Războiul arctic al lui Putin. Bazele strategice ale Rusiei, motivul intențiilor lui Trump privind Groenlanda
În fața expansiunii militare accelerate a Rusiei în regiunea Arctică, administrația Trump a reluat tot mai agresiv retorica privind preluarea Groenlandei din nevoia de securizare strategică a regiunii. Dar de ce contează atât de mult Groenlanda pentru Statele Unite?
Militarizarea accelerată ordonată de Vladimir Putin, bazele militare permanente construite de Rusia la Polul Nord, precum și instalarea de sisteme de apărare antiaeriană și de coastă, dar și avantajele logistice ale insulei controlate de Danemarca explică mai clar decât orice altceva tensiunile care unesc securitatea arctică, NATO și dezbaterea geopolitică actuală privind amenințările tot mai dese ale lui Donald Trump privind „anexarea” într-un fel sau altul a Groenlandei.
Războiul arctic al lui Putin. Bazele strategice ale Rusiei, motivul intențiilor lui Trump privind Groenlanda
În ultimul deceniu, Rusia a tratat Arctica nu ca o periferie, ci ca un teatru militar de primă linie, un spațiu în care își apără „bastionul” submarinelor nucleare și își proiectează controlul asupra rutelor arctice.
Practic, imaginea geopolitică a Arcticului a fost profund schimbată începând din 2014, după anexarea Crimeei de către Vladimir Putin. Rusia și-a extins considerabil prezența la Polul Nord, deschizând numeroase baze militare permanente cu facilități de lansare, capabilități radar și infrastructură logistică.
Pe harta Arcticului, se observă două zone principale de interes strategic: bazele rusești concentrate pe coasta nordică spre Oceanul Arctic și nucleul instalațiilor militare ale NATO și al SUA în Groenlanda și zona nord-americană.
Un reper des citat de analiștii occidentali este evaluarea CSIS (Center for Strategic and International Studies), care arată că Rusia a mers pe o strategie de redeschidere a aproximativ 50 de posturi militare sovietice în Arctica, incluzând refacerea a 13 baze aeriene, 10 stații radar și 20 de posturi de frontieră.
„Nordul înghețat” la front strategic al Moscovei
Arctica Rusiei nu este doar o linie de puncte pe hartă. Multe dintre aceste puncte sunt noduri integrate într-o arhitectură de apărare și control. Dacă aruncâm o privire asupra lor vom observa ceva mult mai profund. Să luăm câteva exemple de astfel de baze militare rusești din nordul planetei.
„Northern Clover” - Kotelny Island - Arhipelagul Insulelor Noua Siberie
Potrivit Chatham House, baza a fost deschisă în decembrie 2016 și poate găzdui permanent aproximativ 250 de militari, având și unități radar și suport.
În aceeași arhitectură, sursă menționată anterior notează că baza rusească beneficiază de echipări cu sisteme precum S-300, care pot fi oricând înlocuite cu S-400 sau noile sisteme prezentate de Putin drept „invincibile” și capabile să detecteze și să doboare pâne și avioanele F-35 - cele mai puternice avioane de război din lume prin sistemul S-500, alte sisteme antiaeriene precum Pantsir și Bastion-P în zona unor garnizoane arctice strategice.
Citește și: New York Times: Trump vrea să cumpere Groenlanda. Amenință cu războiul pentru a negocia cu Danemarca
Baza rusească aeriană „Temp”
O analiză High North News din 2024 descrie baza militară aeriană rusească „Temp” ca fiind un punct cheie pe Ruta Maritimă Nordică și menționează prezența unor capabilități precum Pantsir-SA (apărare aeriană cu rază scurtă), Bastion-P (apărare de coastă) și infrastructură radar; totodată, se discută despre sistemele S-300 și posibile modernizări către S-400 sau S-500 în ecosistemul de apărare din zonă.
Nagurskoye
Aceasta este una dintre cele mai interesante locații, descrisă ca un aerodrom arctic extrem de îndepărtat.
Publicația The Barents Observer explică într-un material detaliile mai puțin cunoscute despre baza nordică a Rusiei, care este mai degrabă o bază strategică militară „înțesată de rachete și sisteme radar”, și că pista extinsă poate primi multiple tipuri de aeronave, inclusiv bombariere strategice nucleare, semnal al orientării către operare permanentă.
Mai mult, la baza Nagurskoye au fost expuse un nou sistem radar de coastă Monolit-B, dar și o armă anti-drone fabricată în China și expusă cu ocazia vizitei comandantului Flotei Nordice, Konstantin Kabantsev, în arhipelagul arctic îndepărtat Franz Josef Land la începutul lui aprilie 2025.
Sistemul radar Monolit-B, care este în producție din 2011, este proiectat pentru detectarea și urmărirea activă și pasivă a țintelor de suprafață și aeriene. Acesta comunică cu sistemul de rachete Bastion și, potrivit rapoartelor, poate urmări obiecte la o distanță de până la 450 km.
Rușii au prezentat, de asemenea, un nou tun anti-drone. Arma este un tun portabil de bruiaj pentru drone cu 6 benzi, produs de compania chineză Shenzhen Rongxin Communication Co.
Potrivit producătorului, arma poate „ateriza sau returna în mod eficient drone pe o rază de 800-1500 de metri”. Același tip de armă anti-drone a fost văzut utilizat de forțele ruse în războiul de agresiune împotriva Ucrainei din zilele noastre.
Baza Nagurskoye de pe insula Aleksandra din Franz Josef Land este situată la aproximativ 1.300 km nord de Peninsula Kola. Arhipelagul norvegian Svalbard se află la aproximativ 400 km distanță, iar coasta de est a Groenlandei - la aproximativ 1.000 km.
Cel mai mare avantaj pentru ruși este că NU există nicio bază NATO în apropierea Nagurskoye. Cea mai apropiată bază aeriană militară norvegiană se află la aproximativ 1500 km distanță, iar baza americană din Thule, Groenlanda, se află la peste 2000 km distanță. Astea sunt doar câteva exemple de baze rusești din Nordul Arctic.
Flota de spărgătoare de gheață, avantajul logistic unic al Rusiei
În Arctica, logistica înseamnă putere. Rusia are un avantaj rar: este singura țară cu o flotă de spărgătoare de gheață cu propulsie nucleară, folosită atât civil, cât și strategic.
Jamestown Foundation notează că Rusia are opt spărgătoare nucleare și 34 diesel (în plus față de construcții în derulare). O afirmație similară apare și într-un comunicat publicat pe site-ul Kremlinului în anul 2025, care menționează explicit 34 diesel și opt nucleare.
Aceste cifre contează enorm în ecuația strategică a Rusiei din Arctica fiindcă spărgătoarele nucleare pot menține coridoare navigabile în condiții extreme și pot susține prezența în zone în care alte flote se mișcă greu, sezonier sau cu dependență mare de vreme.
Submarinele nuclare, „bastionul” de forță al lui Vladimir Putin din Nordul Înghețat
Nu mai este niciun secret pentru nimeni că Rusia deține o flota impresionantă de submarine capabile de un atac nuclear de proporții.
Nuclear Threat Initiative estimează că Rusia are aproximativ 64 de submarine, dintre care 16 sunt submarine nucleare lansatoare de rachete balistice, cunoscute drept „coloana vertebrală a descurajării strategice”.
Reuters a relatat încă din 2024 că Rusia a introdus oficial în serviciu racheta balistică lansată de pe submarin Bulava, cu rază de circa 8.300 km și capacitate de a transporta până la 10 focoase MIRV, rachetă asociată submarinelor din clasa Borei.
De asemenea, publicația nota și că Rusia opera la acel moment șapte submarine Borei (în flotele de Nord și Pacific), fiecare putând transporta 16 rachete Bulava, iar Barents Observer menționa în iulie 2025 că Flota Nordului a Federației Ruse avea încă cinci SSBN-uri Delta IV, pe lângă submarinele Borei/Borei-A mai noi.
Acestea sunt doar câteva exemple de capabilități care fac Arctica un „teatru nuclear”, întrucât rutele, adâncimile și apropierea de Atlanticul de Nord creează un spațiu vital pentru patrulele SSBN și pentru detectarea timpurie.
De ce „Groenlanda” nu e despre resurse, ci despre arhitectura de globală securitate
În Groenlanda, SUA operează o instalație esențială pentru avertizare timpurie. Baza este cunoscută astăzi ca Pituffik Space Base (fosta Thule Air Base), iar U.S. Space Force precizează că aici funcționează Upgraded Early Warning Radar, folosit pentru detectarea și raportarea evaluărilor de atac, inclusiv în logica de avertizare timpurie.
Dincolo de dezbaterea politică, acesta este motivul pentru care Groenlanda apare constant în discuțiile strategice: este o „platformă” pentru supraveghere și avertizare în zona polară, într-un moment în care Rusia își întărește infrastructura arctică, scrie Petersonschriever.spaceforce.mil.
Potrivit analiștilor NATO și experților militar-strategici, controlul Groenlandei și implicit al accesului în Atlanticul de Nord și Arctica oferă un mare avantaj operațional în contextul capabilităților nucleare strategice rusești, care includ una dintre cele mai puternice flotile de submarine din lume.
Comparativ cu Rusia, majoritatea țărilor europene membre NATO au resurse limitate în regiunea arctică. Forțele navale și aeriene disponibile ale Danemarcei, Suediei, Norvegiei sau Finlandei sunt modeste în raport cu arsenalul strategic al Moscovei.
Astfel, dacă pui cap la cap toate informațiile - redeschiderea posturilor strategice arctice rusești (cu aerodromuri și radare), dotările cu noi sisteme de apărare și atac, inclusiv nuclear, flota unică de spărgătoare nucleare și rolul Flotei Nordului în descurajarea nucleară, rezultă o imagine clară: Arctica este un coridor strategic, iar Groenlanda este una dintre puținele „piese fixe” occidentale care oferă supraveghere și avertizare timpurie în acel coridor.
De aici încolo, retorica - ce acum pare agresivă la adresa Europei a lui Donald Trump, care se poate schimba în funcție de stategiile politice ale Partidului Republican, miza militară va rămâne acceeași pentru Statele Unite, respectic controlul accesului, al senzorilor și al infrastructurii într-un spațiu unde Rusia a investit constant de mai bine de 10 ani de zile, dar unde Europa și mai cu seamă Danemarca, care controlează Groenlanda - nu a investit mai nimic.
Fie că ne place sau nu, fie că suntem de acord sau nu, în acest moment doar Statele Unite sunt capabile atât la nivel strategic, cât și la nivel convențional să asigure protecție în zona Arctică, protejând astfel atât aliații NATO, cât și continentul European.
În interiorul NATO și al Uniunii Europene există îngrijorări crescânde că legăturile de securitate convenționale și politice cu SUA și capabilitățile sale ar putea fi testate dacă contextul strategic se intensifică în Arctica. Dacă Rusia continuă să-și extindă posturile militare, iar marile puteri europene precum Franța, Germania, Italia sau alte state membre nu cresc rapid ritmul adaptării defensive, Europa rămâne dependentă de deciziile strategice ale Washingtonului, care pot fi uneori în contrapondere cu prioritățile și valorile europene.
De aceea, retorica despre Groenlanda nu este doar un subiect geopolitic exotic, sau un „capriciu expansionist al lui Donald Trump, ci mai degrabă unul direct legat de competiția militară pentru controlul rutelor strategice, monitorizarea arctică și echilibrul nuclear între Rusia și Occident.
