Legiştii apreciază că ordonanţa introduce obligaţii pentru personalul medical care nu sunt prevăzute în curricula de pregătire. De asemenea, documentul introduce prevederi neclare cu privire la cine este testat de către poliţişti, ceea ce poate duce la abuzuri.
În plus, legiştii afirmă că realizarea de teste în afara sistemului medico-legal duce la rezultate improprii, care vor fi extrem de contestate şi contestabile, întrucât stabileşte un dublu standard.
În ceea ce priveşte ideea de a organiza centre de testare în cadrul MAI, legiştii afirmă că ar dura ani de zile, ar necesita investiţii majore şi angajări de personal, dar ar duce şi la imposibilitatea atacării rezultatelor obţinute – având în vedere că aceeaşi instituţie face şi constatatea iniţială şi rezultatul de confirmare.
Consiliul superior de medicină legală a transmis, duminică, un punct de vedere cu privire la OUG 84/ 2024 şi precizează că nu este de acord cu o serie de prevederi ”apte de a duce atingere prestigiului instituţiei medico-legale, al sistemului de probaţiune judiciară dar, şi al unor drepturi fundamentale, constituţionale”.
Referitor la punctul 7 prin care se modifică Art. 22 prin introducerea de opt noi alineate, alin. (8^1)-(8^8), legiştii afirmă:
Alineatul 8^1 impune obligativitatea medicului, indiferent de specialitate, de a constata ”că o persoană, titulară a unui permis de conducere, aflată în evidenţa sau îngrijirea sa, prezintă simptome ce pot afecta capacităţile psihologice necesare pentru a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie, este obligat să emită bilet de trimitere, în care se menţionează simptomele constatate, către o unitate psihologică autorizată de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.”, fapt ce creează o obligaţie, în sarcina personalului medical, care nu este prevăzută în curricula de pregătire profesională a oricărui medic.
Dacă se doreşte introducerea obligativităţii unei evaluări psihologice în vederea obţinerii/redobândirii carnetului auto (ceea din punctul nostru de vedere nu este necesar, având în vedere faptul că fişa de aptitudini auto conţine deja o examinare psihiatrică), acest lucru se poate face fără a implica medicii, indiferent de specialitate.
Medicii legiști nu sunt de acord cu testarea toxicologică în afara IML. Rezultatele sunt contestate
Precizăm că medicii, din majoritatea specialităţilor medicale, nu au competenţa de a evalua capacităţile psihologice de a conduce autovehicule, acesta putând fi, cel mult, atributul psihologilor, al medicilor psihiatri, care au competenţa de a evalua capacitatea psihică a unei persoane, sau al comisiilor medico-legale psihiatrice, care au atribuţii în stabilirea prezenţei competenţei psihice şi a discernământului.
În opinia noastră, acest punct trebuie eliminat sau modificat în sensul celor de mai sus.
Referitor la punctul 11, prin care se modifică Art. 38, legiştii precizează:
alineatul 1 prevede obligativitatea conducătorilor autovehiculelor de a se supune testării în vederea consumului de substanţe psihoactive ori a concentraţiei de alcool în aerul expirat, la solicitarea poliţistului rutier
alineatul 2 prevede situaţiile în care poliţistul rutier este obligat să solicite conducătorilor autovehiculelor testarea; cu toate acestea, din analiza textului legislativ reiese faptul că poliţistul poate solicita testarea şi în alte situaţii, doar că acestea nu sunt obligatorii. Această posibilitate poate duce la abuzuri, nefiind stabilite explicit situaţiile în care poliţistul poate (fără a fi obligat) să solicite testarea;
Faţă de cele de mai sus, considerăm că se impune precizarea tuturor situaţiilor în care va fi realizată testarea
Referitor la punctul 16, prin care se modifică Art. 88 alin. (2^1), Consiliul medicilor legişti afirmă:
realizarea testărilor de toxicologie în afara sistemului medico-legal, în vederea stabilirii prezenţei substanţelor psihoactive la conducătorii auto este IMPROPRIE probaţiunii judiciare, pe următoarele considerente:
testările toxicologice în afara sistemului medico-legal se pretează la emiterea unor buletine de analiză care sunt în pericol să nu aibă întotdeauna girul obiectivităţii, principiu de bază al activităţii medico-legale, ceea ce deschide poarta echivocului în probaţiunea judiciară;
este mai utilă concentrarea pe creşterea capacităţii de analiză toxicologică în cadrul reţelei medico-legale, astfel încât să nu se deschidă această cutie a Pandorei a probaţiunii judiciare;
în momentul de faţă există mai multe instituţii de medicină legală care pot realiza analize toxicologice în vederea stabilirii prezenţei substanţelor psihoactive la persoana în viaţă, infrastructura necesară (care este în curs de modernizare), personal de specialitate şi mai ales metodologii de lucru care să permită o valoare probatorie în justiţie a acestor analize.
”Menţionăm că analizele toxicologice la care facem referire sunt cele cantitative (care detectează atât substanţa activă, cât şi metaboliţii acesteia, inclusiv concentraţiile lor), şi nu calitative (care detectează doar substanţa)”, transmis legiştii.
Cât de concludente sunt rezultatele
Potrivit acestora, determinările cantitative sunt cele care pot fi utilizate, ulterior, pentru identificarea consecinţelor clinice ale consumului de substanţe psihoactive, inclusiv asupra capacităţii de a conduce autovehicule.
Determinările calitative, în condiţiile în care testele au valori cut-off extrem de mici, pot identifica substanţe aflate în cantităţi infinitezimale, care nu sunt utile pentru evidenţierea stării de influenţă şi (nu rareori) pot da reacţii pozitive în situaţii în care nu a existat efectiv un consum de substanţe psihoactive.
”Trebuie menţionat că, datorită sensibilităţii extrem de mari a probelor analitice actuale, pot fi detectate substanţe psihoactive la niveluri mult sub cele care pot duce la efecte clinice, putând fi detectate inclusiv substanţe care apar în corp prin mecanism pasiv (de exemplu, inhalarea de fum de marijuana de la o altă persoană, care consumă substanţa respectivă poate pozitiva un test rapid sau un test pe sânge pentru cannabis/metaboliţi)”, au mai transmis medicii legişti.
Aceştia explică faptul că unele substanţe psihoactive pot fi prezente în cantităţi extrem de mici în alimente, aici exemplul clasic fiind macul, care conţine cantităţi infinitezimale de opiacee, fără niciun efect clinic, dar care pot duce la pozitivarea testelor toxicologice.
”Multe medicamente uzuale conţin substanţe care pot duce la pozitivarea unor teste toxicologice, fără ca ele să fie în concentraţii apte de a duce la o afectare a capacităţii de conducere autovehicule. De exemplu, codeina, utilizată ca antitusiv în cantităţi reduse, va da reacţii pozitive la opiacee.
Cantitatea utilizată ca antitusiv NU are efecte asupra capacităţii de a conduce autovehicule”, arată Cinsiliul.
Ce argumente sunt aduse
Potrivit instituţiei, ”utilizarea prospectului medical pentru a evalua prezenţa unor substanţe psihoactive NU este o metodă fezabilă de identificare a substanţelor care pot fi identificate prin testări toxicologice, deoarece acesta nu conţine informaţii cu privire la remanenţa în organism a substanţelor active farmacologic, aceasta fiind mult mai mare decât durata de timp cât medicamentele respective au efecte clinice.
”La momentul actual, nu există la nivel naţional alte laboratoare de determinare medico-legala a substanţelor psihotrope, ca urmare, nu se poate vorbi anticipativ de o posibila apariţie a acestora.
Ca urmare, nu se poate accepta alocarea răspunderii unor astfel de analize pe baza unor viitoare (necunoscute incă) criterii de acreditare şi de asemenea este imposibil de a anticipa un preţ al acestor prestaţii.
Având în vedere modul de creare a reţelei de toxicologie medico-legală, apreciem că pentru laboratoarele IGPR ar fi nevoie de ani de zile şi zeci de milioane de euro, de angajări masive, achiziţii de echipamente cu toate implicaţiile ulterioare (licitaţii, contestaţii) poate chiar construirea unor clădiri noi pentru a se atinge stadiul actual al reţelei de toxicologie medico-legală”, au mai transmis legiştii.
Potrivit acestora, având în vedere faptul că analizele toxicologice se fac în cadrul instituţiilor medico-legale, care ţin de Ministerul Sănătăţii, orice discuţii referitoare la achiziţiile de echipamente ar trebuie realizate împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Consiliul superior de medicină legală.
