Apoi, ușor, ușor, acronimul a ieșit din scenă, făcând loc Opel-urilor OPC. Odată cu a doua generație Insignia, însă, GSi-ul a revenit în forță și nu oricum, ci deschizând un nou capitol în istoria sa, cel al sedan-urilor performante de clasă medie.
Primul Kadett GSi (1984) avea 950 kg și dispunea de un motor de 1.8 litri, cu 8 valve, care dezvolta 115 CP. Unitatea a animat și Opel Manta GSi. Apoi, în 1987, Kadett-ul GSi a primit propulsorul care l-a făcut celebru – 2.0 litri, 16 valve, 150 CP, pe o caroserie de 990 kg. Cu mici modificări, motorul a ajuns mai târziu pe Vectra A GT și Calibra. În 1991, primul Opel Astra GSi avea un motor de 2.0 litri de 115 CP, iar Astra-ul GSi cu 16 valve a urcat la 150 CP. Iar Opel a mai lipit GSi pe patru generații de Corsa (A, 1987 - 1.6 litri/100 CP; B, 1993 – 1.6 litri/109 CP; C, 2000 - 1.8 litri/125 CP; D, 2008 – 1.6 litri/150 CP), dar nu s-a încumetat să intre în segmentul „D“ de performanță decât cu OPC, până la Salonul Auto de la Frankfurt 2017.
Anul acesta, însă, până să ajungă în garajul Newsweek România, Insignia II GSi a stârnit deja multe pasiuni și rivalități, cu un benzinar de 2.0 litri turbo și 260 CP, care este cuplat la o transmisie automată în opt trepte și un sistem de tracțiune integrală.
Adrenalină în surdină
Parașocuri sculptate agresiv, praguri ușor evazate, un eleron discret, dar suficient de sugestiv, pe „buza“ hayon-ului, jante cu design special, de 20 de inch, printre spițele cărora se văd frâne Brembo cu discuri de 345 de milimetri (față), evacuare dublă integrată, gardă la sol coborâtă cu 10 milimetri față de un model normal. Pachetul optic și aerodinamic GSi face din Insignia II unul dintre cele mai atrăgătoare modele din clasă. Indiferent de unghiul din care privești mașina, îți crește dorința de a o duce la limită. Iar, odată urcat la volan, scaunele sport, tip „scoică“, care te strâng ca într-un corset, și volanul gros și teșit cresc doza de adrenalină la cote maxime. Fără teama de a greși, scaune ca pe Insignia II GSi nu găsești decât pe modele sport din alte ligi, precum AMG sau M. Poate doar Recaro-urile de pe Megane RS se apropie. Dar nu sunt încălzite, ventilate și cu masaj.
Apeși pe butonul Start/Stop și motorul cu patru cilindri în linie se trezește la viață. Vezi pe Head-Up Display, dacă l-ai setat să proiecteze turometrul pe parbriz! Că, de auzit, din păcate, nu prea se aude. Grohăie puțin, cât e evacuarea rece. Apoi, liniște. Nici în ture multe, inclusiv în modul „Competition“, care se activează prin dubla apăsare a butonului ESP-ului, nu bubuie pe măsura așteptărilor, ci bagă puțin zgomot în boxe. De ce n-au reușit specialiștii să facă Insignia II GSi să sune bine este greu de spus. Insignia OPC îți gâdila plăcut timpanul și era tot turbo. Dar, nu-i nimic, au treabă cei de la Akrapovic, Milltek, etc..
Direcția ușoară te surprinde la plecarea de pe loc. Nici nu zici că ții frâiele unei herghelii de 260 de cai. Apoi, pe măsură ce viteza crește, se întărește plăcut.
Este precisă, însă se mai putea lucra puțin la feedback. Să simți mai bine asfaltul sub roți, când împingi GSi-ul la limită pe viraje! Compensează, însă, șasiul sport mecatronic FlexRide și suspensia activă. Dacă în modul „Tour“ mașina este fermă dar trece aproape nepăsătoare peste denivelări, în modul „Sport“ comunică bine în scaun ce „citește“ pe drum, amortizoarele făcând un compromis excelent între sportivitate și confort.
Prin urmare, mașina are o ținută de drum impecabilă. Chiar și forțată pe viraje, merge ca pe șine, mulțumită tracțiunii integrale inteligente, cu sistem de vectorizare a cuplului. Față de sistemul 4x4 de la Insignia OPC, la cel al GSi-ului diferențialul spate a fost înlocuit, de exemplu, cu două ambreiaje care pot accelera independent fiecare roată, în fracțiuni de secundă. În mod normal, cuplul este repartizat în proporție de 50:50 între punți. Dar, dacă este nevoie, poate ajunge la 65% pe față și 35% pe spate.
Îi place la șosea
Chiar dacă are un raport kilogram/cal putere mai bun decât legendarul Kadett GSi din 1987 (6,6 kg vs. 6,34 kg) și 4x4, Insignia II GSi nu e mașină de „liniuță“. Cutia nu are funcție „Launch control“ și nici nu este campioană la schimbări, deși e mult mai rapidă decât cea de pe Insignia OPC, așa că cele 1.649 de kilograme ajung la 100 km/h în 7,2 secunde. Nu e mult, dar nici puțin.
Cel mai bine se simte la drum și, mai ales, pe viraje, în modul „Sport“ sau „Competition“, pentru cine nu vrea electronică. Puterea maximă este atinsă la 5.300 rpm, iar cuplul de 400 Nm, între 2.500 și 4.000 rpm. Suflul turbinei nu te dă pe spate, dar de pe la 40-50 km/h, când apeși accelerația la podea, motorul se încordează și trage fără să obosească până mult peste viteza legală. În ceea ce privește consumul, media a fost de 14-15 litri/100 km în oraș și de 9,5-10,5 litri/100 km extraurban. Corect, pentru 260 de cai și peste 1,6 tone.
Verdict Newsweek România
+ Design, scaune sport, ținută de drum, tracțiune integrală, frâne, suspensie, conectivitate, portbagaj
- Evacuare „mută“, cutie de viteze prea liniștită, vizibilitate redusă în lateral și spate, finisaje perfectibile.