Actorul-poet Emil Botta avea să se stingă într-o zi de 24 iulie 1977. Este unul dintre puținele exemple din cultura română al unui artist care a excelat în cele două domenii: literatură și teatru.
Citește și: Adela Mărculescu își revede soțul, aflat pe patul de moarte, la două decenii după ce s-au despărțit
Botta este absolvent al Academiei Regale de Artă Dramatică din București. Este fratele eseistului Dan Botta, precum și fiul medicului Theodor Botta și al Aglaiei. Clasele primare le face la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor. Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie.
Artistul căsătorit cu o actriță, a iubit alta în secret
Ca actor, a fost remarcat încă din spectacolul „Maya”, de Simon Gantillon, un succes interbelic, la „Teatrul Liber” (o clădire din spatele Poştei Centrale), chiar în 1932, când a absolvit Conservatorul. „Impresionant de veridic, dovedind o inteligenţă scenică rară şi o acuitate a sensibilizării textului neobişnuită la un debutant” – iată cum comenta în „România literară” Cicerone Theodorescu, cronicar cunoscut, după ce-l văzuse în prima lui apariţie pe „scândură”. Apoi au urmat roluri şi iar roluri, poeme şi iar poeme, şi chiar romane.
Citește și: Povestea lui Sergiu Malagamba, arestat pentru că era prea elegant. A lansat moda ce îi poartă numele
La Naţional, al cărui angajat avea să fie mai mult de două decenii, a debutat şi a fascinat pe dată în 1938, în „Suferinţele tânărului Werther”, după Goethe.
Intuiţia lui Ion Massof nu a dat greş. Ea a descoperit imediat „un temperament liric de o vibrantă sensibilitate, o personalitate – Emil Botta”. Au urmat roluri nenumărate, în piese canonice de Shakespeare, Claudel, Pirandello, Cehov, Ibsen, Hauptmannn, dar şi în spectacole după texte recente de la noi şi de aiurea. A fost Oswald din „Strigoii”, succes de proporţii în ’43-’44, Pylade din „Ifigenia la Delphi”, de Hauptmann (alături de Oreste, interpretate de George Vraca), ducele de Cornwall din „Regele Lear” şi mai târziu Othello, Ruy Blas în piesa cu titul omonim, Verşinin în „Trei surori” (alternativ cu Nicolae Bălţăţeanu”), Astrov din „Unchiul Vanea”, Ion din „Năpasta” (păstrat[ în filmoteca TVR) ş.a.m.d. A vorbit şi mai ales tăcut pe scenă zeci de ani, a privit şi transmis emoţie şi „dor fără saţiu”. Nu a etalat, ci a creat personaje, le-a adus de „dincolo”, dându-le formă şi conţinut, a scris ziarulmetropolis.ro
După 1958, actorul primeşte roluri din ce în ce mai puţine în teatru. Şi din ce în ce mai multe în film. Iar zece ani mai târziu, Teatrul Naţional îl obligă să se pensioneze. Avea 57 de ani.
Un poet care „a tăcut” trei decenii
Ca poet, a colaborat o vreme mai îndelungată (1939-1942) cu revista "Universul literar", strângând în timp materialul necesar pentru publicarea celui de-al doilea volum de versuri, "Pe o gură de rai ".
Urmează o tăcere literară de aproape trei decenii, după care ciclul inedit "Vineri (Versuri )" din 1971 şi volumul "Un dor fără sațiu" din 1976 adună roadele unui anotimp târziu al creaţiei, cu nimic mai prejos decât cel iniţial, căruia îi aparţine şi proza din " Trântorul " (1938).
A fost căsătorit cu Mimi Botta, actriță la Teatrul Național.
„Timp de şase ani, Mimi Botta a fost una dintre cele mai frumoase actriţe ale Teatrului Naţional. Admirabil proporţionată, cu un cap realizat parcă în pastel, extrem de elegantă şi mai ales frumos coafată, a fost obligată să facă figuraţie în toate piesele de mare lux şi să joace toate cochetele antipatice, care aveau de spus două-trei replici neroade.
Dar, într-o zi, această Mimi Botta a devenit ea însăşi cea adevărată, s-a rezolvat în hiperemotiva Maria Botta. Dintr-o frumuseţe elegantă, aşa cum sunt o duzină în teatrul bucureştean, a devenit una dintre cele mai patetice şi mai tulburătoare frumuseţi scenice din câte am cunoscut vreodată în teatrul românesc”, scrie revista-apostrof.ro
Dar, marea sa iubire, neîmplinită, a fost actrița Clody Bertola căreia îi va dedica poezii.
Mă topesc de dragul tău
„Nu-ți scrie cineva îndrăgostit de farmecul tău – tinerețele mele – […] Să mă ia dracu, sunt amorezat ca un smintit de tine, Clody scumpa mea. Eu nu voi mai trăi decît pentru tine, Clody scumpa mea. Încolo nu mai am pentru ce să exist.
Scumpă Clody, înțeleg foarte clar că nu mă iubești; e limpede asta.
Eu continui totuși să mă topesc de dragul tău și, iată, în clipa cînd scriu, mi se pare că toată viața mea e suspendată aici, într-un moment unic. E straniu că mie experiențele nu mi-au servit la nimic, n-am învățat nimic, n-am primit sau n-am înțeles nici o lecție.
Îmi închipui cît e de penibil, de dificil, de delicat, să scriu cuiva care nu ți-e nici iubit, nici frate, nici prieten, nimic, nimic, nici măcar amant și care ar vrea să cumuleze funcțiile sale”, îi scria poetul.
Clody Bertola a fost căsătorită de trei ori. Prima dată cu pictorul Ștefan Constantinescu. A fost căsătorită cu Liviu Ciulei, ulterior. A treia căsătorie, cu Lucian Pintilie (cu 20 de ani mai tânăr decât aceasta), avea să fie și cea din urmă.
Moartea, ultima farsă
Emil Botta avea să încheie socotelile cu viața la fel de enigamtic cum a trăit.
Moartea, ca tot ce i s-a întâmplat actorului şi omului Botta, a fost şi ea „de pe altă planetă”. Şi, astfel fiind, nu l-a speriat. Emil Botta s-a stins în dimineaţa zilei de 24 iulie 1977, duminică, la Spitalul Alexandru Sahia, din cauza unui stop cardiac. Şi-a dat sufletul liniştindu-l pe medicul Radu G. Ioan, care-i era aproape: „Mă simt foarte bine”, scria ziarulmetropolis.ro
