VIDEO Cum supraviețuiește cultura românească în vremuri de austeritate. Proiecte realizate prin parteneriate

Liviu Jicman, președintele ICR, a vorbit la Newsweek Report despre modul în care această instituție a funcționat în utimii patru ani.

Cum supraviețuiește cultura românească în vremuri de austeritate

Newsweek România: De cât timp sunteți președintele ICR?

Liviu Jicman, președintele ICR: Din anul 2021, mai exact din 15 noiembrie 2021. Timp de un an, între iunie 2024 și iunie 2025, am deținut și funcția aleasă de președinte al rețelei EUNIC – Rețeaua Institutelor Culturale Europene. În prezent, fac parte din conducerea acestei structuri, în calitate de membru al boardului.

Citește și: Institutul Cultural Român a derulat în ultimii patru ani mai mult de 3.500 de proiecte culturale

Cât de importantă este această funcție și ce reprezintă, de fapt, rețeaua EUNIC – Uniunea Institutelor Naționale de Cultură din Uniunea Europeană?

Este, în primul rând, o ocazie foarte bună de parteneriate. Nu aș spune că este o funcție importantă în sine pentru mine, ca persoană, ci mai degrabă prin oportunitățile pe care le oferă pentru cultura din România: aceea de a face proiecte în cooperare, de a prezenta artiști și profesioniști din România în contexte europene și internaționale.

Ceea ce este poate și mai important decât proiectele realizate în spațiile europene este faptul că ne prezentăm împreună, în parteneriate, în peste 190 de clustere din întreaga lume.

Această organizație, EUNIC, înseamnă rețele de colaborare: oriunde în lume există cel puțin trei institute culturale membre care derulează proiecte comune, se înființează un cluster EUNIC, ceea ce însemna o prezență pe toate continentele, din America de Sud până în Asia sau Africa. 

Haideți să mergem la esență: care sunt atribuțiile dumneavoastră, ca președinte al Institutului Cultural Român?

Cred că este util să clarificăm acest aspect. Singurul atribut individual prevăzut în lege pentru președintele ICR este acela al reprezentării – nu doar a instituției, ci a culturii române, prin construirea de punți de comunicare și parteneriate culturale.

Restul responsabilităților sunt colective: fie că vorbim despre Comitetul Director – structura executivă a ICR –, fie despre Consiliul de Conducere, din care fac parte alături de alți 23 de membri: reprezentanți ai societății civile, ai uniunilor de creație, ai ministerelor, reprezentantul Președintelui României, al Primului-ministru și al Academiei Române.

Cum se traduce în practică această reprezentare a culturii române peste granițe?

În ultimii patru ani, Institutul Cultural Român a organizat peste 3.500 de proiecte. Este o muncă de echipă – a celor de la București, a colegilor din reprezentanțele externe, în parteneriat cu misiunile diplomatice ale României și cu numeroși parteneri culturali locali.

Este o muncă în comun cu artiști, instituții și operatori independenți din sectorul cultural, fără de care nu am putea realiza asemenea proiecte.

ICR promovează toate domeniile artistice – de la teatru și film până la literatură, arte vizuale, muzică, arhitectură, dans sau multimedia.

E important de spus că filmul românesc continuă să fie apreciat și premiat la nivel internațional, iar literatura română câștigă tot mai mult teren, prin traduceri și premii obținute de scriitori români în Europa și nu numai.

În artele plastice, sprijinim participarea galeriilor la târguri internaționale și promovăm artiștii români prin expoziții proprii sau organizate în colaborare cu muzee și galerii din lume.

Care ar fi, așadar, cele mai importante realizări din mandatul dumneavoastră?

Este greu să fac o ierarhie. Pot însă să amintesc cu plăcere proiectul inițiat la propunerea maestrului Cristian Măcelaru, realizat împreună cu Orchestra Națională a Franței – prima integrală Enescu, lansată de casa de discuri Deutsche Grammophon, proiect premiat cu Diapazon d’Or. Sperăm ca anul viitor să apară și a doua parte a acestui proiect.

De asemenea, ICR a fost partener la cele mai importante expoziții dedicate lui Constantin Brâncuși – de la cea organizată la Centrul Pompidou, înainte de închiderea pentru renovare, până la expoziția actuală de la Muzeul „H’ART” din Amsterdam.

Pentru anul viitor, pregătim o expoziție majoră Brâncuși la Neue Nationalgalerie din Berlin, în cadrul „Anului Brâncuși”.

Bugetul culturii a fost redus. Cum reușiți să mențineți stabilitatea activității ICR?

Un singur cuvânt definește soluția: parteneriate. ICR funcționează într-o rețea globală de relații culturale, iar colegii  noștri din străinătate au ca misiune să creeze parteneriate locale, ceea ce ne permite să reducem costurile directe.

Chiar dacă bugetul pentru proiecte a fost inițial foarte mic – cel mai mic din istoria ICR în 2021 – am reușit o creștere constantă până anul trecut. Este adevărat că în 2025 am înregistrat o scădere, ca multe alte instituții, dar lipsurile au fost compensate prin colaborări.

Am reluat și programul de finanțare „Cantemir”, care are o cerință nouă: fiecare proiect susținut de ICR trebuie să aibă un partener local în țara de desfășurare. Aceasta generează nu doar economii, ci și legături culturale durabile.

Ce alte parteneriate internaționale importante ați încheiat recent? 

Am aderat la două organizații internaționale din domeniul artelor spectacolului – APAP (Association of Performing Arts Professionals) și ISPA (International Society for the Performing Arts). Aderarea noastră oferă vizibilitate artiștilor și instituțiilor culturale din România, care pot participa astfel la rețele și festivaluri internaționale.

În rețeaua EUNIC, din care ICR face parte încă din momentul aderării României la UE, am preluat pentru a doua oară președinția – după cea deținută de Horia-Roman Patapievici în 2011.

Un moment important a fost includerea Republicii Moldova în această rețea europeană a culturii, prin organizarea, în premieră, a unei ședințe a boardului EUNIC la Chișinău. Am reușit astfel să aducem Moldova pe harta culturală europeană, subliniind că artiștii de acolo sunt parte a culturii europene. 

Cum reușiți să împăcați tradiția cu inovația în proiectele ICR?

Cred că cele două se completează. Avem figuri exemplare, precum George Enescu și Constantin Brâncuși, care au făcut trecerea între modernitate și contemporaneitate.

Creațiile lor pornesc din tradiție, dar se exprimă modern – iar artiștii de azi continuă această linie.

În același timp, valorificăm elemente de patrimoniu imaterial, cum ar fi Mărțișorul, inclus pe lista UNESCO, prin proiecte comune cu Republica Moldova.

Pe de altă parte, ne concentrăm și pe arta contemporană, pe noile forme de expresie și interdisciplinaritate, tendință pe care o includem și în strategia noastră de dezvoltare.

Cum încheiați anul din punct de vedere bugetar?

Cu eforturi consistente, dar reușim să ducem la bun sfârșit toate proiectele.

Ne apropiem de finalul Sezonului România–Polonia, care s-a desfășurat simultan în cele două țări și a cuprins 13 orașe poloneze. Deși în anul 2025 nu am avut un buget dedicat pentru acest sezon, am reușit să-l finalizăm, economisind din alte capitole.

Evenimentele de închidere vor avea loc la Cracovia și Varșovia, pe 30 noiembrie și 1 decembrie.

De asemenea, pregătim seria de manifestări dedicate Zilei Naționale a României și planificăm deja proiectele pentru anul viitor, între care se află și ampla serie expozițională Brâncuși 2026, desfășurată în toate reprezentanțele ICR.

Dacă ar fi să rezumați mandatul dumneavoastră într-o concluzie?

Aș spune că mandatul meu s-a bazat pe două cuvinte: predictibilitate și continuitate.

Am reluat programele de finanțare într-un calendar stabil, am reactivat după zece ani programul Cantemir și am introdus un program nou – Romanian Books for Children –, dedicat traducerii literaturii pentru copii.

Am dorit să asigurăm o prezență coerentă și credibilă a României în lume, dincolo de schimbările politice interne, urmărind constant interesul național și valorile culturii române.