Îmbătat de succesul din Bănie, în faţa a vreo 30.000 de membri de partid şi susţinători PSD, când sugera o posibilă intrare în cursa pentru Preşedinţie („Dacă o să am posibilitatea fizic, ne mai gândim. Acum am. Acum sunt liber, sunt cu voi.”), şi anunţa că îşi caută naşi pentru nuntă, Liviu Dragnea plecase la adunat aplauze şi voturi în Moldova. Numai că acolo, deşi fief al PSD încă din anii 90, dăduse faţă cu reacţiunea.
După huiduielile din Botoşani şi Suceava, care nu se înmuiaseră nici în faţa promisiunii ultrapopuliste privind acordarea a 20.000 de lei pentru fiecare gospodărie, urmaseră cele de la Iaşi. Care au fost şi cele mai vocale.
După intensitatea lor – pe care nici taraful de lăutari tocmit de PSD-ul local, nu le-a acoperit –, după numărul mic de susţinători PSD care au plecat înainte ca Liviu Dragnea să-şi termine discursul, ţinut nu pe scenă, cum fusese programat, ci din incinta Teatrului Luceafărul, după ce acesta fusese scos din teatru cu un microbuz tras până în faţa treptelor, s-ar putea spune că şi Moldova a ajuns la concluzia că România chiar merită mai mult.
Citește comentariul integral al Melaniei Cincea pe Marginalia
