Mădălin Hodor scrie într-o postare pe Facebook că, „după 33 de ani de procese publice, cercetări ale procurorilor, cărți și documentare, rezerviștii fostei Securități atacă, public, la baionetă adevărul istoric indubitabil”.
Întreaga postare a cercetătorului CNSAS:
«Bună seara. Declarația Domnului Director este din păcate total neadevărată. Manipulare și dezinformare. Nu numai pentru opinia publică, dar și pentru colegii tineri. Toată lumea știe că toți ofițerii de securitate au fost preluați de armată în ziua de 22 decembrie. De unde violențe, reprimarea revoluției?» Aceasta este reacția unuia dintre foștii rezerviști ai Securității, colonel în retragere I.P. la recenta declasificare de către SRI a unor documente privind evenimentele din decembrie 1989.
Nu este singurul. Printre foștii securiști decizia Directorului SRI a produs o adevărată revoltă. «Bună dimineața! Suntem de acord cu poziția la cald din partea președintelui asociației noastre față de declarația nefondata a directorului SRI, calomnioase chiar, în absența unor dovezi în sensul că Securitatea a participat la reprimarea Revoluției române! Suntem cu toții indignați de ceea ce considerăm ca, cel puțin pentru cei care au avut acces la documente, deci și dl Hellvig, este clar ca lumina zilei ca Securitatea, în decembrie 1989, a fost supusă unei diversiuni orchestrate de forțe ostile României din exterior, cu sprijin interior, pentru distrugerea singurului organ imunitar viabil al țării.
De ce se pretează directorul SRI la aceasta mizerie, cine îi dictează asta, cui servește aceasta nouă diversiune?» Declarații nefondate, manipulare, absența dovezilor că Securitatea a participat la reprimarea Revoluției Române, Securitatea a fost o victimă în decembrie 1989, «singurul organ imunitar al statului». Un alt rezervist indignat scrie că «Securitatea nu a omorât oameni dle. director. Securitatea a pierdut oameni din rândul său pentru că a preferat să nu tragă în populație, prevenind astfel acea baie de sânge programată cu cei…64.000 de morți de la Timișoara.» Trageți un pic de aer în plămâni și numărați până la zece. Ați auzit bine. Securitatea «a preferat să piardă oameni din rândul ei», pentru că a preferat să nu tragă în populație.
Securitatea a evitat o baie de sânge la Timișoara. Uau! Incredibil. Studiez de ceva vreme evenimentele din decembrie 1989, am revizuit toate teoriile posibile, am investigat în ani de zile toate ipotezele și am citit tone de documente, cărți, memorii, dosare, am citit sute de declarații. Am citit, normal, inclusiv memorialistica foștilor ofițeri de Securitate, articolele lor și ale istoricilor și jurnaliștilor afiliați, am parcurs cu răbdare textele din publicația lor «Vitralii. Lumini și umbre.»
Dar este pentru prima dată, este prima dată când citesc despre «absența dovezilor» că Securitatea a participat la reprimarea Revoluției Române. După 33 de ani de procese publice, cercetări ale procurorilor, cărți și documentare, rezerviștii fostei Securități atacă la baionetă adevărul istoric indubitabil. Și o fac public, folosind canalul sigur al publicației lui Cornel Nistorescu «Cotidianul». Unele prietenii lucrative se mențin după 33 de ani. Dar despre asta cu altă ocazie, căci nu are sens să divagăm. Securitatea nu a tras, nu a reprimat. A fost o victimă sărăcuța. Ciudat. Oare cum trebuie interpretat în lumina «respectării adevărului istoric» ordinul direct al lui Iulian Vlad, șeful DSS, din 17 decembrie1989 care spune explicit, cu referire la situația de la Timișoara: «Se lichidează radical!»? Aș fi curios cum interpretează distinșii rezerviști acest ordin. Le stau la dispoziție cu respectivul document (l-am și publicat de altfel) consemnat în agenda de lucru de către generalul Ștefan Alexie, membru al CSS al DSS. Este un document, nu o supoziție. O dovadă, cum ar spune dânșii. Scrisă chiar, ceea ce este o raritate. O dovadă din aceea care arată că șeful sărăcuței instituții care se gândea la «potejarea poporului» a transmis în clar și fără echivoc ordinal dat de Nicolae Ceaușescu în timpul ședinței CPEx din după-amiaza zilei de 17 decembrie.
Ședință la care participă și șeful DSS zisul Iulian Vlad. «Oriunde se încearcă o acțiune (de revoltă n.n.) să fie lichidată radical, fără nici un fel de discuție.» Radical, fără nici un fel de discuție. Acesta este ordinul dat ulterior de către Iulian Vlad subordonaților săi: «Se lichidează radical!» Oare ce o fi însemnând asta tovarăși foști securiști? Un ordin de «prevenire a unei băi de sânge» la Timișoara? Ciudat. La ora la care acest ordin era dat, la sediul Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne de la Timișoara începe distribuirea armamentului de luptă către cadrele de Securitate și Mliție. Pistoale-mitralieră și muniție de luptă. Două încărcătoare de persoană. Din cauza situației de luptă. Corect. Ca să «apere sediul» s-a mai spus.
Dar ce sediu apărau securiștii care au patrulat noaptea prin oraș cu mașinile (faimoasele «Z»-uri) arestând și trăgând în manifestanți? Respectivii manifestanți nu atacau nici un sediu, ci încercau să scape de forțele de represiune. Iar ei îi vânau, nu își protejau sediul, pe care nu l-a atacat nimeni în 17 decembrie. Cum se potrivește asta cu «nu există nicio dovadă»? Bineînțeles că există. Luați și citiți documentele Procesului de la Timișoara. Unde au fost condamnați ofițeri și subofițeri de Securitate și Miliție. Deci și Securitate. Și dacă nu vreți să citiți și vă vine greu, atunci luați articolul meu despre listele lui Ambrozie. Pe plutonierul Ambrozie de la depozitul de armament al IJ Timiș îl știți? Mărturia lui se găsește între cele din procesul menționat. Listele unde a notat ce arme, ce muniție și cui a fost ea repartizată sunt publice. În 2017 am luat listele acelea și le-am comparat cu o listă de arme găsite după 22 decembrie 1989 în sediul Inspectoratului Timiș. Să vedeți surpiza. Seriile unora dintre arme «cu funingine pe țeavă», corespund seriei unor arme distribuite începând cu seara de 17 decembrie 1989 de către Ambrozie unor ofițeri și subofițeri de Securitate și Miliție.
Vă pun articolul în primul comentariu ca să îl citiți cu proprii ochi. Este cu advărat ciudat că rezerviștii supărați pe Directorul SRI nu își aduc aminte cine a arestat și anchetat la Iași pe cei care doreau să organizeze un miting împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Oare nu cumva Securitatea? Cine a arestat și anchetat timișoreni? Cine a arestat și bătut bucureșteni în noaptea de 21 spre 22? Pe Dumitru Mazilu cine l-a ridicat de acasă în acea noapte ca să îl execute? Nu cumva Securitatea? Nu cumva la ordinele lui Iulian Vlad? Sau arestările fără mandat, bătăile și torturile, răpirea persoanelor din propria casă, nu sunt represiune. Pe 18 decembrie Iulian Vlad a dat ordin să nu se tragă. Dovada că Securitatea nu a participat la represiune. Prietenii rezerviștilor gazetari au sărit să confirme, aruncând pe piață unul dintre documentele recent declasificate. Iată dovada! Nu. Este fals. Abia asta este o minciună și o manipulare! Este adevărat că pe 18 decembrie Iulian Vlad, șeful DSS a dat un ordin. Dar ordinul nu era să nu se tragă, ci să nu se mai folosesacă armamentul. Cu accentul pe să nu se mai. Ce o fi însemnând în limba română «să nu se mai». Cumva că anterior s-a folosit acel armament, iar a doua zi să nu mai fie folosit? Câtă minciună sfruntată, câtă nesimțire și câtă mizerie la acești foști securiști și la prietenii lor care numai jurnaliști nu pot fi numiți. Și aici nu mă refer doar la Nistorescu. Ziua zisului ordin este 18 decembrie. Pe 17 s-a tras. Nu suntem toți idioți. Aș putea continua la nesfârșit. Cu mărturii ale victimelor, cu cercetările SPM, care măcar au arătat fără dubiu că în perioada 17-22 decembrie toate structurile militare ale statului au participat la represiune (toate, adică inclusiv Securitatea tovarăși rezerviști!), cu zeci de cărți scrise de istorici profesioniști, cu documente. Aș putea continua cu faptul că Securitatea nu a fost responsabilă în decembrie 1989 doar prin prisma represiunii directe în stradă, ci mai ales prin conturarea narațiunii «complotului extern», care i-a permis decidentului politic să organizeze masacrul. Da, dragi foști securiști, «expertiza» voastră și a colegilor voștri, teoriile voastre conspiraționiste, pe care după cum văd nu le-ați abandonat nici până în zilele noastre, analizele și rapoartele voastre viciate de propria paranoie, au fost piatra de temelie pe care Nicolae Ceaușescu și-a întemeiat și justificat măcelul. Și asta, dragii mei, eșecul vostru operativ, incompetența voastră crasă și paranoia voastră, a fost calea directă spre represiune. Responsabilitatea asta nu vă poate ocoli. Ați eșuat în meseria voastră de ofițeri de informații, ați participat la construcția unei imagini deformate a evenimentelor.
Ați ascultat obedeinți ordinele și ați furnizat interpetrările false care vi s-au cerut, ignorând principiile propriei meserii. Da. Nimic mai adevărat decât ceea ce a declarat actualul șef al SRI. Sunteți responsabili de represiunea din decembrie 1989. Unii cu arma, dar cei mai mulți dintre voi cu pixul. Nu îmi este clar dacă rezerviștii indignați au înțeles că declasificarea recentă și declarația șefului SRI s-a referit la rolul Securității în evenimentele de după 22 decembrie, dar din comentariile lor așa ar părea. De fapt, destui comentatori s-au grăbit să extragă deja din documentele decalsificate doar ceea ce le servește propriilor păreri sau chiar nu au înțeles că acolo nu este «tot adevărul Revoluției».
În situația asta e din nou rizibil că atât au putut înțelege niște persoane care au pretenția că sunt «foști ofițeri de intelligence». Că un ziarist poate crede că un volum despre Unitatea Specială «R» este marea dezvăluire depre «Celebra rețea R», este de înțeles dat fiind analfabetismul cronic al presei de la noi, dar ca niște foști ofițeri «de intelligence» să înțeleagă că «represiune» se poate referi doar la evenimentele de după 22 decembrie este o dovadă suplimentară a ceea ce am susținut mai sus. La fel încercarea de a acoperi discuția despre ceea ce a făcut Securitatea dincolo de orice speculații și dubii, cel puțin în perioada 14-22 decembrie 1989, prin scoaterea în față a unor victime din rândurile ei după 22 decembrie. Nu. Securitatea nu a fost o victimă, a fost un agresor. Da. Securitatea a participat, direct în stradă și prin crearea narativului intervenției externe, la represiune. În opinia mea a doua contribuție este mult, mult mai gravă decât prima. Orice altă variantă este o minciună, un fals istoric. Iar din partea celor care susțin așa ceva astăzi, un mare tupeu. Tupeu de securist”.
