Cine a fost domnitorul care mânca și bea „pe cartelă”? Unii dintre cei care au ocupat tronul Țării Românești au pierdut „lupta” cu posteritatea, mai nimeni, în afară de spacialiști, nemaiștiind cine au fost. Dar cazul personajului pe care vi-l prezentăm mai jos a fost unul special, unic, practic, în istoria noastră.
Cine a fost domnitorul care mânca și bea „pe cartelă”? Sora sa a fost amanta lui Mihai Viteazul
Antonie din Popești ar putea duce cu gândul la vreun cântăreș actual de muzică populară ori lăutărească.
Cu toate acestea, e vorba de cel care a ocupat tronul Țării Românești vreme de trei ani, din martie 1669, până în martie 1672.
Era fiul lui Mihai Grecul, comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul, datorită „meritelor” fiicei acestuia, Tudora, soră cu Antonie.
În năvălnicia sa, marele voievod a avut o listă destul de lungă de amante, chiar dacă era căsătorit cu Doamna Stanca.
În rândul acestora, s-a distins și această Tudora. care, mai mult, i-a dăruit Viteazului și singurul copil șiut ca fiind al lui, în afara celor doi doi legitimi, Nicolae Pătrașcu și Flroica, a căror mamă a fost soția voievodului.
Citește și: Cine a fost domnitorul italian care a vrut să unifice cele trei Țări Române? A domnit în Moldova
Era vorba de o fată, botezată Marula, născută în 1599, cu un an înainte ca Mihai Vodă să unească cele trei Țări Române, pentru prima oară, chiar dacă pentru doar câteva luni.
„În 1616, Marula se căsătoreşte cu Socol din Răzvad şi a murit la 17 decembrie 1647. A fost îngropată în biserica din Răzvadu de Sus, din judeţul Dâmboviţa, ctitorie a soţului ei, Socol, mare clucer.
Pe piatra ei de mormânt se menţionează că a fost fiica lui Mihai Viteazul. Marula provenea, prin mama sa, din neamul boierilor din Târgşor, Negoieşti şi Popeşti”, a explicat istoricul Florin Petrică, conform adevarul.ro.
Stolnicul Constantin Cantacuzino, adevăratul stăpân al Țării Românești în vremea lui Antonie Vodă din Popești - Foto: Arhiva
Antonie s-a dovedit un bun executant al ordinelor altora, astfel că, susținut de puternica familie a Cantacuzinilor, în frunte cu „șeful” familiei, stolnicul Constantin Cantacuzino, ajunge pe scaunul domnesc în martie 1669.
Rar s-a întâmplat să fie o simplă marionetă în mâinile cuiva, dar exact asta a fost Antonie Vodă pentru Cantacuzini
Cronica familiei rivale acstora, cea a Bălenilor, consemnează - dacă este să i se acorde crezare - că domnitorul Antonie trăia, cum s-ar spune, „pe cartelă”, fix ca românii pe vremea comunismului.
Citește și: Care a fost marea durere a lui Amza Pellea în „Mihai Viteazul”? Adevărul despre vocea sa din film
Mai precis, el avea o rație zilnică de mâncare și băutură fixată de boierii Cantacuzini, pentru a nu face mari cheltuieli și a păstra vistieria țării cât mai intactă.
Trebuie spus că nepoata lui Antonie din Popești, Maria (Marica), a fost soția lui Constantin Brâncoveanu. deci mama fiilor-martiri sacrificați, alături de părintele lor, în 1714, refuzând convertirea la islam în schimbul vieții.
Culmea este că Antonie Vodă chiar a fost un domn modest, cinstit, chibzuit și bun gospodar, astfel că a reușit, cumva, să-și sporească și propria avere.
În plus, a înfiinţat la Câmpulung, în mai 1669, o „casă de învăţătură, adică şcoală” pe care a înzestrat-o cu veniturile vămilor Rucăr şi Dragoslavele, la care puteau învăţa şi cei săraci.
Dar domnia sa n-a durat prea mult, fiind copleșit de culisele politicii și de banii vehiculați către Înalta Poartă de alți pretendenți.
Astfel, Antonie Vodă a fost dat jos de pe tron, în martie 1672, din ordinul Marelui Vizir Köprülü Fazıl Ahmed.
Acesta a fost convins cu bani să îl întoarcă pe tron pe Grigore I Ghica, rivalul Cantacuzinilor, care mai condusese principatul între 1660-1664.
Citește și: Cine a fost domnul Țării Românești care s-a înecat în Dunăre? L-a promovat pe Mihai Viteazul
Antonie din Popești a mutir la Istanbul la scurt timp după mazilire și chiar dacă anul nașterii sale nu se cunoaște, probabil că avea deja o vârstă înaintată.
A rămas în istorie ca fiind marioneta perfectă pentru cei care conduceau, de fapt, țara, cu toate că, măcar prin unele din faptele sale, ar fi meritat o soartă ceva mai bună.
