În ziua alegerilor intermediare americane, la doi ani după ce Donald Trump a câştigat preşedinţia SUA, nu a mai fost loc de raţionalizări. Nimeni nu mai putea pretinde că preşedintele Trump mai mult vorbeşte decât face. Nimeni nu mai putea susţine că un Congres condus de politicieni experimentaţi îl poate ghida şi controla, la nevoie, pe novicele de la Casa Albă. Şi nimeni nu mai putea spune că responsabilii administraţiei americane, aşa-numiţii adulţi din cameră, îl puteau opri pe ocupantul Biroului Oval de la acţiunile sale impulsive.
Toate aceste raţionalizări, în ideea că Trump ar putea fi totuşi un preşedinte acceptabil, erau deja dubioase în 2016. Azi însă, după ce lumea întreagă a experimentat doi ani de preşedinţie Trump, ele sunt de-a dreptul inacceptabile. Asta pentru că Trump a fost în tot acest timp şi mai toxic decât a fost în campania electorală pentru prezidenţiale. Politica din SUA este într-o stare greu de imaginat în urmă cu doi ani.
Agitatorul-şef
Agitatorul-şef, care s-a declarat recent naţionalist, a accentuat mereu temerile populaţiei în legătură cu imigranţii hispanici, cu afro-americanii, cu musulmanii şi alte minorităţi. A calificat presa drept "duşmanul poporului" iar pe democraţii care s-au opus politicilor sale drept "anti-americani." Şi a făcut toate acestea folosind o retorică plină de afirmaţii false, teorii conspiraţioniste, semi-adevăruri şi minciuni pe faţă - o armă politică cu care a distrus conceptele de adevăr şi date clare.
Dar Trump a şi acţionat impulsiv. A refuzat în mod repetat să denunţe violenţele comise de extrema dreaptă, după cum a procedat în cazul Charlottesville. A declanşat o prigoană fără măsură asupra imigranţilor fără documente legale din SUA şi a făcut tot ce a putut pentru a împiedica intrarea în ţară a diferitelor grupuri de non-americani - refugiaţi, azilanţi, migranţi. A ruinat relaţiile transatlantice, a retras SUA din tratate şi organizaţii internaţionale foarte importante şi s-a întreţinut cordial cu autocraţi.
În pofida acestor fapte, americanii tot nu au votat masiv împotriva sa şi a republicanilor, pentru a răsturna raporturile de forţă din Congres.
O ţară puternic divizată
Oricine a călătorit prin America în ultima vreme şi a stat de vorbă cu oamenii a putut constata diviziunile din ţară. În timp ce democraţii şi aşa-numita mişcare de rezistenţă s-au declarat pe bună dreptate indignaţi de comportamentul lui Trump, susţinătorii preşedintelui şi tabăra republicană l-au sprijinit masiv pe acesta şi au respins indignarea opoziţiei. O victorie democrată mai clară era oricum greu de realizat, având în vedere organizarea geografică electorală din unele regiuni, care i-a favorizat clar pe republicani.
Democraţii au obţinut, prin victoria la Camera Reprezentanţilor, minimul de care aveau nevoie. Recâştigarea majorităţii la Cameră le oferă posibilitatea să exercite un oarecare control asupra politicilor lui Trump, în timp ce republicanii şi-au extins majoritatea în Senat. Este un rezultat obişnuit la alegerile intermediare pentru partidul care nu deţine preşedinţia ţării.
Dar democraţii au pierdut cursa ipotetică pentru victorii majore pentru anumite posturi de guvernator sau pentru locurile din Senat din Florida şi Texas, ceea ce ar fi deschis eventual şi calea unei majorităţi democrate în Senat. Nu a fost să fie. Aşa-numitul "val albastru" nu s-a materializat. Trump şi susţinătorii săi pot acum să susţină că tacticile lor de stimulare a fricilor populaţiei au funcţionat şi au redus considerabil aşteptatul val albastru.
Imagine amestecată
În ciuda victoriei democrate la Cameră, imaginea după acest scrutin este foarte amestecată.
Vestea bună este că acum va exista o opoziţie serioasă la anumite planuri scandaloase ale Casei Albe şi că scenariul păstrării majorităţii republicane în ambele camere ale Congresului a fost evitat. Vestea şi mai bună este că o mulţime de femei au fost alese în Congres, inclusiv în premieră reprezentante ale minorităţilor musulmană şi a locuitorilor nativi, ambele pentru democraţi.
Vestea proastă este că rezultatul dovedeşte normalizarea Trumpismului, lucru ce va fi remarcat cu siguranţă de diverşi "mini-Trumpi" din lumea întreagă. Din această cauză şi pentru că nu mai putem pretinde, ca în 2016, că nu ştim ce este Trumpismul, rezultatul acestui scrutin intermediar este pe alocuri şi mai deranjant decât victoria lui Trump la prezidenţiale în urmă cu doi ani.
