Cine a fost domnitorul care a fugit cu toată vistieria țării? A murit la 90 de ani

DE Eduard Niculescu | Actualizat: 23.02.2024 - 10:06
Cine a fost domnitorul care a fugit cu toată vistieria țării - Foto: Arhiva
Cine a fost domnitorul care a fugit cu toată vistieria țării - Foto: Arhiva
bucuresti
bucuresti

Cine a fost domnitorul care a fugit cu toată vistieria țării? A domnit 6 ani în Țara Românească, dar felul în care și-a abandonat tronul cumpărat cu bani grei de la turci i-a uimit și pe contemporanii săi. Mai mult, a avut parte și de o viață ciudat de lungă pentru acele timpuri.

SHARE

Cine a fost domnitorul care a fugit cu toată vistieria țării? Principatele române au fost mereu atractive pentru străini, prin enorma lor bogăție. De aceea, tronul se cumpăra cu bani mulți, bani care erau ulterior recuperați, în diferite forme, de la populație. Dar cazul acestui domn fanariot a fost ieșit din comun, chiar și pentru năravurile acelei epoci.

Cine a fost domnitorul care a fugit cu toată vistieria țării? A murit la 90 de ani

Multe au văzut aceste pământuri, dar isprava lui Caragea Vodă a fost una care i-a uimit până și pe bucureșteni, învățați cu mai toate marapazlâcurile domnilor puși pe căpătuială după ce cumpărau tronul Țării Românești.

Ca să ajungă domn al Valahiei, Ioan Gheorghe Caragea, vlăstarul uneii vechi familii fanariote, a plătit o avere colosală.

Potrivit ambasadorului francez la Constantinopole, suma s-a ridicat la 8 000 de pungi de galbeni, aproximativ 4 milioane de lei-aur, conform evenimentulistoric.ro.

Iar paguba și-a recuperat-o cu vârf și îndesat în cei șase ani de domnie.

Citește și: De unde vine expresia „ciuma lui Caragea”? Câți oameni au murit în București?

Caragea Vodă a preluat tronul Țării Românești în august 1812 și a ajuns în București de la Constantinopol abia spre finalul lui decembrie, însoțit de o întreaga suită de otomani. 

A venit ca o piază rea pentru locuitorii țării, pentru că foarte curând s-a declanșat o cumplită epidemie de ciumă, care a înjumătățit populația Bucureștiului, dar a luat zeci de mii de vieți și în provincie.

Boala a fost adusă, cel mai probabil, chiar de unul dintre însoțitorii săi, Constantinopolul fiind lovit de năpastă înainte de sosirea sa aici.

Domnitorul fanariot a avut în minte dintru început,, se pare, un plan bine ticluit. Nu avea de gând să aștepte să fie mazilit, iar capul să-i fie pus în vreo țepușă prin Stambul.

Știa că pretențiile financiare ale Înaltei Porți sunt mari, în plus, se îndatorase la cămătari turci pentru a-și cumpăra domnia.

Așa că a făcut tot ce s-a priceput și i-a dat prin minte pentru a face avere. Pentru el, nu pentru țară și nici măcar pentru otomanii care-și așteptau, iar și iar, pecheșurile uriașe.

Așa arăta Bucureștiul în epoca lui Caragea Vodă - Foto: Arhiva

Prin urmare, pe lângă birurile pe care le datorau țăranii și meșteșugarii, a pus unele noi. Vorba ceea: „unde merge mia, merge și suta”.

Mai mult, a inventat sistemul de vânzare a titlurilor boierești, nu mai puțin de 4.762 fiind scoase la „licitație”. Din această manevră a obținut nu mai puțin de 20 de milioane de piaștri, potrivit jurnaluldearges.ro.

De asemenea, a concesionat minele și vămile. Ca urmare, veniturile domnului au crescut de la aproximativ 1,5 milioane la peste 3,7 milioane lei-aur.

Din aceste venituri uriașe, Vodă Caragea a început să trimită bani în străinătate, în Elveția și în Marea Britanie, pregătindu-și fuga.

Citește și: Cine a fost Domnița Ralu, prințesa din filmele cu haiduci? A făcut primul teatru din Țările Române

Totuși, să nu uităm să menționăm și putinele sale realizări, deși importante. A dat Țării Românești primul cod de legi, care îi și poartă numele - „Legiuirea lui Caragea” - și a înființat Spitalul Filanropia.

În plus, deși zgârcit din fire, la rugămintea fiicei sale, Domnița Ralu, a ajutat și el la înălțarea Teatrului de la Cișmeaua Roșie, primul teatru profesionist din București și din Țările Române. 

În 1818, Vodă a decis că e cazul să pună punct bănoasei domnii. Plătise turcilor doar pentru patru ani și era deja domn de șase.

Demnitarii otomani erau prea lacomi, creditorii turci îi băteau mereu la ușă, iar el strânsese deja destui bani să trăiască liniștit până la sfârșitul vieții.

Tot ce trebuia era să fie mai rapid decât dușmanii săi, ca să nu fie pus în fața vreunui fapt împlinit și să-și piardă capul.

Iar felul în care a plecat a fost unul de pomină, arătând nu doar viclenia, dar și inteligența lui Caragea Vodă.

Pe 29 septembrie 1818, el i-a invitat pe boieri la Curtea Domnească și le-a spus că pleacă cu familia în afara orașului pentru o plimbare. Nimic suspect într-o așa intenție, nu? Ba da. 

Pentru că, după patru ore după ce s-a dus „în plimbare”, printr-un mesager, domnitorul i-a anunțat pe boieri că a părăsit țara și că numea pentru conducerea treburilor țării o căimăcămie - o formă de guvernare provizorie - alcătuită din banul Grigore Brâncoveanu, vornicul Barbu Văcărescu, vistiernicul Grigore Ghica și logofătul Samurcaș.

Citește și: Cine au fost domnitorii Țărilor Române dependenți de droguri? Care din ei a murit din cauza lor?

De alfel, pitacul (n.r - decret, poruncă scrisă) prin care Caragea Vodă își anunța decizia a fost lipit după aceea pe oate zidurile Bucureștiului, ca să afle toată lumea.

În timp ce boierii, populația, dar și turcii aflau cu uimire vestea, Caragea gonea spre Brașov apărat de 300 de mercenari albanezi - faimoșii arnăuți -  stricând toate podurile pe unde trecea, de teamă să nu fie ajuns din urmă.

Și avea destule motive să se teamă pentru viața sa și a familiei. Nu plecase cu bagaje prea multe. În schimb, furase, la propriu, toată vistieria țării, adică nu mai puțin de 20.000.000 de lei aur.

Dar Caragea a dovedit că „băieții deștepți” se născuseră deja. Se gândise la toate aspectele, pentru a nu avea surprize neplăcute, chiar mortale.

Își negociase deja fuga cu austriecii, așa că după ce a petrecut câteva săptămâni la Brașov, aflat în Imperiul Habsburgic, a plecat liniștit spre Italia și s-a stabilit la Pisa.

A donat mari sume de bani atât orașului italian, câ și Eteriei, mișcarea națională grecească, dar și terenuri orașului Atena ,

De fapt, în Atena s-a și stabilit după o vreme, unde și-a petrecut restul vieții. Care n-a fost deloc scurtă, ba chiar matusalemică după standardele epocii. 

S-a stins liniștit, în 1844, la vârsta de 90 de ani, trăind în lux din averea acumulată în Țara Românească.

 

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te