După ce a devenit cunoscut faptul că o companie germană (una dintre primele din lume) a dezvoltat un vaccin împotriva bolii Covid-19, provocată de noul coronavirus, multă lume a răsuflat ușurată. Totodată, s-a făcut simțită și o anumită mândrie patriotică, BioNTech fiind o companie cu sediul la Mainz.
Însă mândria și ușurarea s-au amestecat rapid cu scepticismul, odată cu aprobarea vaccinului apărând numeroase întrebări. Cine ar trebui să fie vaccinat mai întâi? În ce ordine ar trebui să continue campania de vaccinare și, mai presus de orice, va fi disponibil la timp suficient vaccin?
Rolf Hömke, purtător de cuvânt al Asociației Producătorilor de Medicamente bazate pe Cercetare (VFA), în care sunt organizate aproape 50 de companii farmaceutice germane, nu a răspuns direct la această întrebare. Într-un interviu cu DW, el s-a rezumat la menționarea unei dificultăți fundamentale: „Una este să produci la scară mică și alta să mărești brusc producția.”
BioNTech a răspuns acestei provocări preluând o unitate de producție suplimentară în Marburg de la competitorul său Novartis. Însă aici personalul trebuie mai întâi să fie pregătit pentru noile sarcini, adaugă Rolf Hömke: „Tehnologia este un aspect. Ai nevoie și de personal cu experiență, care mai întâi a trebuit instruit.”
Potrivit BioNTech, producția va începe probabil în februarie. Unul dintre cei doi fondatori ai BioNTech și co-dezvoltator al vaccinului, Ugur Șahin, confirmă acest lucru.
Cercetătorul a declarat pentru publicația Der Spiegel: ”Producerea de vaccinuri ARNm de calitate este oricum altfel, dar nu banală. Nu poți pur și simplu să produci brusc vaccin în loc de aspirină sau sirop de tuse. Procesul necesită ani de experiență, dar și dotările structurale și tehnologice corespunzătoare.”
Tehnica există
În cazul de față, ”dotările structurale și tehnologice corespunzătoare” nu se referă neapărat la investiții în mijloacele de producție, ci la adaptare și dezvoltare.
Nu este nevoie de mașini noi, confirmă Asociația Producătorilor de Mașini-Unelte (VDMA) cu sediul la Frankfurt pe Main, subliniind că nu se înregistrează o cerere sporită în sensul acesta. Potrivit VDMA, nici asociațiile membre din sectorul medical, nici furnizorii clasici ai industriei farmaceutice sau companiile din domeniul logisticii, care trebuie să respecte cerințe speciale în privința transportului vaccinului, nu au raportat nevoi speciale.
Dezvoltarea unui nou medicament sau vaccin este sarcina unei mici echipe de cercetători specializați. Cu ajutorul sponsorilor sau a instituțiilor de cercetare mai mari, aceștia pot asigura producția de cantități suficiente pentru studii clinice sau aprobare. Când solicitările depășesc acest cadru, nicio echipă de cercetare nu poate face față.
Nici măcar companiile mari nu ajung nicăieri pe cont propriu, spune purtătorul de cuvânt al VFA, Rolf Hömke: „În industria farmaceutică depinzi întotdeauna de furnizori. Nu începem întotdeauna cu petrolul.”
Petrolul brut este indispensabil (ca material de bază) pentru industria farmaceutică, dar este întotdeauna livrat în formă rafinată. Hömke enumeră alte substanțe: ”Culturi bacteriene și medii nutritive pentru acestea. Urmează o gamă întreagă de substanțe chimice de specialitate. Apoi, ARNm este închis în bule mici și ai nevoie de ingrediente pentru acestea. Deci ai nevoie de câțiva furnizori.”
Sticla vine tot de la Mainz
Unii dintre acești furnizori consemnează la rândul lor o poveste (germană) de succes. De pildă, pentru a stoca medicamente sau vaccinuri, ai nevoie de sticle speciale, rezistente la temperaturi extreme (aspect relevant pentru vaccinul BioNTech). Sticla nu trebuie să reacționeze la substanța cu care intră în contact.
O astfel de sticlă, așa-numita sticlă borosilicată, este fabricată de compania Schott din Mainz încă din 1887. Astăzi, Schott este una dintre cele trei companii care domină piața mondială a sticlei borosilicate. Celelalte două sunt compania italiană Stevenato și compania germană Gerresheim din Düsseldorf.
Gerresheimer AG s-a născut din Gerresheimer Glashütte, care a fost unul dintre cei mai mari producători de sticlă din lume cu aproximativ 120 de ani în urmă. Deși compania poartă numele cartierului Gerresheim din Düsseldorf, ea a depășit de multă vreme granițele Germaniei, producând în prezent acolo unde se află și clienții săi.
Două fabrici în SUA și Mexic produc sticle pentru vaccinuri pentru America de Nord, în timp ce o fabrică din India și trei în China produc pentru clienții din Asia. În Europa, producția are loc în Chalon (Franța) și în Boleslawiec (Polonia). Sticlele pentru piața germană sunt suflate în Bünde, în landul Renania de Nord-Vestfalia.
Rapiditatea vaccinării populației depinde, potrivit lui Rolf Hömke, de ”cât de repede vor apărea și alți furnizori”. Pentru purtătorul de cuvânt al VFA este absolut clar: ”Într-un orizont de timp realist, nicio companie nu poate avea o capacitate de producție care să acopere cererea mondială. Acest lucru pur și simplu nu se poate.”
Dezvoltatorul de vaccinuri Ugur Șahin, a cărui companie își mărește profitul pe măsură ce fabrică și vinde mai multe doze de vaccin, avertizează: ”Există o lipsă pentru că nu sunt aprobate și alte vaccinuri.”
Întrebat despre criticile tot mai vehemente venite din toate părțile, dar și despre acuzațiile potrivit cărora nu s-au comandat suficiente doze de vaccin, purtătorul de cuvânt al VFA a afirmat tranșant: „Nu cantitatea livrată este factorul limitativ, ci viteza cu care vaccinul este inoculat populației.”
