„Abuzurile guvernului dominat de comuniști l-au convins pe Iuliu Maniu de necesitatea unei prezențe a opoziției în străinătate, care să informeze opinia publică și cercurile guvernamentale apusene despre metodele comunizării țării, în condițiile în care orice acțiune politică internă era anihilată...
Planul acțiunii, gândit de fruntașii țărăniști, prevedea aterizarea la San Stefano, o ședere de câteva zile la Istanbul, un popas în Elveția, contacte la Paris și la Londra, iar de aici călătoria spre SUA...”, se arată în cartea Andreei Dobeș, „Ilie Lazăr, consecvența unui ideal politic”.
Posibilitatea fugii peste graniță fusese înscenată de regimul comunist pentru a putea începe prigoana împotriva liderilor partidelor din opoziție. Unul dintre piloții care ar fi trebui să conducă cele două avioane cu liderii țărăniști era membru al securității. Operațiunea a fost condusă de Teohari Georgescu, care era, atunci, ministru de Interne.
Condamnare pe viață
În așteptarea celor două avioane care trebuia să îi ducă pe liderii țărăniști peste graniță, „în zorii zilei de 14 iulie, circa 30 de agenți comuniști au tras în noi somându-ne să ne predăm”, după cum declara Iuliu Maniu la proces. Capturat, grupul a fost transportat la închisoarea Malmaison, de unde au ajuns în subsolul Ministerului de Interne.
Ziarul comunist Scânteia a avut prilejul să titreze: „Maniu și clica lui nu mai sunt de acum decât niște infractori”.
Pentru că nu li se găsea vreo vină, comuniștii au cerut ca anchetații să fie interogați cel puțin 19 ore pe zi, iar acuzații mai puțin importanți să fie transformați în martori ai acuzării, potrivit istoricului Gheorghe Onișoru.
Procesul s-a desfășurat între 29 octombrie și 11 noiembrie 1947 în clădirea școlii Militare de Război, într-o sală de 300 de locuri. Lotul acuzațiilor era format din 15 persoane. Iuliu Maniu a fost acuzat de spionaj în favoarea anericanilor, inițierea grupului de rezistență din exil, crearea unor organizații militare conspirative.
La 11 noiembrie 1947, Tribunalul Militar a pronunțat sentința prin care Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost condamnați la închisoare pe viață, iar Ilie Lazăr a primit 12 ani de temniță grea.
După șase ani de temniță, Iuliu Maniu avea să moară, în 1953, în închisoarea din Sighet.
Asemeni lui, zeci de mii de români vor muri, în următoarele patru decenii, încercând să treacă granița, spre libertate, împușcați de comuniști.
