Românii îi iau deseori peste picior pe cei care se stabilesc în străinătate, când aceștia, întorși în țară, stâlcesc cuvintele sau le ia ceva timp până să se exprime în limba română.
Pe de altă parte, românii din diaspora spun că nu vor să pară neserioși și nici nu se prefac dar după un anumit timp în care nu vorbesc românește, le este greu să se exprime la fel de fluent cum o făceau înainte de a pleca din țară.
”Come si dice la voi?” Își uită românii limba când pleacă înstrăinătate sau doar se prefac?
”Come si dice la voi?” a devenit o glumă după ce românii care plecau la muncă sezonieră în străinătate își ”îmbogățeau” vocabularul cu noi expresii.
Unii probabil spuneau fără să gândească diverse cuvinte în limbile țărilor unde mergeau să muncească. Alții, făceau acest lucru pentru a-și impresiona rudele și prietenii.
Dar ce se întâmplă cu adevărat cu românii care muncesc în străinătate? Îți uită limba sau se prefac?
Pe un forum acesta este un subiect dezbătut intens.
Citește și: Cum sunt ademeniți românii din diaspora să vină acasă. „Jumătate din bani acum, jumătate după un an”
”Am o întrebare pentru cei stabiliți de mult timp în străinătate, sau care ați trăit ceva ani acolo și după v-ati reîntors în tara.
Cum se face ca după câțiva ani petrecuți în afaăa începi să vă uiți limba? Spun asta deoarece m-am întâlnit recent cu niște oameni stabiliți în UK care au făcut o vizită în România și când vorbeau aveau un accent englezesc puternic, ba chiar uneori se scuzău că nu găsesc cuvântul în română și îl ziceau în engleză.
Eu am doua variante: Ori s-au obișnuit atat de tare cu engleza au început sa uite limba , ori a doua, care mi-e mi se pare cea mai plauzibila: sunt niște parveniți care caută să arate ca sunt mai speciali.
Nu dati cu hate, mie unul îmi vine greu sa cred ca după ce ai vorbit română 20 de ani, după ce te stabilești în alta tara începi sa o "uiti".
Și aici ma refer la oamenii care pleacă acolo sa lucreze, nu cei care care s-au născut în acele țări și vin în vizita în România la rude”, a spus cineva pe un formul de pe platforma Reedit.
Reacția utilizatorilor a fost surprinzătoare. Mulți au fost de acord că cei care stau mai mulți ani în străinătate, chiar uită cuvinte din limba maternă. Dar nu înseamnă că nu pot duce conversații în limba română, însă se exprimă mai greu. Este aproape la fel cu învățarea unei limbi străine pe care o uiți dacă nu o mai folosești mult timp.
”Uiți vocabularul, clar. Revii, cum s-ar zice, la nivel de 6 ani.
Așa e și sora mea, e în Italia din anii '90, vorbește româna „de bază” fără probleme, dar se blochează cuvintele mai rar folosite”, a spus cineva.
”Eu după 5 ani în țară încă mă mai blochez la anumite cuvinte și îmi e greu să formez propoziții prea lungi, când sunt tipsy încă mai îmi scapă cuvinte în spaniolă”, a comentat un alt utilizator.
”N-am uitat-o după 8 ani de Anglia, dar câteodată îmi vin anumite cuvinte și când vorbesc cu prieteni români de aici sau facem ”salată” totală din cele două limbi.
Când merg în România evit ”salata”, dar mă exprim mai greu în anumite situații”, a spus un alt român plecat în străinătate.
”Plecată de 12 ani, la început traduceam gândurile din română, acum îmi vine mai ușor să gândesc în engleză.
Dar știi ce e tot în română? Număratul rapid, mai ales dacă e din 2 în 2, 3 în 3”, este de părere altcineva.
Foto: freepik.com
Este la fel cu o limbă străină pe care nu o mai folosești
O altă persoană a explicat că dacă pleci cu familia sau te căsătorești cu un cetățean român, este aproape imposibil să uiți limba, deoarece se presupune că este vorbită în casă. Însă, altfel, este posibil să uiți cuvinte pe care nu le utilizezi în mod curent.
Citește și: Țara unde românii pot câștiga aproape 10.000 € lunar. La acestea se adaugă multe alte beneficii
”Dacă te muți în altă țară și nu mai vorbești de loc limba da o uiți. La fel cum poți uita și o limbă învățată pe care nu o folosești. Ore ce se uită dacă nu este folosit.
Acu dacă te duci în altă țară și te muti acolo dar vorbești doar cu români și încă ții legătura cu cei din România vorbind în româna, te căsătorești cu o româncă și în casă vorbiți doar româna clar nu o uiți. Dar uite dacă te muți în ceva Korea sau Japonia, te căsătorești cu cineva de acolo, nu interacționezi cu români de loc(la ambasata vorbești japoneza că știe ambasadorul) iar în România nu te mai întorci și nici nu mai ți legătura cu nimeni o să uiți româna în câțiva ani”, a spus o altă persoană pe Reedit.
Alții nu sunt de acord cu acest lucru.
”Să luăm următorul exemplu: crești 20 de ani în România și după te muți în Japonia, nu mai ții legătura cu nimeni și nu mai vorbești română deloc.
Cum e posibil să o uiți? Din punct de vedere biologic să format deja un reflex puternic, iar reflexele includ se uită extrem de greu sau deloc, chiar dacă nu le mai folosești pentru o perioadă lungă de timp.
Până la urmă prima limbă e baza tuturor cunoștințelor tale, pentru a învața noua limbă te folosești de prima, deci ea tot ar rămâne adânc înrădăcinată în creier. Sunt de acord cu faptul că este posibil să mai existe unele dificultăți, însă să începi să uiți cuvintele de bază și deja altă poveste”, a comentat o altă persoană.
Străinii care învață româna își uită limba maternă?
Un cetățean străin a explicat că a învățat română și o folosește în mod curent dar acum îi e greu să se exprime în limba sa maternă.
”Eu am învățat româna acum câțiva ani, când m-am mutat în România. De atunci vorbesc româna tot timpul, limba mea o folosesc doar când vorbesc cu ai mei la telefon sau când vin la ei în vizită (ceea ce se întâmplă destul de rar).
Îmi vine foarte greu să găsesc cuvinte în limba mea, să mă exprim elocvent și asta având în vedere că am participat la concursuri internaționale de literatură, deci nu eram un utilizator de bază al acelei limbi.
Deci, da, e posibil să vă uiți propria limbă. Cu siguranță, nu o poți uita de tot, dar nu o mai stăpâneșți cu aceeași finețe că înainte. Și e normal să nu vină un cuvânt pe moment (eu câteodată stau câteva minute bune până îmi amintesc un cuvânt). Cele mai amuzante momente sunt când realizez că unele cuvinte le știu doar în română, e foarte ironic”, a spus utilizatorul respectiv.
Iar alți români spun că s-au obișnuit să gândească îl limba țării unde stau și că le este mai ușor așa.
”Eu m-am mutat acum 12 ani și am 30 acum. Înafara de ai mei, vorbesc numai în engleză. Înafara de știri și câte o carte, citesc numai în engleză. Până și gânditul sau când scriu o listă de cumpărături tot în engleză îmi vine mai ușor
Nu am accent dar am mai uitat câte un cuvânt, mai uit chestii gen slang, încerc să folosesc cuvintele românești când vin în țară. Prima zi în România, vorbitul vine mai greu până mă obișnuiesc
Am observat că în România, mulți sub 50 de ani vorbesc în romgleza, nu ca să-i înțeleg eu mai bine, ci așa vorbesc ei de obicei, indiferent de industria în care lucrează. De obicei nu mă deranjează, dar unele împrumuturi mi se par hazlii, gen support în loc de sprijin”, a spus altcineva.
”În Anglia de 7 ani - la universitate aveam cu cine să vorbesc româna, acum de când lucrez și stau cu străini în casă, nu am cu cine vorbi. Acasă merg odată/de două ori pe an. Am pățit de câteva ori să nu îmi aduc aminte un cuvânt și să caut traducerea inversă. Nu pot să explic în engleză ce am studiat în România pentru că nu am vocabularul, și la fel nu pot să descriu în română ce am studiat în engleză.
Nu e neapărat pierderea de vocabular, dar de fluență. În scris nu am problemă, vorbesc cu familia prin mesaje și e ok. Muncesc aici și 9 ore zilnic sunt pe mod engleză. De la studii, m-am obișnuit să gândesc în engleză ca limbă de bază. Ce naiba, am și dezvoltat un fel de a doua personalitate englezească prin asimilarea culturii - chestia asta este studiată de lingviști și psihologi, nu zic prostii. Îmi ies unele chestii pe gură involuntar când vorbesc sau discut, gen um, thank you, ye. Am pățit și să am o conversație în engleză și să îmi iasă ceva în română fară să vreau, că mi se potrivea că merge în situația respectivă probabil.
Acum altă problemă e limba în sine - engleza are mult mai mult vocabular decât româna și multe sintagme nu au traducere directă. Fiind obișnuită cu multitudinea de cuvinte, când vorbesc în română sunt ca un copil de gimnaziu, mă opresc, mă mai gândesc. De exemplu: în română spui să vorbim (mă refer tare cu gura, care suna ciudat să spui), în engleză spui talking out loud. Eu în mintea mea gândesc în amândouă limbile, depinde care vrea să iasă prima.
Deci nu e chiar atât de simplu”, a afirmat un alt român plecat în străinătate.
