Gabriel Liiceanu: Ce înseamnă „până la capăt”, Liviu Dragnea?
Să nu ne mai ascundem după deget: în ecuația numită România de azi, sunt doi termeni: noi și Dragnea-și-ai-lui. Ireductibili. Și noi și ei suntem dispuși să mergem „până la capăt”.
Așa au declarat ei prin vocea purtătorului lor de cuvânt. Așa am declarat noi de câte ori ne-am adunat în Piețele țării. Cu toții vom merge „până la capăt”.
Dar cine suntem noi? Și cine sunt Dragnea-și-ai-lui?
Totul începe de la cuvinte. În primul rând, Dragnea-și-ai-lui sunt cei care ne-au furat cuvintele. Și noi și ei folosim cuvintele justiție, democrație, adevăr, bine comun, prosperitate, cinste. Care e atunci deosebirea dintre noi și ei? Noi încercăm să redăm acestor cuvinte demnitatea și sensul, scoțându-le din retorica goală a comunismului care, într-un peisaj al mizeriei generalizate, se gargarisea de dimineața până seara cu cuvintele „popor”, „bunăstare”, „fericire”. Cândva, după căderea comunismului, am avut fantezia să mă adresez lichelelor care-l făcuseră cu putință cu aceste vorbe: „Lăsaţi cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiţi o vreme vorbele «demnitate», «libertate», «conştiinţă», «dreptate», «popor». Nu asasinaţi aceste cuvinte”.
Citește comentariul integral al lui Gabriel Liiceanu pe platforma de dezbateri Marginalia
