Când au fost inventați nasturii? Regele Francisc I al Franței purta un costum cu 13.600 de nasturi de aur
Nasturii nu mai sunt astăzi băgați în seamă așa cum erau cândva, când erau realizați și purtați ca adevărate bijuterii, fiind un simbol al bogăției și poziției sociale. Micile obiecte au intrat în banalitate, dar istoria lor e fascinantă, pornind încă din Antichitate.
Strict tehnic, nasturii sunt piese de vestimentație ce se fixează prin coasere constituite, de obicei, dintr-un disc sau un buton rotund de metal, sidef, os, lemn sau plastic.
Ei folosesc la închiderea hainelor sau pernelor ori pot avea un rol ornamental. Nasturii în general sunt rotunzi și plați dar există o mare varietate de forme, mărimi și culori.
Dar până să ajungă la felul în care arată acum a fost nevoie de multe secole de dezvoltare, de diversificare a micului obiect ce ne ușurează, de fapt, viața.
Nasturii, utilizați ca ornamente încă din Antichitate
Nasturii au fost utilizați ca ornamente încă din Antichitate în regiuni precum Valea Indusului, Egipt și Grecia, cei mai vechi datând din anii 2800-2600 î.Hr.
Însă utilizarea lor ca elemente de închidere propriu-zisă a vestimentației a apărut mult mai târziu. în Europa medievală, dar singura haină la care erau întrebuințați era mantaua.
Citește și: Lenjeria cu gaură în mijloc pe care o aveau toți românii în pat. La ce folosea acel romb, de fapt?
În rest, nasturii erau utilizati mai mult tot ca decoratii pe îmbrăcăminte sau curele, deoarece majoritatea hainelor se strângeau pe corp în general cu șireturi, ace sau broșe.
Marea schimbare a avut loc în secolul al XIII-lea, când a fost inventată (sau reintrodusă) butoniera. Această inovație a permis croitorilor să creeze haine mult mai cambrate și mai strânse pe corp
În secolul al XIV-lea, nasturii deveniseră deja un simbol clar al bogăției și al statutului social.
Regii și nobilii purtau nasturi scumpi confecționați din aur, argint, fildeș sau aliaje de cupru, în timp ce oamenii de rând foloseau versiuni simple din os sau lemn.
De exemplu, în secolul al XVI-lea, regele Francisc I al Franței (1494-1547) a făcut furori cu un costum care avea nici mai mult nici mai puțin de 13.600 de nasturi de aur, potrivit britannica.com.
Nasturii din cochilii de scoici au apărut spre finalul secolului al XIX-lea
Secolul al XVIII-lea a fost o perioadă de diversificare masivă. Metalurgistul englez Matthew Boulton a introdus pe piață nasturii din oțel șlefuit (care imitau diamantele). De asemenea, au devenit foarte populari nasturii din alamă și cositor.
Citește și: Misterul paftalei de aur de la Curtea de Argeș. A aparținut unuia dintre primii domnitori ai Țării Românești
În secolul următor, al XIX-lea, producția s-a industrializat. B. Sanders a adus o inovație majoră prin patentarea nasturelui metalic format din două cochilii și a piciorușului din pânză, permițând apariția nasturilor îmbrăcați în material textil în jurul anului 1830.
Tot atunci au intrat în scenă sticla și ceramica. În anii 1890, John F. Boepple a pornit o adevărată industrie de producție a nasturilor din cochilii de scoici de apă dulce, ca răspuns la cererea tot mai mare de haine gata de purtat (ready-to-wear), conform americanhistory.si.edu.
În secolul al XX-lea, nasturii au început să devină mai utilitari, parțial concurați de apariția fermoarelor.
Odată cu inventarea plasticului (cum ar fi celuloza, polistirenul sau ureea), nasturii au început să fie produși în cantități uriașe, devenind extrem de ieftini și accesibili în toate culorile și formele posibile.
Citește și: Cum să eviți să îți strici mașina de spălat și hainele? Greșeala pe care o faci zilnic când speli rufe
Interesant, astăzi, pe lângă rolul lor strict funcțional, mulți nasturi din industria modernă de tip fast fashion rămân doar decorativi, ca la începuturile istoriei lor, fiind cusuți pe haine care se închid, de fapt, cu fermoare sau benzi elastice.
