Cum și-a omorât Nicu Ceaușescu propria gardă de corp? „Prințișorul” a ucis și o femeie într-un accident auto

Nicu Ceaușescu a fost copilul cel mai mic al cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu, beneficiind de tot răsfățul acordat mezinului familiei. 

A vrut să-și trăiască din plin viața, beneficiind de statutul privilegiat de fiu al liderului României comuniste.

Unii l-au simpatizat, vâzându-l drept urmașul „cu față umană” al propriului tată, după cum pasiunea pentru produsele occidentale și jocuri de noroc au alimentat legende și bancuri despre pierderea țării de către el la ruletă, către americani, ca unică soluție de a scăpa de comunism.

Alții i-au văzut, cunoscut sau măcar intuit latura arogantă, nemiloasă, specifică unuia care oricum era poreclit „Prințișorul”, spre deosebire de fratele său mai mare, Valentin și de sora Zoia, a doua născută în familia dictatorială.

Iar două destine de oameni nevinovați au fost retezate de apucăturile aceestui personaj ce nu răspundea decât în fața propriilor părinți, dar pentru care legile, nici ale societății, nici cele morale, nu existau.

Nicu Ceaușescu a făcut un accident auto mortal la doar 13 ani

Acoperit de uitare, după aproape 37 de ani de la Revoluție, Nicu Ceaușescu a fost, pentru un sfert de secol, unul dintre cele mai puternice personaje din România.

Sigur, puterea nu-i venea din propriile merite, ci din simplul fapt că era al treilea și cel mai mic, dar și cel mai răzgâiat, copil al cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu, cei care au condus reginul comunist din țară în perioada 1965-1989.

Venise pe lume la 1 septembrie 1951, iar statutul de „beizadea comunistă” i s-a amplificat pe măsură ce tatăl său a urcat în ierarhia Partidului și statului, culminând cu algerea sa ca secretar general al PCR, la Congresul al IX-lea, din iulie 1965.

Citește și: Câți angajați avea Securitatea lui Ceaușescu? Cifrele aparatului care controla România

Poziție fusese oricum câștigată încă din 22 martie, în Plenara PMR (Partidul Muncitoresc Român, denumirea PCR din acel moment), de după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

În 2011, la împlinirea a 15 ani de la moartea lui Nicu Ceaușescu, politologul Vladimir Tismăneanu, coleg de clasă timp de 12 ani cu „Prințișorul”, a realizat pe blogul personal, tismaneanu.wordpress,com, un serial despre acesta în care a rememorat și multe amintiri din vremea copilăriei și adolescenței comune.

Dar într-unul dintre comentariile făcute la unul dintre episoadele serialui se afla și o dezvăluire tulburătoare, venită din partea unui alt coleg de școală, istoricul de artă Radu Stern, stabilit de peste patru decenii în Elveția.

Citește și: De ce la meteo, în timpul lui Ceaușescu nu se anunța niciodată caniculă? Temperatura maximă admisă

Stern rememora un fapt incredibil: un accident mortal de mașină pe care Nicu Ceaușescu l-a făcut pe când avea doar 13 ani, deci după 1 septembrie 1964. 

Este foarte posibil ca tragedia să se fi petrecut chiar la scurtă vreme după ce Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea țării și partidului, în 1965.

Îi amenința pe securiștii care îl păzeau

Mai mult, în comentariul său,,Stern îl indică drept victimă a accidentului chiar pe securistul însărcinat cu protecția lui Nicușor.

„N-ai amintit episodul din clasa a VIII-a, când a avut accidentul de mașină: conducea, evident fără permis, și a intrat într-un tractor, omorându-și garda personală, la 13 ani, nici jocul lui cu săritul gardului la el acasă, spunându-le securiștilor care-l păzeau: «Dacă mă împușcați, vă jupoaie mama!», nici cele când St. Bernardul lui Nicu scăpa și toți securiștii din cartier primeau misiunea să prindă câinele”, îi scria Stern lui Tismăneanu în acel comentariu, reamintindu-i întâmplări din timpul școlii făcute împreună la Liceul nr. 24, actualul „Jean Monnet”.

În 1972, a accidentat-o mortal pe Doina Hîlmu

Biografia Prințișorului mai conține, pe lângă accidentul mortal rememorat de Radu Stern, și o altă victimă, Doina Hîlmu, o tânără în vârstă de doar 18 ani. 

Informația apare în cartea de memorii a lui Erwin Wickert, fost ambasador al RFG în România între anii 1971-1976, „Ochii fericiți”. 

În capitolul intitulat ironic „Pietonii neatenți din București”, Wickert relatează despre cazul Doinei Hîlmu - de care a aflat de la translatoarea română a ambasadei, urmărindu-l apoi mai îndeaproape.

Citește și: Cum a arătat ultimul 1 mai sub Nicolae Ceaușescu? Programul tv a durat 6 ore. Ce emisiuni cuprindea?

„Într-o bună zi, translatoarea noastră intră iritată în biroul meu. Ținea în mână un ziar. «Ați citit ultima știre de azi?» (…) Ce-mi arăta ea în ziar erau doar câteva rânduri. Tot textul nu era mai mare decât o marcă poștală.

«Martorii accidentului petrecut în ziua de 4 iunie la 13.30, la Monumentul Aviatorilor, în care a fost lovită în plin, în timpul traversării, Doina Hilniu (n.r. – Wickert a reținut, probabil, un pic greșit numele, pentru că în anunțul original din ziarul România liberă de la rubrica Decese din data de 6 iunie 1972, numele acesteia este Hîlmu) sunt rugați să se adreseze în Calea Floreasca nr. 118»”, nota Wickert.

Fostul ambasador și-a continuat istorisirea:

„M-am uitat întrebător la doamna Călinescu. «Anunțul a fost dat de părinții Doinei. Tânăra avea 18 ani și a murit pe loc în urma accidentului. (…) Toți știu că a fost Nicu Ceaușescu, care a țâșnit cu 140 de km pe oră pe șoseaua Aviatorilor. (…)

Miliția de la circulație l-a lăsat să plece imediat, însă cei din mașina care îl escorta au fost reținuți»”.

Tot el a oferit amănunte și despre finalul neplăcutei „afaceri”, fără niciun fel de consecințe pentru Prințișor.

„Din câte se auzea, Nicu a fost trimis repede cu avionul în Elveția. I s-a oferit mamei fetei respective suma de 100.000 de lei, circa 20.000 de mărci, drept despăgubire. (…)

Se putea bănui cum s-ar fi derulat lucrurile: plutonierul major Rășchitor era condamnat în urma unui proces.

Dacă totul se liniștea, era pus în libertate și trimis undeva în străinătate. Nicu va primi o altă mașină. Va primi, mai târziu, un Audi-sport”, a mai notat Wickert în carte.

Accidentul se petrecuse într-o zi de duminică, în 4 iunie 1972, puțin peste ora amiezii  - 13.30 - și în condițiile în care circulația din București, în acele vremuri, era departe de valorile traficului de astăzi.

Și totuși, Doina Hîlmu a fost lovită în plin, chiar pe trecerea de pietoni din apropierea rondului de la Statuia Aviatorilor, de mașina condusă cu o viteză de 140 km/h de Nicușor. 

Citește și: Cine a fost românca vândută de Ceaușescu unui dictator african? Prețul: 10% din diamantele țării

Firește, a fost găsit un „țap ispășitor” în persoana sergentului-major de miliție George Rășchitor, după cum afirmă și Wickert, care, în alte ocazii, era chiar șoferul lui Nicu.

Dar, în acea zi, la volan se afla însuși fiul secretarului general al PCR. Rășchitor a fost condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare, din care a executat un an și trei luni.

Doina Hîlmu a fost îngropată în cimitirul Străulești-Vechi, în timp ce „Prințișorul” a fost „pedepsit” crunt, fiind trimis pentru o vreme în Elveția.

Dar pedeapsa adevărată pentru Nicu Ceaușescu a venit din altă parte. După Revoluția din decembrie 1989 a stat mai mult în închisoare, fiind eliberat condiționat, în noiembrie 1992, din motive medicale.

Cu ciroză hepatică, rodul „vieții nesportive” de Prințișor, dar și hemoragie digestivă superioară, varice esofagiene, a fost internat la Spitalul Universitar București, la 16 septembrie 1996, de unde a fost mutat, două zile mai târziu, la un spital din Viena.

În 26 septembrie 1996, Nicu Ceaușescu a murit în capitala Austriei, fiind înmormântat trei zile mai târziu la Cimitirul Ghencea-Civil. Avea 45 de ani.