parlamentară și primul-ministru și guvernul sunt sub aceeași culoare politică cu președintele Franței, atunci este un sistem prezidențial clasic. Dacă președintele, în urma alegerilor parlamentare, nu mai are o majoritate politică pe care să se bazeze, atunci devine semiprezidențial, pentru că nu mai poate să facă ceea ce ar putea să facă într-o variantă de linearitate politică. Deci, atunci ai coabitarea. Și, în coabitare, sistemul francez nu mai este chiar sistemul clasic prezidențial.

Cam așa este și la noi. De multe ori, situațiile politice, crizele politice le analizăm, pe de o parte, în raport cu Constituția și în raport cu echilibrul de forțe din Parlament, pe de altă parte, le mai analizăm și în funcție de personaje, fiecare personaj în parte. Și, uitați, deja avem o experiență de 36 de ani. Am avut trei președinți, acum îl avem pe... nu, patru președinți, acum îl avem pe al cincilea, și fiecare președinte a avut crizele sale politice în timpul mandatului sau mandatelor.

Dar depinde și de personalitatea politică și de momentul în care președintele este la început, este la sfârșit, primul-ministru, dacă este prim-ministru și președinte de partid, un partid mai mare, mai mic. Deci, crizele trebuie să fie analizate fiecare într-un context specific.

Iar acum, ajungând în România, noi am mai discutat aici, noi doi, și cred că de cel puțin două ori în ultimul an am spus că este o greșeală. A fost o greșeală să ai o coaliție atât de mare, pentru că într-o coaliție mare este greu să pui cap la cap toate interesele, orientările partidelor, orientări politice diferite, și, de asemenea, este o greșeală să lași AUR să fie exponentul opoziției. Pentru că nu te duci în opoziție și zici: care e cel mai mare partid? AUR. Celelalte aproape că nu există.

Unde am ajuns? După un an de zile, la tensiune. Și inițial tensiunea a început între PSD și USR, ca să o luăm totuși sistematic. PSD-ul nu avea o problemă cu Ilie Bolojan, PSD-ul avea o problemă cu USR-ul. Poziții diferite. USR-ul avea o problemă cu PSD-ul. Atacuri au existat tot timpul între cele două grupuri aflate la guvernare, până când, la un moment dat, acest conflict s-a dus direct pe linia premier, probabil PSD-ul considerând că premierul, în diferite situații, ar fi trebuit să procedeze altfel.

Deci era oarecum previzibil. Sigur, n-aveam de unde să știm anul trecut că vom ajunge în această situație în care PSD-ul să colaboreze cu AUR, pentru că este o colaborare pentru a promova o moțiune de cenzură. Mai avem de așteptat, pentru că, din nou, nu e nicio jignire, niciun atac la adresa nimănui, dar istoria politică din ultimii 36 de ani ne-a arătat că, de multe ori, politicienii, respectiv partidele, semnalizează stânga și fac dreapta.

Deci vom mai vedea dacă AUR într-adevăr participă la această moțiune de cenzură cu putere maximă, pentru că, dacă trișează, atunci premierul Bolojan rămâne în funcție, urmând să intrăm, în acest scenariu, într-o altă ecuație neclară. Pentru că în Constituția României avem o zonă încă neanalizată de către Curtea Constituțională. Ce se întâmplă cu acea perioadă de provizorat de 45 de zile, indiferent că vorbim de un portofoliu lăsat liber, deci portofoliu de ministru, sau vorbim de situația în care echilibrul politic, structura politică a Guvernului se modifică?

Constituția vorbește despre aceste lucruri, sunt decizii ale Curții Constituționale care vorbesc despre schimbare, dar nu găsim nicăieri spus ce se întâmplă după. Sunt unii care interpretează, și într-un fel le dau dreptate să interpreteze în acest fel, că poziția de prim-ministru se vacantează numai în caz de deces, incapacitate de muncă a premierului, demisie sau moțiune. Deci, practic, ai aceste patru situații. Nu ai și situația în care o înțelegere inițială, pentru că, repet, programul de guvernare, să ne aducem aminte, pentru că am mai discutat și de acest lucru, este un document semnat de către patru, în cazul de față patru partide politice, plus reprezentantul minorităților în Parlament.

Deci există cinci semnături pe documentul numit program de guvernare, aprobat de către Parlament odată cu componența cabinetului. În momentul în care o semnătură se retrage în bloc, deci nu ai un membru de partid, nu ai un ministru care își dă demisia. Ce ai? Un partid care spune: nu mai considerăm valid acordul pe care l-am semnat în urmă cu un an. Ce se întâmplă?

Unii spun că, în acel moment, chiar dacă nu scrie în mod explicit, premierul are 45 de zile la dispoziție pentru a asigura o anumită continuitate, dar că ar trebui în 45 de zile să se constituie un nou guvern. Bun. Vom vedea. Probabil că într-o zi vom ajunge, noi suntem experți în crize, într-o zi vom ajunge și în această situație în care un prim-ministru va rămâne în funcție 45 de zile după retragerea unui partid. Și atunci probabil Curtea Constituțională va fi mai întâi sesizată și va da o decizie.

Săptămâna trecută mai era o discuție, nu știu în ce măsură ea are o bază reală sau nu, și anume aceea că unele partide ar fi vrut să întrebe preventiv Curtea Constituțională ce trebuie să se facă într-o astfel de situație. Curtea Constituțională nu este o firmă de consultanță. Deci Curtea Constituțională nu poate să emită ipoteze de lucru înainte și se sesizează strict în cazul în care există un conflict de natură constituțională între puterile statului.

Bun, acum revenind. Eu consider că, unu, s-a ajuns aici pentru că o coaliție atât de mare este greu de gestionat. Deci nu numai că e o coaliție mare, dar spectrul de orientări politice este mare, de la USR, PNL, la PSD și UDMR. Bun, UDMR merită să avem o discuție separată și este important, am mai spus acest lucru, dar vom reveni la UDMR.

Deci, primul aspect: o coaliție mult prea mare, greu de gestionat. Al doilea aspect: eu cred că la baza acestei situații se află un munte de orgolii, ego, încăpățânare, lipsă de dialog aproape în toate partidele. Deci nu aș merge să spun: domnule, stați, că personajul X este nemaipomenit și este pe un cal alb, iar ceilalți nu. De toate părțile. În politică se discută, se analizează, se respectă reguli. E regretabil că au fost tolerate aceste atacuri care au existat, cred că din primele două săptămâni.

Iar acum ne mirăm cum de am ajuns în această criză guvernamentală care, repet, este totuși artificială. Dacă ar fi existat mai puțină încăpățânare, probabil că nu se ajungea aici.

Rolul lui Nicușor Dan

Mai este un aspect care, evident, s-a discutat foarte mult, cel legat de președintele Nicușor Dan. Depinde de persoana care analizează. Unii vin și spun: ce greșit acționează Nicușor Dan, pentru că trebuia să iasă și să facă dirigenție politică cu personajele X sau Y din arcul guvernamental. Alții vin și spun: este corect. N-am avut, de fapt, aproape niciodată un președinte care să dorească să fie echidistant.

Președintele Iohannis a abordat diferite crize politice de manieră echidistantă și atunci a început să fie criticat exact de către dreapta. Adică așa se întâmplă și acum. Totuși, am avut alți președinți pe care i-am criticat că nu au fost echidistanți, Traian Băsescu, Ion Iliescu a fost criticat pentru așa ceva. Întotdeauna vor exista persoane care nu vor fi de acord cu o acțiune politică sau alta.

Totuși, noi trebuie să ne uităm la ce spune Constituția, că uneori în Constituție sunt anumite lucruri care se cam bat cap în cap. Adică, cum poți să fii președinte echidistant? Da, nu mai ești echidistant când vine următoarea campanie electorală, că ai nevoie de un sprijin politic, deci de o susținere. Aici este o componentă care nu se leagă.

Totuși, Nicușor Dan, cu încăpățânare, și încăpățânarea, să știți că uneori e rea, alteori e bună, a spus: avem o coaliție, îi încurajez să dialogheze, sper să găsească o soluție, garantez direcția pro-europeană, indiferent de soluția care se va găsi. Ok, critici masive: de ce nu a susținut o parte? Probabil că pierde în aceste zile Nicușor Dan susținere, dar un mandat se cântărește la final.

Și atunci când te duci în fața electoratului peste patru ani și spui: uitați ce am făcut, uitați ce n-am putut să fac, am încercat să merg pe mijloc, unora le-a plăcut, altora nu le-a plăcut. Și eu totuși cred că, în societatea românească, unde diferența de vot dintre parlamentare, locale și prezidențiale este foarte mare, în cazul alegerilor prezidențiale, unde de regulă avem o participare mare, mijlocul decide. Adică nu susținătorii foarte hotărâți ai unui partid politic sau altul, ci mijlocul.

Președintele încearcă să gestioneze exact de această manieră, echilibrat, pe zona de mijloc, chiar dacă, repet, când nu te duci să aperi o parte sau cealaltă parte, ambele părți se vor supăra pe tine. Eu nu cred că PSD-ul e fericit cu poziția președintelui și nu cred că nici PNL-ul, nici USR-ul sunt fericite cu poziția președintelui.

Mai este un aspect, ne ducem din nou la litera Constituției. Funcția de mediere. Dacă tu intri de o manieră părtinitoare de o parte sau de alta, această funcție de mediere dispare. Nu mai are cine să facă medierea.

Deci eu cred că, unu, dacă moțiunea nu trece, trebuie luat în calcul și acest scenariu, atunci există o parte bună: vor curge 45 de zile din momentul în care PSD-ul oficial și-a retras membrii din guvern, miniștrii și secretarii de stat, și vom vedea o sesizare a Curții Constituționale în care Curtea Constituțională ne va spune dacă e posibil să ai un guvern care să meargă mai departe în această formulă.

Varianta a doua: moțiunea trece. Dar între aceste două variante mai există o variantă, și anume aceea că domnul Bolojan își dă demisia înaintea votului de marți. Este o variantă pe care trebuie să o luăm în calcul. Probabil că domnul Bolojan nu-și va da demisia, dar amândoi am urmărit, vârsta demonstrează oarecum lucrul acesta, scena politică din ultimii 36 de ani. Ziua moțiunii de cenzură este ziua cu urări de bine, în ghilimele, pe toate direcțiile.

Deci, marți dimineața, PSD-ul transmite urări de bine PNL-ului, PNL-ul transmite urări de bine PSD-ului, USR-ul intră și el în această sesiune de felicitări reciproce. Pică guvernul, după care ai pretenția ca miercuri PSD și PNL și USR și UDMR să se așeze la masă și să găsească o soluție. Chestiunea cu demisia premierului ar scurtcircuita, ar evita momentul felicitărilor de bine și s-ar putea trece direct la o discuție fără să mai ai scandal în Parlament de marți. Urât, dar asta este, din păcate. La noi așa se consideră că se face politică.

Eu m-am uitat la discursul din alte parlamente și să știți că nu există. Știți, noi învățăm copiii să nu vorbească urât, să nu facă aia, dar ei deschid televizorul și văd că în cel mai înalt for al unei societăți democratice, în Parlament, de la microfon, toate înjurăturile posibile sunt auzite acolo.

Deci avem și această variantă ca premierul, măcar în dimineața zilei de marți, să-și dea demisia. Și există și varianta cea mai probabilă, că nu-și va da demisia. Se va intra la vot, probabil că o să treacă moțiunea de cenzură, dar atunci, și de asta ar fi bine ca domnul Bolojan să se gândească, apare o tensiune în interiorul PNL-ului. Pentru că președintele partidului vine și spune: nu mi-am dat demisia, ne-ați dat jos voi, PSD-iștii sunteți vinovați, nu mai stăm la masă cu voi. Cum faci guvernare?

Iar ideea de guvern minoritar nu există. Da, îmi pare rău. Sigur că poți să instalezi un guvern printr-un sprijin tacit. A mai existat guvernul Tăriceanu, care a rezistat patru ani. La un moment dat nu mai avea majoritate și a rezistat cu sprijinul PSD în Parlament. Dar erau alte vremuri, alte persoane, evident, alte persoane. Persoanele care acum sunt nu au același nivel de experiență și aș putea să spun chiar seriozitate comparativ cu acea perioadă.

Deci, un guvern minoritar, indiferent că vorbim de PSD, guvern minoritar, PNL guvern minoritar, nu va rezista foarte mult. Ori noi, președintele, Parlamentul, partidele politice ar trebui să se gândească să dea o formulă care să reziste. Chiar discuția aceea despre rotativă mie mi se pare că este epuizată. Adică vii cu un premier de la PNL care mai stă 10 luni, 11 luni, cât a mai rămas până la rotativă, după care ar trebui să vină un premier de la PSD? Iar PNL-ul de ce n-ar face puțin scandal în februarie anul viitor sau în martie anul viitor, când PSD-ul ar trebui să dea prim-ministru? Știți, aceste polițe pe care și le plătesc, în final, ajung din nou să destabilizeze zona politică.

Eu m-am pronunțat, bine, e o opinie, nu decid eu. Nu sunt politician, nu sunt membru al vreunui partid, n-am vot în Parlament. Dar, în această situație, noi, într-un fel, într-o formulă accelerată, am ajuns la modelul guvernărilor CDR din 1997-2000. Deci am avut un guvern Ciorbea. A picat, tensiuni tot în interiorul coaliției. De ce? Pentru că erau multe partide, exact ca acum, atunci erau și mai multe.

Vă mai aduceți aminte ședințele de guvern urmate de declarații de presă pe scările guvernului și nu mai țin minte câți lideri erau, cinci, șase, șapte, fiecare făcea o declarație, iar toate declarațiile puse laolaltă nu băteau, parcă ieșeau de la șapte ședințe diferite, parcă n-ar fi fost la aceeași ședință de guvern. Și evident că s-a ajuns la tensiuni. Apoi a fost guvernul Radu Vasile și, în această situație de incapacitate de dialog și de mediere între diferitele puncte de vedere politice, președintele Emil Constantinescu a venit cu soluția independentului, cu autoritate și respectat, respectiv Mugur Isărescu.

Deci nu guvern de tehnocrați, ci prim-ministru tehnocrat, dar o autoritate, o persoană pe care celelalte partide au considerat-o capabilă să asigure echilibrul între cei de la masă. Deci, probabil că prima opțiune asta ar fi: să se identifice un tehnocrat, dar cu autoritate, un independent, haideți să nu spunem tehnocrat, un independent cu autoritate, care să aibă totuși în spate experiența a ceea ce înseamnă guvernare.

Au mai existat miniștri, chiar viceprim-miniștri. Au existat tehnocrați independenți care să fie realiști, pentru că, știți, eu pot să dau multe exemple, dar nu le voi da, fiecare dintre ascultători, telespectatorii, urmăritorii dumneavoastră vor putea ușor identifica personaje politice care au intrat în Guvern fără niciun fel de experiență în domeniu.

Când ești ministru, gândiți-vă la ministrul Educației. Am fost ministrul Educației. Aveam 400.000 de angajați, dacă luai și profesori, și învățământ superior, și institute de cercetare, și personal didactic, și didactic auxiliar, nedidactic. 400.000 de angajați, patru milioane de elevi, studenți, opt milioane de familii afectate de deciziile pe care eu le luam în fiecare zi. Dacă nu ai exercițiul acestei guvernări, te-ai pus și faci prostii. Și, din păcate, și la Ministerul Educației, dar și la alte ministere, am avut oameni fără niciun fel de experiență.

Și azi, în guvernul încă funcțional, avem oameni care au ajuns pe poziția de ministru fără ca înainte să fi condus 10 oameni. N-am nimic cu acei oameni, dar spuneți-mi: v-ați urca într-un avion știind că pilotul a citit și el niște cărți despre pilotaj, n-a condus niciodată nimic? Nu v-ați urca. V-ați duce într-o sală de operație și chirurgul să fie unul care s-a uitat și el pe niște filme documentare, pe Discovery, cum se fac operațiile pe inimă? Nu v-ați duce.

Deci și în politică avem nevoie de oameni care să demonstreze că au experiență la nivel național și internațional, iar poziția de prim-ministru este cu atât mai mult o poziție foarte complicată și foarte delicată. În continuare avem oameni politici care nu pot să aibă o convorbire telefonică într-o limbă străină. O să ziceți: și ce contează? Fundamental. Care nu pot să țină un dialog pe mesaje sau cu partenerii lor din alte țări.

Viața noastră politică în Uniunea Europeană și în NATO depinde foarte mult și de acest tip de relaționare europeană. Nu sunt multe persoane care să aibă un astfel de profil, dar eu cred că, dacă președintele Nicușor Dan va lua în calcul o variantă de independent cu guvern politic, adică da, coaliția să nominalizeze politicieni, dar și acești politicieni aleși corespunzător, cu experiență, atunci am putea să avem un guvern care să meargă timp de trei ani.

Repet, ideea aceasta: mai sunt trei ani până la alegeri, doi ani și jumătate, deci cum să-ți mai propui să împarți perioada de doi ani și jumătate? Corect, că sunt alegeri în decembrie 2028. Eu așa aș recomanda.

În rest, există multe alte variante. Există inclusiv varianta că numești un guvern care prin toamnă pică. Iar de ce? Pentru că până acum n-am discutat deloc despre valurile regionale și internaționale de tensiuni și de crize: problema energiei, problema petrolului, problema de securitate. Observați că Ucraina, nu numai că nu s-a încheiat acest conflict, dar nici măcar nu există un orizont. În zona Golfului este atât de sensibilă încât s-ar putea să constatăm că e doar începutul. Și ai aici nevoie de oameni care nu învață manualul guvernării sau al geopoliticii sau al relațiilor internaționale în timp ce exercită mandatul, în timpul meciului.

Ce părere aveți despre această colaborare PSD și AUR? Cine pierde? Cine câștigă din treaba asta?

Remus Pricopie: AUR câștigă, PSD pierde. AUR câștigă. Dar nu numai, s-o luăm sistematic. Noi vorbim de PSD pentru că a anunțat luni moțiunea cu PSD, dar joi și vineri, săptămâna trecută, era competiție pe zona PNL-USR de explicat cum nu se colaborează cu AUR ca partid, dar este absolut OK să iei parlamentari om cu om.

Am fost surprins să îl văd pe domnul Fritz explicând, într-o postare sau declarație, nu știu exact ce a fost, că e absolut legitim să stai de vorbă cu acești oameni. Acum, să ne întoarcem la teoria politică. Sigur că orice membru al Parlamentului a ajuns acolo în baza unor reguli constituționale și electorale și cu voturi. Deci ei nu au ajuns acolo prin fraudă sau ilegal, au ajuns legal. Dar între a ajunge legal și a valida politic ideile lor este o mare diferență.

Acesta este motivul pentru care cei care se auto-definesc politicieni europeni sau euroatlantici ar trebui să ne precizeze cum rămâne cu declarațiile împotriva Uniunii Europene și NATO, împotriva României, ale acestor parlamentari. Aici este problema.

Să nu uităm că atunci când s-a discutat despre diferite voturi în Parlament pe probleme de securitate, pe probleme de NATO, alianțe, prezența militară americană pe teritoriul României, politicienii AUR, parlamentarii AUR, au votat împotrivă. Deci, când cei din dreapta, respectiv PSD-ul acum, consideră că sunt bune voturile de la AUR, să ne spună dacă a fost bun votul și atunci când au votat împotriva prezenței americane, trupelor americane, echipamentelor suplimentare pe teritoriul României.

Călin Georgescu poate fi o variantă de premier?

Remus Pricopie: Și cei cu această idee, apropo de statul de drept, că politicienii să decidă închiderea urmăririi penale. A spus Simion ieri sau alaltăieri, ca să se decidă politic să nu mai fie urmărit penal Călin Georgescu. Călin Georgescu fiind urmărit penal pentru niște lucruri absolut inacceptabile, foarte grave.

Deci Călin Georgescu, împreună cu persoane din Rusia și din alte zone neclare, au încercat o lovitură de stat sub eticheta alegerilor democratice, iar politicienii să decidă că e în regulă. Aici apare conflictul.

Știți ce mă întreabă oamenii când mă duc în vreun magazin sau pe stradă? Domnul Pricopie, ce i-a apucat? Și se referă la cei de la guvernare. Ce i-a apucat? Nu văd că alternativa e inacceptabilă? Și n-am un răspuns, nu știu ce i-a apucat. Dar este foarte clar că acolo sunt tensiuni foarte mari. Este foarte clar că Sorin Grindeanu, Fritz, domnul Bolojan vor avea o problemă miercuri să stea la aceeași masă. Și aici apare rolul președintelui ca mediator. Pentru că, dacă președintele s-ar fi dus de o parte sau de cealaltă, nici președintele nu era considerat capabil să medieze.

Rolul UDMR

Dar președintele, repet, chiar dacă au fost și sunt atacuri publice la adresa dumnealui, a procedat corect. Și am promis o mențiune legată de UDMR. UDMR-ul, în acest moment, este cel care, pe de o parte, a atras atenția că orice asociere cu AUR este împotriva României, iar ei nu vor accepta să facă parte dintr-un guvern, chiar dacă AUR nu participă la guvernare, dar, vezi Doamne, ar fi un guvern minoritar care ar trece cu voturi AUR, direct sau indirect. UDMR a precizat că nu va participa la nicio colaborare cu AUR și ăsta e un lucru important.

Al doilea lucru important: UDMR-ul, în ultimii mulți ani, a fost singurul adult de la masă. Să ne aducem aminte prin câte tensiuni am trecut în 2019, ce guvern aveam, cum a căzut Guvernul Dăncilă, ce moțiune de cenzură am avut. Cum s-a reechilibrat totul? Să ne aducem aminte de prima intrare la guvernare a USR-ului, când tot așa era un scandal monstru, UDMR-ul fiind acolo și încercând să-i calmeze și pe cei de la PNL, și pe cei de la USR.

UDMR-ul a ajuns în această situație și îi felicit să fie, repet, singurii politicieni care întreabă: ok, ne certăm azi și mâine ce se întâmplă? Un demers poate cel mai serios. Și atacul la adresa lui Kelemen Hunor imediat după alegerile din Budapesta nu este întâmplător. Ce reprezintă Kelemen Hunor și UDMR? Factor de echilibru. Păi de ce să nu-l arunci în aer? De ce să mai aibă România un factor de echilibru?

Deci uneori cineva ar putea să spună: domnule, nu putem să explicăm totul prin războiul hibrid și atacul Rusiei. Sigur că multe ni le facem singuri, dar ele sunt amplificate. Războiul hibrid, în 99% din cazuri, lucrează cu slăbiciunile tale, le amplifică. Și atunci s-a găsit cineva care să spună jos Kelemen Hunor și imediat chestiunea aceasta s-a amplificat. Deci nu este în regulă.

Mă bucur că UDMR-ul ține această zonă de echilibru, UDMR-ul nefiind pro Nicușor Dan sau împotriva lui Nicușor Dan, pro sau împotriva PSD sau PNL sau USR. Ei întreabă: bun, ce se întâmplă după? Ne certăm azi? Ce se întâmplă după?

Doi, vin și spun: cum să votez împotriva unui guvern din care fac parte? Ei niciodată nu au votat vreo moțiune de cenzură, chiar dacă s-au despărțit. UDMR-ul s-a despărțit de guvernul Ponta, doi sau trei, nici nu știu care, cred că trei, dar a doua zi, săptămâna următoare, nu s-au dus să depună moțiune de cenzură împotriva guvernului din care ei au făcut parte. Deci există o anumită conduită pe care nu o găsești nici în Constituție, nici în legislație. Este o chestiune de bun-simț elementar să respecți anumite lucruri.

Ce se întâmplă acum în ministere

Aș vrea totuși să adaug un subiect și vă mulțumesc că ieri ați preluat o declarație a mea. N-am vorbit despre ministere. Deci noi avem o moțiune de cenzură, dacă trece, și oricum, indiferent dacă trece sau nu, noi avem ministere vacante. Vă gândiți ce se întâmplă pe fiecare minister în parte în perioada aceasta?

Să dăm un exemplu: ministru de Externe. Este o perioadă foarte complicată. Păi cine credeți că mai sună la București ca să ceară părerea ministrului de Externe român? De ce nu o să sune? Așa se întâmplă întotdeauna. Pentru că ei nu știu dacă ministrul de Externe mai este.

Săptămâna viitoare, să ne ducem la ministrul Educației. Ministrul Educației de două luni... am mai avut vreo două luni ministerul fără ministru. Acum, din nou, lumea se uită. Ieri am avut sindicatele în fața ministerului, dacă nu mă înșel. Acolo sunt probleme mari, bugetele sunt tăiate la un nivel inadmisibil. Nici nu știu cum închidem anul. Clasele sunt fără profesori.

Deci politicienii noștri, în loc să încerce să dea răspuns la aceste întrebări... Prețul la energie, prețul la benzină. Ivan nu mai este ministru. Aveam pe cine să întrebăm: domnule, ce-i cu prețul la combustibil? Ne explică, ia măsuri?

Știm foarte bine că, în momentul în care se schimbă ministrul, există o perioadă de câteva luni, chiar dacă se numește relativ repede un alt ministru, de acomodare, o perioadă în care ministerul ăla e blocat. Pentru că lumea așteaptă să vadă cum e noul ministru, ce vrea să facă și așa mai departe.  

Iar toate acestea vin cu costuri. Absolut costuri. În mod normal, suntem deja în mijlocul crizei. Repet, se poate și mai rău. Varianta cea mai simplă ar fi demisia premierului Bolojan. Și când spun demisia premierului Bolojan, nu spun împotriva sau... astea sunt datele.

De ce nu se tranșează subiectul de azi sau de luni dimineața și, de luni dimineața, evitând circul moțiunii din Parlament, să încerce să găsească o soluție. Dacă nu mă înșel, pe 13 sau pe 14 mai este B9 la București. În mod normal, președintele, Ministerul Apărării, Ministerul de Externe ar trebui să fie 100% concentrați pe acest eveniment important.

Sunt șefi de stat, de guvern, miniștri, înalți reprezentanți diplomatici care vin la București. Cu ce ne ocupăm noi? Cu cearta dintre grupele, nu știm dacă e grupa mijlocie sau grupa mare de la grădiniță, grădinița politică românească. Presa internațională, s-o citim, eu o citesc...

Deci, cu cât se găsește o soluție mai repede, cu atât este mai bine. Sigur, repede, dar să fie și o soluție decentă. O soluție pe care eu sunt convins că președintele Nicușor Dan, firesc să fie așa, are în minte diferite variante. E firesc să nu le spună, pentru că nu a sosit momentul.

Dar ideal ar fi, de exemplu, dacă domnul Bolojan și-ar da demisia astăzi sau luni, ar exista premise ca vineri să avem guvern, dacă discuțiile ar decurge între oamenii care înțeleg gravitatea situației. Dacă nu, intrăm într-o ecuație cu Bolojan, cu Guvernul Bolojan picat sau nu, intri într-o ecuație de două, trei, patru, șase săptămâni în care țara nu prea va fi condusă.