Amintiri din decembrie 1989: Au început să tragă spre curtea bisericii. Evident, nu erau teroriști

DE Newsweek România | Actualizat: 21.12.2019 - 18:08
Foto Getty Images

Newsweek România vă provoacă la un demers special: povestiți-ne cum ați trăit Revoluția de acum 30 de ani. Scrieți amintirile dumneavoastră și noi le publicăm. Prima scrisoare electronică a venit de la Vera. Iată amintirile ei:

SHARE

La momentul revoluţiei aveam 13 ani. Ascultăm în fiecare seară ştirile despre Timişoara la Europa liberă.

În 22 decembrie, mi-aduc aminte că era o atmosferă apăsătoare, încărcată. Eram acasă cu sora mea, părinţii şi fratele meu erau la bunici, tăiau un porc.

Nici eu, nici sora mea nu ne explicăm de ce am ieşit pe balcon. Aşteptam să se întâmple ceva, probabil.

Era o linişte nefirească, foarte puţini oameni erau pe stradă, dar, brusc, cineva de la magazinul „Artizanat” a ieşit şi a început să strige „Suntem liberi”.

___________

Citește și

Soldat: Toate armele conţineau muniţie de război. Mă trece un fior

Am văzut la Arad vreo 5 - 7 Lada 1200 cu numere ruseşti

 

___________

Momentul a fost foarte emoţionant. Au început să iasă mai mulţi oameni la balcoane, să facem semnul victoriei, am dat drumul la televizor şi vestea libertăţii ni s-a confirmat.

Zilele următoare, până la Crăciun, a fost haos. Cineva a ieşit din creşă de vizavi de blocul nostru şi a început să strige cu disperare că sunt terorişti. De asemenea, circula zvonul că sunt terorişti în curtea bisericii din apropiere.

Un prieten al tatei, foarte curajos, a urcat pe gardul bisericii şi strigă „Predaţi-vă! Nu aveţi nicio şansă”. La foarte scurt timp au apărut nişte soldaţi, cu arme. Erau foarte speriaţi când au intrat să verifice creşă.

Nu era, evident, niciun terorist. Au urcat apoi la noi în casă şi au mers în balcon pentru că aveau vizibilitate bună.

Ce a fost neobişnuit e că au început să tragă spre curtea bisericii, ba mai mult, l-au lăsat şi pe tatăl meu să tragă cu o armă care la vârsta aceea mi s-a părut că e o mitralieră.

Evident că nici de data asta nu erau terorişti, iar toată întâmplarea s-a încheiat româneşte cu un pahar de ţuică pe care ai mei l-au oferit soldaţilor pentru a cinsti libertatea recent câştigată!

Vera

____________________

Cum ați trăit evenimentele din urmă cu 30 de ani? Ce ați simțit atunci? Ce ați sperat? Ați participat la protestele din stradă? Ați urmărit manipulările de la televizor?

Povestiți-ne pentru a nu uita, pentru a afla și ceilalți cum au trecut românii prin acest moment istoric care le-a schimbat viața. 

Puteți să ne scrieți pe adresa [email protected] sau puteți lăsa comentarii în subsolul acestui articol ori pe Facebook. 

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -