Fondatorul și președintele Geopolitical Futures, consideră că amenințările nucleare rusești sunt un „excelent război psihologic”, dar nu pot rezolva problema militară a Rusiei.
Iar această problemă, ce dăinuie din timpurile sovietice, este logistica. Pentru a putea organiza o ofensivă eficientă, rușii trebuie să dispună nu numai de provizii inițiale, ci și de provizii suplimentare masive care să ajungă în mod fiabil acolo unde este nevoie.
Acest lucru duce la o altă problemă: sateliții americani furnizează informații constante și precise despre toate forțele, inclusiv despre mișcările logistice.
În plus, artileria americană de diferite tipuri este capabilă să taie linia de aprovizionare rusă, lăsând o ofensivă paralizată. Și, în cele din urmă, forțele ucrainene sunt suficient de dispersate pentru ca un atac nuclear tactic de ultimă oră să aibă vreun impact favorabil ofensivei rusești.
Pentru Friedman, este evident că rușii trebuie să schimbe dinamica războiului dacă nu vor fi forțați să ajungă la un acord politic. Cheia este de a reprezenta amenințări pentru ucraineni din mai multe direcții, atât din punct de vedere tactic, cât și strategic.
„Într-adevăr, nevoia principală este de a difuza logistica americană prin crearea unei amenințări militare serioase la adresa unui alt aliat american sau prin atacarea directă a unuia”, scrie Friedman.
Nu este clar că SUA nu ar fi în măsură să aprovizioneze două fronturi, dar acest lucru ar putea dezechilibra SUA și le-ar putea forța să reducă sprijinul acordat Ucrainei, deschizând, eventual, oportunități pentru Rusia.
Citește și
Șoigu îi minte pe ruși că mobilizarea nu înseamnă că cei înrolați merg la război. „Fiți calmi”
Lukașenko: „Astăzi este Ucraina, mâine pot fi Moldova, statele baltice, Polonia sau România”
„Geografia oferă puține opțiuni în acest sens, dar cele mai probabile sunt Moldova și România, două țări conectate între ele. Nu ar putea fi o ofensivă terestră, ci ar trebui să profite de Marea Neagră, debarcând forțe semnificative în România, membră NATO și gazdă a unei forțe navale americane”, este de părere Friedman.
Pentru a realiza acest lucru, rușii ar trebui să folosească mai întâi rachete pentru a elimina sistemele antinavă ucrainene, precum cele care au scufundat Moskva.
Trebuie să obțină și să mențină superioritatea aeriană sau a rachetelor deasupra Mării Negre și apoi să debarce și să depună o forță suficientă pentru a obliga forțele românești să intre în luptă cu ajutor american substanțial.
Ar fi o operațiune militară sortită eșecului, dar ar ajuta Rusia să mute decisiv în Moldova și Ucraina, cu aliații NATO concentrați pe noua agresiune.
Poate că există și alte acțiuni de diversiune viabile, suficient de importante pentru a obliga Statele Unite să își devieze forțele, dar toate acestea s-ar baza pe mișcări terestre într-un moment în care Rusia este foarte presată, consideră Friedman.
Un atac asupra țărilor baltice ar aduce un atac polonez semnificativ pe flancul Rusiei, iar organizarea unui atac asupra Finlandei, de exemplu, ar fi detectată și anticipată. Același lucru este valabil și pentru România, dar cu o oportunitate ceva mai mică.
„Desigur, gambitul românesc în sine este foarte dubios, dar aici presupunem că Rusia a fost forțată să se apere și că nu este dispusă să abandoneze războiul. Puține opțiuni sunt atractive în acest moment, dar costul politic al abandonării războiului este enorm. Dacă trebuie să continue și dacă rușii nu pot recâștiga inițiativa, atunci o "Ave Maria" este singura opțiune”, a concluzionat Friedman.
