România a trăit sub Rusia comunistă aproape două decenii, dar primul a fost cel care a condamnat țara la înapoiere și sărăcie, după Al Doilea Război Mondial.
Personaje auto proclamate suveraniste și naționaliste, în frunte cu Călin Georgescu și George Simion, elogiază astăzi Rusia și pe președintele acesteia, Vladimir Putin, fiind suspectați sau chiar dovediți a avea legături total „neortodoxe” cu serviciile de informații ruse pentru a direcționa țara noastră, din nou, către „marele Urs”, cel care a atacat sângeros și cinic Ucraina, în 24 februarie 2022.
Newsweek România vă prezintă un serial despre chipul hâd al dominației și jafului rusesc în România, în perioada comunistă ce au fost impuse nu doar de Armata Roșie, ci și de oameni politici, agenți ai Moscovei, dar și „cozile de topor” autohtone, care s-au pus în sjulba Kremlinului.
Cum a fost jefuită România de Rusia comunistă? S-au plătit despăgubiri de război de 1.200.000.000 $
De la finalul toamnei trecute și primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024, un personaj straniu a izbucnit pe scena politică națională, Călin Georgescu.
Cu un discurs forjat la școala psihologică a serviciilor secrete de manipulare a maselor, plin de afirmații bombastice, greu de verificat sau, pur și simplu, „valabile” doar în teoriile conspiraționiste, Georgescu a „mișct” coarda ultranaționalistă, „suveranistă”, a multor români.
Unii, frustrați, revoltați justificat de anumite realități economiceo-politice și sociale perpetuate în România de 35 de ani, alții, cu cunoștințe care nu depășesc nivelul filmelor istorice ale lui Sergiu Nicolaescu și al nostalgiei după propria tinerețe din regimul counist.
„Explozia” georgesciană în popularitate prin intermediul unei rețele ca TikTok a „spălat creierul” unora, care au început să vadă în acesta un „nou Mesia” al țării, fără a le mai păsa de legăturile tot mai evidente ale fostului candidat la președinție cu subteranele tenebroase ale serviciilor de informații și agenților de inluență din Rusia, precum Aleksandr Dughin.
Figură foarte controversată, acesta e considerat ideologul lui Vladimir Putin și promotorul ideilor refacerii URSS sub teoria Eurasia.
Citește și: Criminalul din Rusia ce a impus primul guvern comunist în România, la 6 martie 1945: „Ialta sunt eu”
În cele din urmă, Georgescu a recunoscut că s-a întâlnit de două ori cu acesta, un lucru total de neimaginat pentru un om de rând ori un politician pro-european.
În plus, în plin război în Ucraina, unul declanșat de Rusia, Georgescu l-a elogiat pe Vladimir Putin: „Din punctul meu de vedere, pentru ţara lui este un lider, este un patriot”.
Ca și când patriot este a ataca un stat vecin, pentru ca apoi să dai vina tot pe acesta că nu vrea să facă pace în condițiile în care tu i-ai ocupat aproape un sfert din „casă”.
Pe același culoar, dar în maniera proprie, aleargă și George Simion, liderul partidului AUR care a fost dovedit a fi avut întâlniri cu agenți ruși pentru a submina mișcarea unionistă pro-europeană din Moldova.
De altfel, AUR face front comun cu formațiunile pro-ruse din Republica Moldova, înaintea alegerilor parlamentare din 28 septembrie.
În plus, George Simion a fost interzis în Republica Moldova, dar și în Ucraina, motivul fiind același „destabilizarea țării”.
Gheorghe Tătărescu, ministrul de externe al României, a semnat în Paris, la 10 februarie 1948, Tratatul de Pace cu puterile învingătoare în Al Doilea Război Mondial - Foto: arhiva
Iar toate aceste manevre venite să sprijine interesele Rusiei în regiunea și-n tendința sa de a impune o nouă ordine mondială, mai apropiată de cea existentă în timpul „Războiului Rece” sunt făcute de oameni care aparțin unei țări ce a suferit enorm din cauza Rusiei, fie și sub forma Uniunii Sovietice din perioada comunistă.
Unul dintre cele mai evidente aspecte ale spoilierii României, cu răutate revanșardă, de către URSS, după Al Doilea Război Mondial, în reprezintă problema despăguburilor plătite de țara noastră către imperiul comunist condus de unul dintre marii criminali ai umanității, Iosif Visarionovici Stalin.
De aceea, e bine, poate, să ne amintim de anumite evenimente care au făcut parte, prin consecințele lor, din viața părinților și bunicilor noștri.
România, obigată de Rusia să plătească și datoria Germaniei
Pe 16 ianuarie 1945, la București se semna Convenția Sovieto-Română cu privire la mărfurile românești care trebuiau livrate Uniunii Sovietice în contul despăgubirilor de război.
Acestea fuseseră fixate de ruși, încă din 12 septembrie 1944 (când s-a semnat armistițiul la Moscova), la 300 de milioane de dolari.
În primul rând, trebuie notat că rușii au impus că moneda de referință dolarul la cursul sau din 1938, și nu de la momentul convenției. În cei 7 ani scurși – interval în care avusese loc și războiul mondial –, dolarul se devalorizase, ceea ce însemna. din start. că, la prețurile dn 1945, nu mai era vorba de 300 de milioane de dolari, ci de 384 de milioane.
În al doilea rând, mărfurile trecute în Convenția Sovieto-Română au fost, toate, masiv subevaluate.
Citește și: „Întâlnirea lui Simion” cu agenții FSB, dezvăluită de Grupul Getica: Plătit să saboteze visul unirii
În acest fel, România a fost silită să plătească, în mod real, cu mult mai mult decât ar fi trebuit conform acordului.
Convenția Sovieto-Română din 16 ianuarie 1945 prevedea că România să le dea rușilor:
– 1,7 milioane de tone petrol în anul 1945,
– 1,6 milioane de tone în 1946,
– 277.000 tone de porumb la prețul de 22 dolari/tonă,
– 370.000 tone de grâu la prețul de 24,75 dolari/tonă,
– 35.000 tone de orz la 21 dolari/tonă,
– 100.000 de porci la 138 dolari/tonă,
– 500.000 de oi la 62 dolari/tonă,
– 200.000 de boi la 83 dolari/tonă,
– 190.000 de cai la 157 dolari/bucată după cum urmează: 20.000 de cai în anul 1945, 30.000 de cai în 1946 și 140.000 de cai în perioada 1947-1950,
– 1.967.000 metri cubi de lemn (prețul lemnului rotund era 5 dolari/metru cub, iar al celui rășinos 11 dolari/metru cub),
– 490 locomotive la 0,45 dolari/kg,
– 6.000 vagoane la 0,1775 dolari/kg,
– 1.200 vagoane cisternă la 0,1775 dolari/kg,
– vasul de linie de pasageri Basarabia” la prețul de 1,462 milioane de dolari,
– nava mixtă de pasageri și marfă „Albă Iulia” la prețul de 255.000 dolari,
– două remorchere evaluate în total la 120.000 dolari,
– un doc plutitor evaluat la 850.000 dolari,
– 160 vase fluviale uzate evaluate în total la 5,5 milioane de dolari,
– 167 nave fluviale noi evaluate în total la 11 milioane de dolari,
– nave de dragaj și nave elevator,
– laminorul ultramodern de 14 țoli de la uzina „Malaxa” evaluat la 2,46 milioane dolari,
– utilaje pentru industria petrolieră evaluate la 20 milioane de dolari (pompe de foraj, sape, mufe etc.),
– mașini-unelte în valoare de 4 milioane de dolari,
– un turbogenerator luat de la uzine din Fieni,
– patru mașini Fourcault,
– bare de fier și tagle în valoare de 524.000 dolari.
Datele de mai sus, prezente în stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri din guvernarea generalului Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944–28 februarie 1945), au fost publicate de istoricul militar Petre Opriș, în cartea „Armata, spionaj și economie în România (1945-1991)“.
Opriș mai arată, însă, că despăgubirile - chiar și așa, mult mai mari în realitate față de cele trecute oficial pe hârtie - nu erau cea mai mare problema a României.
„Cheltuielile cu armata de ocupație, care au căzut în sarcina României, au reprezentat 150% comparativ cu despăgubirile (n.r. - adică 450 de milioane de dolari 1938).
La această se adaugă jafurile, confiscările abuzive plus pradă de război, care n-au fost cuantificate“, a arătat acesta.
Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul României comuniste până în martie 1965, nu scăpa de privirea vigilentă a „tătucului” Stalin nici la ședințele din țară - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - Cota 209/1952
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. România a fost pusă să renunțe la suma de 1,3 miliarde de mărci pe care Germania i-o datora în schimbul exporturilor de grâne și petrol efectuate până în 1944.
În schimb, datoriile României față de Germania, de 1,25 miliarde de mărci, au fost preluate de Rusia sovietică care ne-a impus achitarea lor. Așa a ajuns țară noastră să plătească rușilor, pentru a două oară, mărfurile luate din Germania.
Citește și: George Simion, supărat după ce Newsweek a dezvăluit că se coordonează cu Rusia: „Idioților!”
Ministerul de Finanțe al României evalua în 1947 pagubele provocate de ruși la 1,2-1,35 miliarde de dolari - echivalentul a aproximati 17-19 miliarde de dolari la cursul din 2025, curs calculat la 1 dolar 1947= 11,44 dolari 2025, potrivit datelor minneapolisfed.org.
Aproximativ 75% din această sumă s-a plătit până în 1948, adică în doar 4 ani – un efort colosal, care a ruinat complet țara.
În 1948, când România plătise deja cam jumătate din despăgubirile de război, Uniunea Sovietică a anunțat, dintr-o dată, că reduce cu 50% suma care rămăsese de achitat. Nu a fost însă un cadou făcut țării noastre.
Istoricul Petre Opriș a explicat pentru aktual24.ro circumstanțele în care s-a făcut această reducere.
SOVROM-urile, invenția prin care Rusia a „muls” România
„România a semnat, în februarie 1948, un protocol privind linia frontierei de stat cu URSS. România ceda sovieticilor 4 insule de pe brațul Chilia al Dunării și Insula Șerpilor.
Câteva luni mai târziu, pe 10 iunie, rușii au anunțat că reduc datoria de război rămasă la jumătate. E greu să ignori succesiunea cronologică a acestor două evenimente“, a spus Opriș.
La 5 iunie 1947, doi ani după încheierea războiului și la câteva luni după semnarea păcii la Paris, americanii făceau publică o oferta fără precedent în istoria omenirii.
Guvernul de la Washington, prin ceea ce a fost numit „Planul Marshall”, punea la dispoziția statelor europene 13,3 miliarde de dolari, adică aproximativ 192 de miliarde de dolari în banii actuali, pentru a-și reconstrui economiile și infrastructurile. Suma a crescut ulterior până spre 235 de miliarde dolari.
Oferta era deschisă inclusiv pentru Uniunea Sovietică și țările din estul Europei intrate în sfera de influența a acesteia.
Dar Moscova a refuzat banii și a obligat țările controlate să facă la fel. Astfel, România, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și Republica Democrată Germană n-au avut nici ele acces la Planul Marshall.
Și asta din cauză că Stalin percepuse oferta americană că pe o modalitate vicleană de a-i smulge controlul asupra țărilor pe care le ocupase.
Citește și: Călin Georgescu recunoaște legăturile și întâlnirile cu "creierul lui Putin": "Îl cunosc pe Dughin"
Consecința a fost că România a fost condamnată, practic, la înapoiere și sărăcie, pe fondul „jumulirii” teribile practicate de sovietici în toate sectoarele industriale și agricole.
Spre finalul anilor 40 și pe parcursul anilor 50, prin intermediul societăților mixte româno-sovietice SOVROM înființate în 1945, toate mărfurile și produsele produse în România erau trimise spre URSS, asigurându-se mai întâi necesitățile acesteia.
Doar restul, atât cât mai rămânea, era destinat folosirii și consumului de către români. SOVROM-urile de tristă amintire au existat până în 1956, pentru ca în 1958, trupele Armatei Roșii staționate în țara noastră să fie retrase.
Nicolae Ceaușescu, în mai 1952, vorbind la Casa Centrală a Armatei în calitate de general și ministru-adjunct al Ministerului Apărării Naționale, sub privirile aceluiași IV Stalin - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - Cota 6/1952
Dar sovieticii n-au ratat ocazia să-și însușească, pentru a doua oară după cel din Primul Război Mondial, Tezaurul României.
E vorba de cele peste 192 de tone de aur pe care guvernul României le-a mutat, în cursul lunii iulie 1944, de la BNR în pivnița mănăstirii Tismana, apoi într-o grotă din apropiere.
Acțiunea a fost condusă chiar de vice-guvernatorul BNR, Ion Lapedatu, împreună, printre alții, chiar cu fratele său, Alexandru Lapedatu, care era ministrul Cultelor în guvernul Antonescu.
Citește și: Simion se unește cu pro-rușii din Moldova. Șor, păpușarul din spatele frontului comun al rusificării
Operațiunea Neptun” a fost un succes: tot aurul a revenit la București, iar locul depozitării lui a rămas până la sfârșit un secret.
Dar soarta finală a aurului stocat acolo a fost, finalmente, asemănătoare cu cea a celui din Primul Război Mondial.
În ianuarie 1947, a început operaţiunea de recuperare a tezaurului, prin dinamitarea zidului care bloca accesul în grotă.
Operaţiunea a durat 10 zile, între 26 ianuarie – 4 februarie 1947, fiind necesare trei transporturi pe calea ferată.
Deși a fost salvat, tezaurul BNR a fost folosit ulterior de noul regim comunist pentru a plăti o parte din imensele despăgubiri de război cerute României de URSS, aurul ajungând, practic, tot în posesia „marelui vecin de la Răsărit”.
Citește și: Care a fost soarta tezaurului BNR ascuns la Tismana? Era dublu față de aurul confiscat de Rusia
În total, în doar un deceniu, Uniunea Sovietică - ea după care există atția nostalgici în Rusia lui Putin, admirat, la rându-i, de Călin Georgescu, George Simion și ceilalți suveraniști, a jefuit România mai mult decât a făcut Imperiul Otoman în cei 400 de ani de dominație, de suzeranitate asupra Țărilor Române.
