Datoria externă a României a crescut cu 1.500.000.000 €, echivalentul a 2,8 milioane de salarii minime nete
Datoria externă a României a crescut cu 1.500.000.000 €, care sunt de exemplu echivalentul a 2,8 milioane de salarii minime nete pe economie.
Datoria externă totală a României a crescut cu 1,5 miliarde de euro, până la 229,9 miliarde de euro, în primele două luni ale acestui an, arată datele publicate miercuri de BNR.
Cifra aceasta este ameţitoare pentru omul simplu, care nu înţelege mare lucru din ea. Vom încerca în continuare să sugestionăm ce reprezintă acest ordin de mărime.
De asemenea, care sunt motivele pentru care un guvern joacă destinul unui stat pe astfel de cifre extraordinare şi care este miza jocului în sine.
Datoria externă a României a crescut cu 1.500.000.000 €, echivalentul a 2,8 milioane de salarii minime nete
Întreaga datorie externă a României este de 229,9 miliarde de euro, o cifră şi mai greu de înţeles decât creşterea pe primele două luni ale anului acesta.
Le vom explica pe amândouă, pe rând. Prima cifră - creşterea de 1,5 miliarde de euro, din lunile ianuarie şi februarie ale acestui an, e mică, faţă de a doua.
Ea este, ca ordin de mărime, echivalentul a 2,8 milioane de salarii minime nete pe economie. În România, aproximativ 1,5 milioane de angajați sunt plătiți oficial, cu salariul minim pe economie.
Brutul acestuia este de 4.050 de lei, iar netul ajunge la 2699 de lei, anul acesta. Cei 1,5 milioane de angajaţi sunt unul dintre cele mai mari procente, din totalul salariaţilor, din Uniunea Europeană.
Dar aceasta este numai creşterea datoriei externe. Întreaga datorie externă, aşa cum am explicat mai sus, se ridică acum la 229,9 miliarde de euro.
Cifra aceasta ameţitoare, greu de conceput pentru un om obişnuit, este echivalentul a... 434 de milioane de salarii minime nete pe economie!
Citeşte şi: Valentin Lazea, economistul-şef BNR, avertizează că datoria publică se apropie iar de 60%
În România, dacă ar rămâne atât salariul minim net pe economie, în următorii ani, el ar fi plătit celor cărora le este destinat în 289 de luni, adică în aproape şase ani de exerciţiu financiar.
Se nasc câteva întrebări:
1. Cum s-a ajuns la o astfel de datorie externă imensă?
Începând din anul 2015 - când România era un stat cu o datorie externă extrem de mică, politicienii au ajuns la concluzia că spaţiul fiscal rezultat poate fi folosit, reprezentând carne de prosperitate pentru clientela politică, prin perpetuarea la putere.
Aşa a început îndatorarea. Banii au fost cu regularitate folosiţi pentru a mitui electoratul, care trebuia să devină captiv şi să voteze la infinit aceleaşi personaje politice.
Aşa cum se ştie, găselniţa aceasta nu a ţinut la infinit. Încercarea de menţinere a electoratului în captivitatea aceasta a dus la situaţia dramatică de anul trecut, când, votând antisistem, era să ne prăbuşim.
Citeşte şi: 348.000.000.000.000 $ este datoria publică globală-record la care au ajuns statele lumii
Cum anume să ne prăbuşim? Alegându-l pe Călin Georgescu, omul Rusiei, portretizat de propaganda Moscovei ca fiind omul antisistem - ceea ce este o minciună sfruntată.
2. Sunt alte state care au o datorie externă mai mare?
şi
3. Când poate suporta un stat o astfel de datorie externă?
Desigur că sunt, dar o datorie externă mai mare trebuie să fie acoperită cu conţinut economic corespunzător, adică cu o forţă economică net superioară celei a României.
Un exemplu definitoriu este cel al Italiei, un stat care a avut 68-70 de guverne, de la al doilea război. Datoria publică a Italiei a atins un nou nivel-record, de 3.139,9 miliarde de euro, în februarie 2026. Din aceasta, la începutul anului 2026, datoria publică externă era de 3.095 de miliarde de euro.
Italia are însă a treia cea mai mare economie din Zona Euro, cu o pondere a datoriei care a fost estimată să crească la aproape 138% din PIB, anul acesta, conform Digi24.ro.
Deci, Italia are forţa economică să-şi permită astfel de îndatorări. Cifra cu adevărat fantastică a datoriei externe şi a datoriei publice este însă cea a SUA, care iarăşi are şi ea forţa economică să-şi permită să se îndatoreze atât de mult (spre deosebire de România):
datoria externă (2024): cam 26,47 trilioane $.
datoria publică (2026): peste 39 trilioane $.
4. Este normal ca un stat să joace astfel de sume?
Da, şi nu este deloc o joacă, precum la Loto. Aşa face orice stat din lume: împrumută bani, pe care îi foloseşte pentru dezvoltare. În primul rând, face investiţii în infrastructură - iar când spunem "infrastructură" nu ne referim doar la autostrăzi.
România, în loc să facă investiţii, a pompat sume enorme din aceşti bani în populaţie, creîndu-şi obligaţii de plată greu de acoperit, pentru care vom suferi mult în anii ce urmează, care ne creează o expunere fiscală negativă majoră.
Banii împrumutaţi din relaţia externă (care formează datoria externă) şi cei din relaţia internă (care formează datoria internă) trebuie folosiţi pentru dezvoltare, astfel ca fiecare leu investit astfel să aducă un leu + un profit. Indirect. Prin dezvoltarea mediului de afaceri, care produce prosperitate.
Acum, Guvernul Bolojan este obligat să plătească treptat aceşti bani, ce formează datoria publică. Nu o poate face decât treptat, pentru că nu poate plăti tot odată. Nici un stat din lume nu poate asta şi nici nu este nevoie: a avea datorie publică poate fi privit şi ca un mod de a fi obligat să ai disciplină fiscală şi să nu joci bătuta pe banii publici.
Sau poate cazacioc.
