Baronul din Teleorman nu știe să conducă altfel decât cu mână de fier, am aflat încă de acum un deceniu. Foarte puțini teleormăneni au avut curajul să i se opună. Liviu Dragnea a controlat la sânge administrația locală. Pesedistul șef și-a păstrat fostul său birou în cadrul CJ după ce s-a mutat la București, tocmai pentru ca cei rămași în urma sa, simple marionete politice, să nu uite cine le e stăpânul.
Dragnea a controlat la sânge toate afacerile din Teleorman. Teldrum a fost multă vreme cel mai mare angajator al săracilor, care, pentru un salariu de 800-1.000 de lei i-au fost recunoscători baronului infractor. Iar pe alții nu i-a lăsat să se dezvolte. Am scris acum patru ani în ziar cum a fost asaltat un om de afaceri de controale de la instituțiile statului, doar pentru că s-a supărat Dragnea pe el.
Am scris, în 2012, inclusiv despre mașinăria de vot de la referendum, care i-a adus condamnarea autoritarului lider PSD. În articolul „Firul scurt al lui Liviu Dragnea cu secţiile de votare“, actualul dictator de carton mi-a povestit cu gurița lui despre mecanismul care l-a procopsit cu doi ani de închisoare cu suspendare: „Noi primim informaţii de la reprezentanţii noştri (...) după acelaşi sistem computerizat, pe care l-am şi prezentat la alegerile locale“, mi-a declarat Liviu Dragnea acum șase ani, când se lăuda cu faptul că a primit informaţii despre prezenţa la vot din 18.000 de secţii de votare din ţară.
Îi cunosc foarte bine mentalitatea de vătaf, îi știu hachițele de vechil, îi recunosc destul de ușor răutatea de ciocoi și poate de aceea m-a fascinat naivitatea celor care nu au venit la vot și care i-au permis, la alegerile din decembrie 2016, să obțină cel mai bun scor electoral al PSD de la Ion Iliescu încoace. Dar și mai fascinat am fost să-i văd pe cei dezinteresați de politică că se miră apoi de derapajele celui care ne-a dat viața peste cap din 2017 încoace.
Liviu Dragnea a fost tot timpul egal cu el însuși. Nu s-a schimbat de când a venit la București, nu a devenit mai autoritar sau mai disprețuitor cu legea de când a venit la centru. Acum face rău unei țări întregi, nu numai unui județ, și de aceea pare mai îngrozitor. Și e mai disperat, dar semințele de dictator au fost dintotdeauna acolo, în mintea lui.
Și, din păcate pentru România, i s-a și permis. A fost protejat de „statul paralel“, care îi știa derapajele teleormănene, a fost ignorat de electorat și a doborât toate redutele pe care și le-a propus. Iar acum e gata să o distrugă pe cea mai importantă, democrația asta fragilă. Am ajuns să stăm cu ochii pe Liviu Dragnea ca pe o butelie stricată, plină cu gaz. Știm că va exploda și tot ce facem este să așteptăm. Dar oare ce mai așteptăm?
