Cine erau ultimii „daci” care au păzit Sarmizegetusa, capitala Daciei ? Ca niște adevărați „stâlpi” ai timpului, acești bărbați au avut grijă de ruinele descoperite pe locul fostei reședințe regale a lui Decebal.
Urmași de daci, ei au avut grijă, timp de decenii, ca Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a regatului dacic, să-și păstreze monumentele, dar și misterul.
Cine erau ultimii „daci” care au păzit Sarmizegetusa, capitala Daciei ? Unul dintre ei avea 107 ani
Sarmizegetusa Regia, așa cum o știm, a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman și cucerirea de către acesta, în anul 106 d.Hr.
A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea de Munte din județul Hunedoara.
Ulterior, după transformarea Daciei în provincie romană, a fost ridicată o nouă capitală, Ulpia Traiana, situată la circa 40 de kilometri de Sarmizegetusa Regia.
Citește și: Unde ar fi ascunsă comoara regelui Decebal? Locul se află aproape de capitala dacilor, Sarmizegetusa
Pe la anul 1800 aici au fost găsite primele monede dacice de aur, celebrii Kosoni care au declanșat o adevărată „febr a aurului” în zonă. A fost atât de intensă, încât, autoritățile timpului au fost nevoite să ia măsuri, inclusiv dezvelind monumentele antice descoperite.
În cele două secole de la primele săpături arheologice la Sarmizegetusa Regia și din celelalte cetăți dacice din Hunedoara, monumentele antice s-au aflat în cea mai mare parte a timpului în grija localnicilor și a naturii, și pentru scurte perioade, sub supravegherea autorităților.
Vasile Floran, ultimul „dac” care a păzit Sarmizegetusa, fotografiat în anii '80 - Foto: corneliuionescu.wordpress.com
Începând din anii 1950, cetățile dacice din Munții Orăștiei au fost cercetate intens de arheologi, iar călătorii început să le descopere.
Sarmizegetusa, apărată de ultimii „daci”
O linie de cale ferată forestieră, pusă în funcțiune după război, lega orașul Orăștie de locurile izolate din împrejurimile cetății dacice Sarmizegetusei Regia
În acei ani Vasile Rujoi, un pădurar din ținutul cetăților dacice, devenise o figură pitorească a locurilor de la poalele fostei capitale a dacilor.
Bărbatul avea vârsta de 107 ani, în 1955, fiind născut în anul Revoluției de la 1848, iar turiștii și arheologii îl găseau adesea muncind în fața cabanei forestiere din cetatea dacică.
Citește și: Cum a provocat aurul dacic prima criză mondială? Romanii au prădat 166 de tone din Dacia
„Mulţi dintre studenţii veniţi de la Bucureşti să vadă ruinele cetăţii lui Decebal au cunoscut un pădurar, ce locuieşte lângă dealul Grădiştei.
E bătrân, a ieşit la pensie de mult. A făcut 25 de ani de serviciu şi a ieşit la pensie. Or fi mulţi bătrâni în raionul Orăştie, dar ca el nu e niciunul. Pe acesta îl cheamă Rujoi Vasile. Şi-i „însemnat“.
Are 107 ani bătuţi pe muchie. L-au fotografiat mulţi ca să-l aibă ca amintire. Nu-i uşor să ajungi la aşa o vârstă. Să fii născut în anii revoluţiei de la 1848 şi şi să trăieşti încă”, se arăta într-un reportaj din 1955, publicat în Scînteia Tineretului. semnat A. Păduraru, potrivit adevarul.ro.
Bătrânul Rujoi avea dinți albi în gură și zâmbetul pe buze, trăise toată viața în munții dacilor și a muncise în pădure.relata autorul articolului. „Moșul aceste este de-o sănătate extraordinară”, mai nota A. Păduraru.
Vasile Rujoi se însurase de trei ori, ultima oară la 92 de ani, și avea un fiu, Adam, el însuși pensionar după ce muncise toată viața ca pădurar.
„La plecare, curiozitatea m-a îndemnat să-l mai întreb ceva. Eram nedumerit: „Ascultă moş Rujoi, nevasta dumitale câţi ani are?” „Nu ştiu bine, oricum, are peste vreo 60 de ani. Asta-i a treia femeie a mea. Două am murit de bătrâneţe. M-am însurat ultima oară când aveam 92 de ani””, mai scria autorul reportajului.
Câteva decenii mai târziu, în anii ’70, Sarmizegetusa Regia era păzită de Vasile Floran, un personaj pitoresc din ținutul cetăților dacice, pe care turiștii îl găseau zilnic în așezarea dacică, îmbrăcat în straie populare, îngrijind ruinele capitalei antice.
Floran locuia într-o cabană veche din Sarmizegetusa Regia și îi întâmpina pe oaspeții cetății, care, în anii ’70 erau mai puțini, ultimii 20 de kilometri ai drumului spre cetate, care urca pe valea Grădiștii din Hunedoara, fiind extrem de dificili pe atunci.
Despre întâlnirea cu Vasile Floran a scris cunoscutul comentator sportiv Dumitru Graur, într-un reportaj apărut în 1976, în revista Flacăra condusă de Adrian Păunescu.
Cabana veche de la Sarmizegetusa în care locuia Vasie Floran - Foto: corneliuionescu.wordpress.com
„La faţa locului nu l-am mai găsit decât pe Vasile Floran, om de 52 de ani care de 14 ani îndeplineşte funcţia de paznic al cetăţii, un ţăran mucalit pe care, pentru că este îmbrăcat numai în straie albe tradiţionale, însoţitorii noştri l-au botezat „dacul”.
Ne spune că vin, totuşi, în jur de 1.500-2.000 de oameni în fiecare vară la Sarmizegetusa şi mai toţi întreabă de hărţi, pliante, ghiduri-lucruri care le-ar putea explica mai pe înţelesul lor ceea ce văd dar şi ceea ce ar trebui să vadă, lucruri care insă, bineînţeles, nu are cine să le dea”, nota Dumitru Graur în articolul menționat, conform aceleiași surse.
Sarmizegetusa Regia a fost capitala regatului condus de Decebal
Prin toamna anului 1970, în vremea în care Sarmizegetusa Regia se afla în grija lui Vasile Floran, un localnic a găsit un Koson de aur, la câteva sute de metri de sanctuarele sin situl arheologic. Era prima monedă dacică de aur ce era descoperită, după comoara din anul 1800.
Rapid, o campanie de cercetări arheologice a demarat în primăvara anului 1971 în zona unde a fost găsit galbenul, însă oamenii de știință nu au mai găsit alte obiecte de aur.
Citește și: Ce sumă ar primi România pentru furtul tezaurului dacic? E salariul lui Cristiano Ronaldo pe 10 zile
În schimb, cu ajutorul lui Vasile Floran, „paznicul” cetății, au dat peste un mare atelier de fierărie, care cuprindea peste o tonă de unelte, lupe și alte obiecte de fier, dar și alte materiale arheologice.
Spre finalul anilor ’70, presa vremii informa că Sarmizegetusa Regia nu mai avea paznic, iar în lipsa lui Vasile Floran, turiștii grăbeau degradarea monumentelor din capitala dacilor.
Nu se știe exact dacă Floran era plecat temporar sau dacă fotografia e datată greșit, dar o poză de la mijlocul anilor ’80, făcută și publicată de Cornelius Ionescu, un explorator în ținutul cetăților dacice, pe pe blogul corneliuionescu.wordpress.com, îl înfățișează pe Vasile Floran, în costum național, pe unul dintre monumentele din Sarmizegetusa Regia.
„Prin 1985, poate 1986, acum nu cred că mai are mare importanţă, la Sarmis am cerut voie să fac o poză unui dac ce tocmai cosea iarba pe acolo. Spunea că era Vel, Paznicul Cetăţii”, relata Cornelius Ionescu pe blogul său.
Dacă datarea fotografiei nu e eronată, înseamnă că Vasile Floran a răms „de gardă” la Sarmizegetusa și după ce presa comunistă a anilor ’70 îi anunțase dispariția „de la post”. Ultimul „dac” și-a îndeplinit misiunea până la capăt.
