”Nu. Nu accept! E grav. E urât. Sunt rănită”, spune Maia Morgenstern, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat.
„Sunt felul de om care reacționează post traumatic. Ce-o mai fi însemnând și asta. Ce vreau să spun este că paralizez în momentul șocului. O fi bine, o fi rău... cine mai știe?
Citește și: Forumul Judecătorilor și Inițiativa pentru Justiție resping superimunitatea oferită de deputați
Concret, am fost invitată oficial la o întrunire pentru directori de teatre și instituții publice de cultură, sub genericul „Vocea teatrului licean bucureștean”. Lucru mare, oficiali. Chestiuni importante la ordinea zilei.
Maia Morgenstern reacționează după o replică antisemită
Ajung cu câteva minute mai devreme. Directori, consilieri, reprezentanți: autoritățile. Pășesc zâmbitoare către colegii mai mari, să-i salut, să le dau binețe.
Și iată ce-mi aud urechile: 'Hai s-o facem așa, jid…' - ooops, eu n-am voie să scriu cuvântul acela (că-mi șterge FaceBook postarea), este permisă doar pronunțarea...
Citește și: Turcan: „Sunt salarii la stat de 50.000 de lei pe lună; o categorie profesională respectată”
Am încremenit. Ce-ați spus? Răspunsul a venit promt, relaxat: 'Hai, nu te mai supăra. Am spus așa în glumă...' Nu, nu pot să nu mă supăr! Nu când îl pronunță oameni de cultură. Nu când este pronunțat într-un cadru oficial. Și nimeni n-a părut deranjat.
În afară de mine, căci am ajuns, normal, să mă simt eu deplasată că m-a lovit o scîrbă fără margini. Nu. Nu accept! E grav. E urât. Sunt rănită. Tremur.”
