Oameni care au asediat social teme cu impact emoțional, precum patriotismul sau românismul și, fie prin coterii politice, fie printr-o carismă puternică de escroci sentimentali, le-au transformat în bancomate personale, într-o artă agresivă și imnică a arivismului.
Asta îl face pe Tudor Gheorghe un „mare român”, faptul că și-a creat – cu talent, nu zic nu – o infrastructură muzicală de exploatare a mândriei naționale la Sala Palatului și că știe să stoarcă lacrimi cu balalaica?
Să ne uităm prin gaura cheii: în august 2014, Dan Voiculescu era condamnat la 10 ani de închisoare cu executare. Imediat, Antena 3 avea să declanșeze o campanie de victimizare a patronului și spălare a postului. Printre cei care au răspuns chemării a fost și „marele român”.
Tudor Gheorghe îi făcea zid mogulului cu un servilism demn de publicitatea făcută de trustul Intact spectacolelor sale. Atât de zelos Maestrul, încât l-a aruncat în horă chiar și pe tatăl său Ilie Tudor, fost deținut politic în comunism.
Da, același tată a cărui dramă Maestrul nu ezită s-o fluture ca pe-un brand de moralitate, ca pe-o garanție de inocență, ori de câte ori este încolțit și i se reproșează că, nu știu cum se face, dar stihurile sale se armonizează prea des cu sloganurile PSD.
Mai multe detalii pe universul.net
