Dobânzile ridicate schimbă economia mondială. Familiile cu venituri mici riscă să suporte cea mai grea povară
Randamentele obligațiunilor au urcat la maxime multianuale, împingând în sus costul creditării în marile economii. Guvernele îndatorate, companiile vulnerabile și gospodăriile cu venituri mici riscă să suporte cea mai grea povară.
Epoca banilor ieftini pare tot mai îndepărtată. O creștere puternică a randamentelor obligațiunilor pe marile piețe financiare scumpește treptat împrumuturile pentru state, companii și populație, iar economiștii avertizează că fenomenul nu trebuie privit ca un simplu episod de volatilitate.
Dobânzile ridicate schimbă economia mondială. Familiile cu venituri mici riscă să suporte cea mai grea povară
Dacă dobânzile rămân ridicate ani la rând, efectele se vor vedea de la bugetele guvernelor și investițiile marilor companii până la ratele plătite de familii pentru locuințe și mașini, relatează CNBC.
Semnalele vin simultan din mai multe dintre cele mai importante economii ale lumii. Randamentele obligațiunilor guvernamentale germane cu maturitatea la 10 ani au ajuns la cel mai ridicat nivel din 2011, în timp ce randamentele titlurilor japoneze cu aceeași maturitate se mențin peste 3%.
În Statele Unite, randamentele au urcat la cel mai înalt nivel din noiembrie 2023, iar obligațiunile britanice au atins valori nemaiîntâlnite după 2008.
Mișcarea este importantă deoarece randamentele obligațiunilor guvernamentale reprezintă un reper esențial pentru costul banilor în economie. Atunci când acestea cresc și rămân ridicate, efectele se transmit treptat către finanțarea statelor, împrumuturile companiilor, creditele ipotecare și alte produse financiare.
În spatele presiunilor se află mai mulți factori: volumele uriașe de datorie emise de guverne, creșterea prețului petrolului și reapariția temerilor privind inflația, dar și perspectiva ca băncile centrale să fie obligate să păstreze politica monetară restrictivă mai mult timp decât anticipau piețele
„Aceasta este continuarea unei tendințe pe termen mediu care va persista mulți ani”, a declarat Robin Brooks, cercetător senior la Brookings Institution.
Guvernele și companiile îndatorate intră primele sub presiune
Pentru statele care au acumulat datorii masive, problema nu este doar cât datorează, ci și cât va costa refinanțarea acestor datorii. Obligațiunile emise în perioada dobânzilor reduse ajung treptat la scadență. Pentru a le înlocui, guvernele trebuie să se împrumute din nou, însă la randamente mai mari.
Procesul nu lovește bugetele instantaneu, dar poate deveni tot mai costisitor de la un an la altul, pe măsură ce o parte mai mare din datoria veche este refinanțată.
Citeşte şi: VIDEO Cum ne protejăm banii de inflație? Ce facem cu ratele, economiile și investițiile
Banii suplimentari cheltuiți pentru dobânzi înseamnă, în același timp, mai puțin spațiu bugetar pentru investiții, servicii publice sau alte programe guvernamentale.
„Cele mai vulnerabile state sunt cele care combină deficite fiscale mari, datorii ridicate și dependență de capitalul extern. Franța iese în evidență în rândul piețelor dezvoltate”, a declarat Masahiko Loo, strateg senior pentru venit fix la State Street Investment Management.
Riscurile sunt și mai evidente în unele economii emergente, în special acolo unde deficitele bugetare mari sunt însoțite de dezechilibre externe.
Japonia oferă unul dintre cele mai puternice exemple ale problemei. Datoria guvernamentală depășește 200% din PIB, iar serviciul datoriei este estimat să reprezinte peste un sfert din cheltuielile guvernamentale în anul fiscal 2026.
„Cu cât randamentele cresc mai mult, cu atât traiectoria fiscală pe termen lung devine mai inconfortabilă pentru multe țări”, au arătat analiștii Deutsche Bank.
Presiune economică și în sectorul privat
Aceeași presiune ajunge și în sectorul privat.
Companiile care au datorii ridicate și trebuie să le refinanțeze vor descoperi că banii pe care îi puteau împrumuta ieftin în urmă cu câțiva ani au devenit considerabil mai costisitori.
Cele mai expuse sunt firmele cu bilanțuri fragile, grad mare de îndatorare sau împrumuturi cu dobândă variabilă.
Companiile cu capitalizare mică sunt deosebit de sensibile, deoarece tind să aibă o proporție mai mare a datoriilor contractate la dobânzi variabile decât marile corporații. În cazul lor, creșterea ratelor se poate transforma rapid în cheltuieli financiare suplimentare.
Printre zonele considerate vulnerabile se află sectorul imobiliar comercial, companiile susținute de fonduri de private equity, creditarea directă și unele firme de software finanțate în perioada în care capitalul era mult mai ieftin și abundent.
La această competiție pentru bani se adaugă acum boom-ul investițiilor în inteligența artificială.
Marile companii tehnologice au nevoie de sume uriașe pentru construirea centrelor de date și a infrastructurii necesare dezvoltării AI, iar o parte a capitalului este atrasă prin emiterea de datorie.
Astfel, guvernele, companiile tradiționale și giganții tehnologici ajung să concureze pentru capitalul investitorilor.
Cu cât finanțarea devine mai scumpă, cu atât crește și riscul ca anumite proiecte - de la fabrici și centre de date până la achiziții corporative - să nu mai fie suficient de profitabile pentru a justifica investiția.
Familiile cu venituri mici riscă să suporte cea mai grea povară
Pentru populație, efectul dobânzilor ridicate poate fi mai puțin spectaculos la început, dar mult mai personal.
Randamentele obligațiunilor pe termen lung influențează costurile de finanțare din economie și se pot transmite către creditele ipotecare, împrumuturile auto și alte forme de credit pentru populație.
Impactul nu va fi însă egal.
Gospodăriile cu venituri mici sunt cele mai vulnerabile, deoarece ratele, energia, alimentele și celelalte cheltuieli esențiale consumă deja o parte importantă din veniturile lor.
O creștere a costului creditului lasă astfel mult mai puțini bani disponibili pentru alte cumpărături.
Familiile cu venituri și economii mai mari se află într-o poziție diferită. Acestea pot absorbi mai ușor majorarea costurilor de finanțare și, în anumite situații, pot chiar beneficia de randamente mai ridicate pentru economiile și investițiile lor cu venit fix.
O parte importantă a efectelor se va vedea treptat.
Debitorii care beneficiază în prezent de credite cu dobândă fixă pot fi temporar protejați. Problema apare atunci când perioada de dobândă fixă expiră sau când împrumutul trebuie refinanțat în condiții mai scumpe.
Dacă presiunea financiară determină gospodăriile vulnerabile să reducă puternic consumul, efectele nu se mai limitează la bugetul familiei. Scăderea cheltuielilor populației poate ajunge să afecteze vânzările companiilor și, implicit, creșterea economică.
Nici bursele nu sunt izolate de noul mediu financiar.
Acțiunile au rezistat până acum relativ bine creșterii randamentelor, susținute de rezultatele companiilor și de optimismul legat de productivitatea pe care ar putea-o aduce inteligența artificială.
Există însă un prag de la care obligațiunile guvernamentale devin suficient de atractive pentru a concura mult mai puternic cu acțiunile pentru banii investitorilor.
În același timp, dobânzile ridicate reduc valoarea actuală atribuită profiturilor pe care companiile ar urma să le obțină în viitor, ceea ce poate pune presiune în special pe acțiunile evaluate pe baza unor perspective de creștere îndepărtate.
„La un moment dat, randamentele mai mari devin dureroase pentru acțiuni”, a declarat Natalia Lojevsky, director general la CIFC Asset Management.
Pentru investitorii care cumpără obligațiuni noi există însă și reversul medaliei: randamentele mai mari înseamnă venituri mai consistente din cupoane, oferind o protecție mai bună împotriva unor eventuale scăderi ale prețurilor.
Calculele Deutsche Bank arată cât de mult ar trebui să crească randamentele pentru ca această protecție să dispară.
Potrivit estimărilor băncii, randamentul titlurilor de Trezorerie americane pe 10 ani ar putea ajunge la aproximativ 5,5% în următorul an înainte ca pierderea de capital produsă de scăderea prețului obligațiunilor să depășească veniturile obținute din cupoane.
Pe un orizont de doi ani, pragul estimat urcă la aproximativ 6,4% pentru ca randamentul total nominal al investiției să devină negativ.
