A prins drag de muzică, după cum povesteşte, cântând la biserică împreună cu bunicii. Este credincioasă cum greu mai găseşti azi oameni, şi îşi priveşte talentul muzical ca pe un dar pe care l-a primit de la Dumnezeu. S-a simţit mereu datoare să aibă grijă de vocea sa, tratând-o ca pe cel mai important aspect al fiinţei, după cum ne mărturiseşte. Puţini ieşeni ştiu însă că soprana se întoarce mereu cu drag în corul bisericii, atunci când ajunge în Iaşi şi timpul i-o permite. Iar biserica sa de suflet este micuţa capelă de la Cimitirul Eternitatea. Acolo unde cânta alături de bunicul său încă de la 14 ani.
Continuarea, în Ziarul de Iași.
