”Criza social-economică declanșată de pandemie afectează disproporționat femeile. De 8 martie - ziua internațională de luptă pentru drepturile femeilor - mergem la Guvern să tragem un semnal de alarmă: modul în care autoritățile au gestionat pandemia a agravat multe dintre problemele cu care femeile se confruntă.
Incidența cazurilor de violență sexuală și domestică a crescut, accesul la serviciile sociale și medicale a fost îngreunat, munca domestică și munca de îngrijire apasă și mai tare pe umerii femeilor, pe fondul închiderii școlilor și grădinițelor.
Citește și: DOCUMENT Restaurantele și cafenelele, în interior, închise iar în București. Noi restricții
Femeile poartă povara pandemiei: lucrăm în prima linie în calitate de cadre medicale, asistente sociale, educatoare, profesoare, lucrătoare sexuale, lucrătoare în servicii de curățenie sau în magazinele alimentare, lucrătoare în logistică sau sezoniere, lucrătoare domestice și îngrijitoare pentru copii, vârstnici și bolnavi, și ne ocupăm aproape singure și de munca de acasă.
Protest al femeilor: Misoginie, cealaltă pandemie
Fugim de precaritatea condițiilor de muncă din țară și mergem, peste granițe, să îngrijim bătrâni, să lucrăm în agricultură pentru a ne putea susține familiile. Acolo însă, suntem lăsate la cheremul patronilor, fără nicio protecție din partea statului român sau din partea statelor gazdă. Odată cu începutul pandemiei, am fost abandonate de autorități și a trebuit să ne descurcăm singure - cu pierderea locurilor de muncă, cu organizarea călătoriilor în și din țară, cu lipsa asigurărilor medicale.
Citește și: Fost deputat AUR, condamnat penal, îndeamnă la nepurtarea măștii, în proteste de stradă
Ne este restricționat dreptul la avort sau la nașteri în siguranță. În pandemie, spitalele nu mai țin cont de dreptul fundamental de a decide asupra propriilor noastre corpuri.
Atunci când suntem agresate sexual, ne este frică să mergem la poliție pentru că ne lovim de polițiști și procurori care mai degrabă reproduc violența societății decât o combat. Instituțiile justiției nu ne reprezintă interesele atâta timp cât sunt bazate pe principii patriarhale și rasiste. Iar în timpul pandemiei, poliția ne-a agresat în mod repetat comunitățile, acționând nu doar sexist ci și rasist.
Femeile cer respectarea drepturilor
Suntem închise în case cu parteneri abuzivi, fără ca măsurile de carantină să specifice clar că femeile aflate în situații de violență domestică pot ieși din casă la orice oră pentru a-și proteja viața. Suntem captive în locuințe în care agresivitatea lasă urme pe viață, fără să avem unde să fugim, unde să ne adăpostim în siguranță.
Acasă este spațiul nostru vital, un loc al revendicărilor feministe, al grijii noastre, al muncii noastre. Acasă este spațiul în care ni s-a spus să stăm în siguranță, în timpul pandemiei. Dar ce putem face când acasă nu este un loc sigur? Sau când nu avem acel „acasă”?
Multe dintre noi nu avem, de fapt, case, fie pentru că am fost evacuate forțat, fie pentru că trăim în condiții precare și supra-aglomerate, fără acces la serviciile de bază. Nedreptatea locativă înseamnă segregarea rasistă a unor întregi comunități, izolate la marginea orașelor, în medii toxice, periculoase pentru sănătatea fizică și mintală. Înseamnă supra-aglomerare, condiții indecente de existență, datorii la utilități, locuirea cu persoane abuzive - probleme existente dinainte de pandemie, dar intensificate acum.
Protestul are loc în mai multe orașe din țară
Munca noastră esențială menține societatea pe linia de plutire. Totuși, creșterea șomajului în pandemie a afectat mai ales femeile: în timp ce numărul bărbaților șomeri a scăzut cu 4%, cel al femeilor a crescut cu 7%. Două treimi din persoanele disponibilizate au fost femei. De multe ori, muncile făcute cu precădere de femei, deși considerate esențiale, sunt prost remunerate și nu sunt apreciate la adevărata lor valoare în societate. În plus, lucrătoarele sexuale, mai ales cele care lucrează pe stradă, au devenit mai precare și expuse diferitelor forme de violență personală și sistemică.
Cele care avem copii mici acasă ne-am trezit supra-încărcate de munca domestică. După închiderea școlilor și grădinițelor, ne-a fost pusă la grea încercare sănătatea psihică și capacitatea de muncă. Oboseala, anxietatea, stresul și depresia au produs o traumă la nivel colectiv în ultimele luni. Pentru mamele care-și cresc singure copiii, a fost și mai greu, pentru că ele se confruntă cu un risc de sărăcie mai mare decât media generală.
Criza sanitară a accentuat toate aceste probleme. Știm însă ce nu ne dorim: nu ne dorim o întoarcere la „normalitatea” de dinaintea pandemiei. Refuzăm normalitatea în care profitul este pus înaintea oamenilor, comunităților și mediului! Refuzăm normalitatea în care datoriile, sărăcia și inegalitățile se adâncesc!
Mai multe femei au ieșit în stradă de 8 martie protestând împotriva misoginiei
Ne opunem valului de măsuri de austeritate și oricăror politici economice și fiscale care au efecte negative asupra celor care se confruntă deja cu sărăcia, precaritatea și vulnerabilitatea. Vrem fonduri pentru sănătate, educație și politici sociale. Ne-am săturat ca viețile, drepturile și nevoile noastre să fie ignorate. Ne-am săturat ca misoginia generalizată, clasismul, rasismul și sexismul instituționalizat să ne transforme în cetățene de mâna a doua.
#MulțumimPentruFlori, dar de 8 martie vrem siguranță și respectarea drepturilor și demnității femeilor.
REVENDICĂRILE NOASTRE
MUNCĂ ESENȚIALĂ ȘI MUNCĂ DE ÎNGRIJIRE
● Alocarea a 10% din PIB pentru Sănătate și a 6% din PIB pentru Educație;
● Creșterea salariului minim cel puțin până la nivelul coșului minim pentru un trai decent - 3000 de lei net/lună, pentru a diminua sărăcia categoriilor celor mai vulnerabile;
● Plata corectă a celor care lucrează în sistemul medical și în asistența socială (majoritatea femei);
● Subvenții suplimentare pe timpul pandemiei pentru mamele singure;
● Sprijinirea copiilor ai căror părinți lucrează în străinătate;
● Finanțarea prioritară a construirii de creșe și grădinițe în toată țara;
● Menționarea explicită a femeilor în Planul Național de Redresare și Reziliență;
● Decriminalizarea muncii sexuale și recunoașterea ei ca muncă, pentru a permite lucrătoarelor sexuale să aibă acces la protectie, ajutoare sau beneficii sociale și a le proteja de abuzurile poliției.
SĂNĂTATE ȘI DREPTURI REPRODUCTIVE
● Acces universal la servicii medicale esențiale (teste și tratamente, întreruperi de sarcină, terapie) și tratamente decontate complet pentru persoane cu boli cronice, suferințe psihice, situație economică precară;
● Spații pentru dezvoltarea unor comunități de întrajutorare (centre comunitare, grupuri de sprijin etc.);
● Educație sexuală pentru tineri, adaptată vârstei și nevoilor acestora;
● Asigurarea accesului la produse sanitare menstruale și la produse pentru contracepție (prin eliminarea taxelor, distribuție gratuită în școli și în cabinete medicale);
● Formarea personalului medical și psihiatric în spirit feminist intersecțional și queer, anti-sanist, anti-abilitist și anti-rasist, pentru interacțiunea cu persoane queer, trans sau non-binare, cu lucrătoare sexuale sau persoane în relații non-monogame.
VIOLENȚĂ DOMESTICĂ ȘI SEXUALĂ
● Finanțări publice prioritare pentru centrele de asistență și adăposturile de urgență pentru femeile supraviețuitoare ale violenței domestice;
● Asigurarea accesului tuturor femeilor la justiție, inclusiv în perioada stării de urgență sau de alertă;
● Dezvoltarea unor proceduri clare de intervenție în cazurile de violență domestică, atunci când victima sau agresorul sunt infectați cu COVID-19;
● Gestionarea specifică a cazurilor de agresiune sexuală cu victime minore (proceduri concrete de intervenție, formare de specialitate, obligativitatea probei ADN etc.);
● Introducerea sistemul de monitorizare electronică a agresorilor domestici și sexuali;
● Sesizarea din oficiu a instituțiilor responsabile ale statului și cercetarea cu celeritate de fiecare dată când află că există cazuri de acte sexuale cu minore.
● Formarea continuă a personalului din IGPR, IML, servicii de sănătate, servicii sociale, avocaților și a magistraților care se ocupă de cazuri de femei victime sau supraviețuitoare ale violenței domestice și sexuale. Includerea în toate tipurile de formare a informațiilor din domeniul drepturilor omului (inclusiv concepte care țin de identitatea etnică, de gen, intersecțională, discriminare multiplă).
● Dezvoltarea serviciilor psihologice pentru agresori.
LOCUIRE
● Cerem relocarea imediată și conform nevoilor a persoanelor care au trecut prin violență domestică;
● Stop evacuărilor din locuințe;
● Eliminarea chiriilor la stat pentru cei și cele care se confruntă cu probleme financiare. Controlul chiriilor private;
● Acces universal și fără restricții la toate utilitățile indiferent de situația contractuală sau de datorii;
● Locuințe și servicii socio-medicale pentru persoanele fără adăpost;
● Cerem creșterea fondului de locuințe sociale conform nevoilor locale;
● Cerem locuințe adecvate și accesibile financiar pentru toți și toate, fără supraaglomerare și fără condiții precare.
De 8 Martie luptăm pentru drepturile noastre! ⚥
De 8 Martie ne ridicăm și strigăm:
Misoginie - cealaltă pandemie!”, se arată într-un comunicat postat pe Facebook.
De asemenea, mai multe femei s-au adunat de 8 Martie, în fața Prefecturii Cluj pentru a protesta împotriva misoginiei. Ele vor să atragă atenția asupra drepturilor femeilor și a greutățiilor prin care trec în timpul pandemiei.
”Vrem să tragem un semnal de alarmă despre modul în care autoritățile au gestionat pandemia, în condițiile în care aceasta a agravat multe dintre problemele cu care femeile se confruntă.
Incidența cazurilor de violență sexuală și domestică a crescut, accesul la serviciile sociale și medicale a fost îngreunat, munca domestică și munca de îngrijire apasă și mai tare pe umerii femeilor, pe fondul închiderii școlilor și grădinițelor”, au spus organizatoarele evenimentului, scrie Gazeta de Cluj.
