Rămânem de partea bună lumii doar datorită românilor care au avut mult mai multă responsabilitate și bun simț decât conducătorii lor.
PSD, PNL și USR, călcate în picioare la alegeri, n-au înțeles nici în ultimul ceas că trebuie să coboare printre oameni. Pur și simplu n-au fost în stare s-o facă. S-au obișnuit atât de mult să creadă că doar ei dețin frâiele, încât n-au mai putut să se trezească din beția puterii.
Dacă vor continua tot așa, vor sfârși în șanțul istoriei, acolo unde vor trage și țara după ei.
De cealaltă parte, politicieni ca George Simion și Diana Șoșoacă și-au făcut mereu timp să meargă printre oameni, nu doar înaintea alegerilor. Le-au vândut iluzii de 35.000 de euro, cu contract cu tot, le-au promis răzbunare și au vorbit pe limba lor.
Până să li se promită naționalizare și răstigniri, oamenii au trecut de partea lor doar pentru că, în sfârșit, cineva de sus, cineva care putea să ajungă la putere, venise să-i asculte.
Demult nu li se mai întâmplase asta.
Din acest motiv a căzut un regim politic ce mărise pensii și salarii. Aceste măsuri au părut mai degrabă niște pomeni din partea unor baroni decât o recunoaștere a muncii oamenilor.
Când piedestalul s-a prăbușit, reacția a fost: Să se aleagă praful! Ultimul mandat al lui Klaus Iohannis a fost unul rupt de lume, nu doar de România.
Marcel Ciolacu a demisionat într-un moment critic, iar alianța PSD- PNL a lăsat țara pe mâna unui guvern interimar ce putea să aducă țara într-o criză din care cu greu și în mulți ani ar mai fi putut ieși.
După ce n-a reușit să intre în turul doi, cu tot sprijinul marilor partide, Crin Antonescu a dat un mesaj în care și-a vărsat fierea în dușmănie, parcă, față de țară. A demonstrat că poporul a înțeles că nu mai merita încă șansă.
Nu-i merităm, e clar!
M-am uitat și la invitații trimiși de partide prin studiourile de televiziune. Majoritatea erau din eșaloanele 3-4. Mulți cu gura mare, puși doar pe scandal, ca să dea bine la șefi. Pentru că asta li se cere. Și așa a fost alimentat discursul urii. Însă alegerile prezidențiale au arătat că românii nu vor asta.
Șefii și șefuleții, chiar și cei de filială, să nu zic de vreun ministru, sunt foarte, foarte greu de prins. Mereu ocupați cu greutățile țării, având desigur preferințele lor de ore și posturi.
Ei chiar nu pot înțelege că prezența lor la un interviu sau o emisiune nu este un favor făcut jurnaliștilor? Că, de fapt, se sustrag cu aroganță din fața celor cărora le cer apoi voturile?
Ceilalți au putut și s-a văzut. Au mers peste tot, chiar și acolo unde n-au fost chemați. Au vorbit cu oameni din toate categoriile, din toate mediile și le-au vândut ce-au vrut, fără să lase impresia că se coboară la nivelul lor. Și nimeni n-a mai venit după ca să le arate oamenilor și o altă perspectivă, să le arate ce s-a putea face și ce nu.
Politicienii care vor înțelege că trebuie să se întoarcă la oameni, să-i asculte, să încerce să-i înțeleagă și să nu le vândă minciuni de marketing vor fi apreciați și chiar vor lucra pentru țară. Cei care vor rămâne în epoca baronilor vor dispărea sau, poate mai rău, vor fi hăituiți.
Marile partide au primit acum ultima șansă de a se schimba, și nu e deloc meritul lor. Românii au vrut altceva ș,i din acest motiv, finala a fost între doi politicieni altfel.
A câștigat până la urmă cel care a avut o atitudine constructivă, nu cel care a promis că va da foc țării. Însă răbdarea oamenilor are o limită. S-ar putea ca peste 3 ani, la alegerile parlamentare, furia să devină mai puternică decât cumpătarea.
