În România însă, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, numărul angajaţilor din IT a crescut în primele două luni din acest an, faţă de decembrie 2022 cu câteva mii. Iar Marius Ursache, antreprenor în serie în domeniul tech din Iaşi şi fondatorul unei companii care se ocupă, între altele, cu recrutarea profesioniştilor din domeniul IT & Outsourcing/tech este convins că piaţa ieşeană ar putea absorbi rapid încă zece mii de programatori.
Marius Ursache se ocupă cu recrutarea de personal în IT, scrie Ziarul de Iași.
“Imaginează-ţi că, în momentul de faţă, un programator bun, nivel senior, dacă are profilul de LinkedIn deschis şi e cât de cât complet, primeşte cam 100 de oferte de job pe lună”, spune Ursache, care explică cum funcţionează Qualibro, platforma de recrutare în IT la care este cofondator.:
Cum funcţionează Qualibro
„Noi am început un start-up în zona asta start-up-uri şi investiţii, Metabeta, adică foloseam date din online ca să ajutăm investitorii să găsească start-up-uri cu potenţial. Proiect pentru care am luat finanţare şi care merge în continuare.
Dar ne-am dat seama că putem folosi datele şi algoritmul pe care l-am construit în alte domenii şi că ar trebui să găsim oamenii bine pregătiţi, care pleacă din companii ca să-şi facă un start-up de tehnologie.
Pentru că oamenii ăia, dacă te uiţi statistic, ei au cea mai mare şansă de succes, au know-how, au experienţă şi sunt greu de găsit.
Aşa am ajuns să căutăm oameni care sunt foarte buni şi să ne ocupăm de partea de recrutare, care este o industrie mult mai mare.
Practic, noi agregăm date despre oameni şi companii din diverse surse de pe net, încât putem să facem nişte căutări foarte granulare pe care instrumentele actuale de recrutare, gen LinkedIn recruiter nu le pot face foarte bine.
De exemplu: “am nevoie de un om care să aibă cel puţin cinci ani de experienţă în Java, să fi lucrat într-o companie de tip FinTech, de o anumită mărime, să fie contribuitor la proiecte de tip open source”.
Noi lucrăm doar la nivel mid-senior în sus, pentru că doar acolo avem suficiente date. Despre juniori, chiar dacă sunt mult mai mulţi, nu avem suficiente date.
Imaginează-ţi că, în momentul de faţă, un programator bun, nivel senior, dacă are profilul de LinkedIn deschis şi e cât de cât complet, primeşte cam 100 de oferte de job pe lună.
Noi avem acum o rată de răspuns de 40% din rândul candidaţilor pe care îi abordăm. Şi am avut şi 60% pe anumite poziţii, tot în zona asta de tech.
Citește și: “O tragedie ne-a făcut să ne împrietenim!” Forumul economic româno - ucrainean
Avem şi nişte avantaje faţă de agenţiile clasice de recrutare: toţi oamenii care se ocupă de partea asta sunt seniori, au minim 10-15 ani în zona de IT, adică sunt oameni tehnici, care au capacitatea de a purta o conversaţie tehnică cu candidaţii.
În plus, avem instrumente interne, inclusiv bazate pe inteligenţă artificială, care ne ajută. Şi astfel ne mişcăm şi mult mai repede.
Avem clienţi şi în România, şi în alte părţi, dar în general clienţii vin din Europa Centrală. Sunt clienţi care au birouri în mai multe ţări, recrutează cross-country, recrutează remote. Sunt în general companii de outsourcing, avem şi companii care sunt practic în zona de startup, mai mari, dar în general sunt companii de outsourcing din Europa Centrală şi de Vest”.
Iar când vine vorba despre Iaşi, piaţa ar putea absorbi, cu uşurinţă, în orice moment, câteva mii de noi angajaţi în IT şi tehnologie, spune Marius Ursache.
Cum vezi tu piaţa tech din Iaşi?
“Sincer, este cel mai bun lucru care s-a întâmplat pentru economia din Iaşi, în ciuda a ceea ce se întâmplă în rest, la nivel de administraţie locală.
Este chestia care balansează ghinionul (bad Kharma) pe care pare să îl aibă Iaşul de la Revoluţie încoace.
Şi e cu impact economic, a ajutat foarte mult la crearea unei clase sociale de mijloc.
Citește și: VIDEO Rusia acuză Ucraina, SUA și Marea Britanie pentru atacul asupra "Podului lui Putin"
Chiar dacă aceste companii îşi duc majoritatea profitului în off-shore, plătesc nişte salarii la un nivel, din punctul meu de vedere, extrem de ridicat – la momentul de faţă unele salarii din România pot fi comparate cu cele de pe poziţii similare din Grecia, din Germania, din Polonia – care sunt ţări care au un nivel de procesare mult mai sus decât la noi.
Adică un programator din România poate să aibă un trai mult mai bun decât un programator din Cehia, Polonia, Grecia sau Germania, apropo de ce poţi să cumperi din salariu.
Şi asta i se pare important, pentru că toţi banii ăştia, majoritatea, sunt cheltuiţi în businessuri locale.
Te duci la un restaurant, te distrezi la un club, îţi cumperi o casă aici. Şi sunt în continuare companii care vor să vină în Iaşi.
Problema noastră este de capacitate. Dacă anul acesta ar mai ieşi de pe băncile facultăţii încă zece mii de programatori, nu ar avea probleme să-şi găsească job. Bun, nu o să ia nimeni acum zece mii de juniori.
Dar dacă ai muta zece mii de programatori din Cluj, din Galaţi, din Braşov, poate chiar din Bucureşti, dacă ai avea ce să le oferi, şi-ar găsi instant de lucru. Iar juniorii, poate iniţial mai greu, dar şi-ar găsi şi ei joburi”.
Unde şi-ar găsi totuşi de lucru, în Iaşi, aceste noi mii de angajaţi?
„Gândeşte-te că toate industriile, toată economia se tehnologizează. Dacă înainte o bancă contacta o companie de tech pentru un proiect, acum băncile investesc, construiesc divizii întregi de tehnologie.
Aşa cum în urmă cu o sută de ani nu puteai fi o companie modernă şi competitivă dacă nu foloseai electricitate, de cel puţin 20 de ani nu mai poţi fi o companie modernă şi competitivă fără partea asta de tehnologie.
Şi la fel se va ajunge şi pe partea asta de inteligenţă artificială – adică dacă vrei să faci ceva, să fii competitiv, va trebui să foloseşti instrumentele astea. Electricitate, software, AI sunt aşa cum e petrolul pentru maşini, esenţiale.
Este cerere din ce în ce mai mare şi e păcat că nu se fac mai multe eforturi, apropo de numărul de candidaţi pe care îi livrează anual facultăţile.
E frustrant să vezi că oamenii caută disperaţi ingineri buni şi facultatea nu produce destui. Nu ştiu care e problema, nu au bugete?
Nu au destui studenţi, personal academic? Nu pot să-mi dau cu părerea, pentru că nu ştiu de ce nu ies mai mulţi absolvenţi de Info, dar e frustrant să vezi lucrurile astea”.
Dacă facultatea nu livrează destui profesionişti, iar la Iaşi companiile din IT/tech îşi recrutează angajaţii direct din facultate, cine se mai poate ocupa de formarea viitorilor IT-işti?
„Mă bucur să văd că sunt câteva companii care recrutează din timpul facultăţii. Într-adevăr, la facultăţi sunt nişte oameni care se deschid şi încearcă să facă cât mai multe lucruri, dar ai în spate un aparat birocratic foarte complicat care îţi pune piedici. Cel puţin cei de la Informatică, pe care îi ştiu, am văzut că sunt deschişi pentru tot felul de proiecte cu companiile.
Mi se pare important şi normal ca o companie să vină la facultate, să ţină un workshop, să ofere studenţilor informaţii practice, iar la final să plece cu o listă de studenţi pentru recrutare.
Ce mă bucură foarte mult la industria asta este că aduce un aer de normalitate în tot ce se întâmplă în ţara asta. Asta se datorează faptului că la nivel de educaţie, înainte de 89, am avut totuşi o reprezentare pe zona asta de inginerie. Poate nu erau proiecte, dar a folosit accentul pus pe matematică.
Citește și: Circulația este oprită pe Podul Crimeei, după ce s-au auzit mai multe explozii
Apoi, ştiu că sunt foarte mulţi care strâmbă din nas când aud de Şcoala Informală de IT, cum că “aia nu e şcoală”.
În condiţiile în care nu ai altă posibilitate, fie că nu-s suficiente locuri la Info pe an, sau pentru că nu ai intrat la Info, sau pur şi simplu îţi doreşti o schimbare de carieră şi te îndrepţi către IT, nu văd de ce nu ar face-o.
Eu nu mai văd o legătură aşa de strânsă între diplomă şi carieră.
Am colegi care au terminat Medicină, sau nu au terminat nicio facultate, şi care pe zona de tech, programare, sunt mult, mult mai departe faţă de alţi angajaţi de pe piaţă.
Diplomă şi educaţie sunt două lucruri diferite. Eu am terminat Medicina şi am un master în Teatru. Şi am făcut de toate, de la branding şi publicitate, la mobile banking, de la scris code software la organizat evenimente, la inteligenţă artificială, predat antreprenoriat la MIT, dezvoltat procese de inovaţie predate la Harvard, MIT şi alte universităţi din lume şi tot felul de alte lucruri.
Chestia asta cu robotica, să înveţi să codezi de mic, mi se pare foarte, foarte bună. Eu am făcut echivalentul clubului de robotică la Casa Pionierilor, la calculatoare, cu casete, jocuri. Şi mamă, ce interesant mi se părea!!!!
Că doar de asta m-am dus, nu să învăţ programare. Mi s-ar părea normal ca ore de tehnică, tehnologie, să se facă încă de la grădiniţă.
Mi se pare absurd să nu laşi copilul să se joace, sau îl laşi doar o oră pe Youtube.
Parcă e o concepţie în stil “Amish modern” (n.r. Amish este o comunitate religioasă creştină cu doctrină anabaptistă, caracterizată mai ales prin felul de trai simplu şi tradiţional şi rezistenţa pe care o opune în faţa adoptării obiceiurilor şi utilităţilor moderne).
Bine că laşi copilul o oră pe Youtube seara, când vrei să ai tu linişte să te uiţi la televizor, şi nu faci decât să îi creezi dependenţă faţă de un anumit timp de conţinut facil, care nu are nicio legătură cu educaţia, în loc să jucaţi împreună un joc pe calculator.
Şi mi se pare esenţial să se facă din grădiniţă şi din şcoală. Plus că e la fel de interesant şi pentru băieţi, şi pentru fete şi nu mai rămânem cu stereotipuri din acelea, că fetele se joacă numai cu păpuşi, iar băieţii cu maşinuţe.”.
