În jur, lucrurile se mişcă: demografic, geopolitic, economic, tehnologic, ştiinţific, cultural… Nu stau după noi. Ce viitor mai are acest popor? Ce viitor mai are acestă ţară? Dacă îţi tragi sufletul şi stai să gândeşti un pic la rece, ajungi mai devreme sau mai târziu să pui problema în termenii de mai sus. Sună stresant. Nu e bine.
Cum răspundem:
Nu trebuie să ne stresam aiurea şi cu atât mai puţin să disperăm. Să învăţăm din reacţia oamenilor de calitate („nişte prieteni de familie”), neimplicaţi şi neafectaţi de tumultul public, atât de apropiaţi nouă („îi ştiu de mult”): „Lovitura de stat? Ei, dragă, nu e nimic, aşa e cu ăştia cu politica lor. Parlament de borfaşi şi analfabeţi? Ei, dragă, nu e nimic, pleacă la alegerile următoare. Politizarea justiţiei? Ei, dragă, nu e nimic, se depolitizează ea… etc”.
Reacţia este cu totul întemeiată. Oamenii au atitudinea justă. Pe ce ne bazăm. Pe următoarele:
Citește comentariul integral al lui Dragoș Paul Aligică pe platforma de dezbateri Marginalia
