Ultima iubire a lui Eminescu, cu 13 ani mai în vârstă, se numea Cleopatra Lecca-Poenaru și era fiica - nepoată, după unii - pictorului Constantin Lecca și, atunci când l-a cunoscut pe poet locuia în „buricul” Bucureștiului, la Piața Romană, pe locul casei construindu-se mai târziu clădirea Academiei de Științe Economice. Cea din urmă muză a creatorului „Luceafărului” i-a inspirat acestuia u alt poem nemuritor, „Pe lângă plopii fără soț”.
Ultima iubire a lui Eminescu, cu 13 ani mai în vârstă. A scris „Pe lângă plopii fără soț” pentru ea
„Pe lângă plopii fără soț/Adesea am trecut/Mă cunoșteau vecinii toți/Tu nu m-ai cunoscut”. Sunt faimoasele versuri cu care începe poezia pe care Mihai Eminescu a făcut-o pentru ultima sa iubire, Cleopatra Lecca-Poenaru.
Că acesteia i-au fost dedicate gândurile din poem, e un lucru cert, după cum se știe că „Atât de fragedă” a fost scrisă pentru o altă femeie, Mite Kremnitz, cumnata lui Titu Maiorescu și secretara particulară a regelui Carol I.
Ceea ce a creat confuzie a fost asocierea străzii cu „plopi fără soț” cu Iașul orașul iubirii lui Eminescu cu Veronica Micle, cea mai lungă și intensă legătură sentimentală a sa.
Citește și: FOTO Câte fotografii cu Mihai Eminescu există? De ce nu sunt mai multe?
Ce-i drept, blonda Veronica, pe când era soția profesorului Ștefan Micle, locuia, mai ales în timpul verii, într-o casă situată în zona Bucium din capitala Moldovei, una plină de plopi albi.
De multe ori, Eminescu făcea popas la Hanul Trei Sarmale împreună cu prietenul său bun, povestitorul Ion Creangă, pentru a avea motiv să ajungă la casa Veronicăi, conform culturainiasi.ro.
Cleopatra Lecca-Poenaru, în 1862, la 25 de ani, așa cum apare pictată de tatăl său - Foto: arhiva
De altfel, străzii i s-a pus, ulterior, chiar numele de Plopii fără soț, iar cei 15 plopi rămași au fost declarați „arbori monumentali”. Din păcate, încă unul a fost doborât recent de o furtună violentă din această vară.
Dar Cleopatra, destinatara poeziei, n-a locuit și n-a fost niciodată în Iași, în timp ce plopi se aflau și pe strada dinBucurești în care stătea aceasta, strada Căderea Bastiliei, fostă Cometei, pe locul actual al ASE-ului.
Prin urmare, asocierea „plopilor fără soț” cu Iașul e doar o legendă, una frumoasă, romantică, dar inventată.
Ultima iubire a lui Eminescu locuia în București, în zona unde acum e clădirea ASE
Poezia a fost publicată prima oară, de Iosif Vulcan, în revista „Familia”, în numărul din 28 august (9 septembrie) 1883.
La popularitatea sa a contribuit mult și faptul că, în 1896, Guilem Șorban a compus melodia care a transformat-o și într-o nemuritoare romanță, fredonată de generații de români.
Citește și: Când s-a născut Mihai Eminescu, de fapt? Care a fost data declarată de poet la Junimea?
Despre Cleopatra Lecca au existat diferite opinii și în privința legături de rudenie cu pitorul C. Lecca și al vârstei, precum și al înfățișării sale.
Astfel, în timp ce George Călinescu, Șerban Cioculescu, Augustin Z.N. Popp ș.a. au afirmat că „muza” era fiica pictorului C. Lecca, Barbu Brezianu a afirmat că era nepoata pictorului, lucru mai puțin probabil.
Mai mult, Augustin Z.N. Popp susținea că muza de care era îndrăgostit Eminescu era „cu zece ani mai vârstnică” decât el, în timp ce același Barbu Brezianu afirma că Eminescu era „mai june cu doisprezece ani decât ea”.
Între timp s-a descoperit data exactă a nașterii ei; 18 ianuarie 1837, în Craiova, potrivit historia.ro. Deci era mai în vârstă cu 13 ani decât Eminescu, cel venit pe lume la 15 ianuarie 1850. Prin urmare, la data când cei doi au început o relație, ea avea 43 de ani, iar poetul 30.
Mihai Eminescu, pe când era redactor la „Timpul”, la 28 de ani, vârsta la care a întâlnit-o prima oară pe Cleopatra Lecca - Foto: arhiva
Cleopatra Lecca se cunoștea și a copilărit în Craiova, cel puțin până în toamna anului 1848, cu marele critic și om politic Titu Maiorescu - cu trei ani mai mic - și sora acestuia. Părinții lor erau, profesori, colegi la Școala Centrală, vecini și prieteni. Peste ani, când Titu
După ce Maiorescu s-a mutat la București, în 1875, ea a reluat legăturile cu acesta și mergea, din când în când, la seratele lui literare. Acolo, potrivit lui Nicolae Petrașcu, l-a întâlnit, prima oară, pe Eminescu.
Între timp, Cleopatra Lecca fusese căsătorită cu căpitanul Grigore Poenaru, devenit mai apoi maior și colonel de infanterie, născut la 1830, nepot,al lui Petrache Poenaru, inventatorul stiloului și fost secretar al lui Tudor Vladimirescu în timpul Revoluției din 1821.
Cei doi soți au avut doi copii, un băiat, Petre și o fată, Marie, dar au divorțat cândva, înainte de 1877.
Citește și: Care au fost femeile din viața lui Caragiale? De ce a vrut Eminescu să-l provoace la duel?
Cei doi copii au rămas în custodia mamei, care și-a păstrat numele după soț și locuia în casa sa din strada Cometei, stradă pe care se aflau „plopii pe care Eminescu îi numărase și îi găsise „fără soț”.
N. Petrașcu spune că Eminescu și Cleopatra Lecca Poenaru s-au întâlnit, prima oară, la o serată literară în casa lui Titu Maiorescu. Când anume, nu precizează.
În schimb, Barbu Brezianu afirmă că lucrul acesta s-a petrecut „în anul 1878, în elegantul foaier al Teatrului Național, cu prilejul unui spectacol de gală dat de tragedianul Rossi în rolul lui Hamlet”.
Idila dintre cei doi a avut loc între anii 1880-1881
Oricând ar fi făcut cunoștință, idila lor a început în a doua parte a anului 1880 și în prima jumătate a anului următor.
Dovadă în acest sens stau unele însemnări răutăcioase ce răzbat din corespondența purtată de Titu Maiorescu și cumnata Mite Kremnitz, în perioada respectivă, cât și din două bilețele trimise „muzei” de poet. Cei doi se întâlneau, de obicei, la seratele lui Maiorescu.
N. Petrașcu spune că „ea vorbea politicos cu el”, dar „păstra în ton aceeași răceală și același ascendent…, în vreme ce cu persoane cunoscute, foști și viitori miniștri, dânsa avea o notă francă și intimă în conversație, o libertate afectuoasă și priviri de o dulceață cu totul de altă natură…”.
Și cum muza nu răspundea sentimentelor poetului, acesta „se oferi să mediteze copilul Cleopatrei, corigent, căruia îi aducea, la fiecare lecție, bomboane. Ea continua să rămână însă aceeași, indiferentă”.
Cleopatra Lecca, la 35 de ani, aproape de vârsta la care l-a întâlnit pe Eminescu - Foto: arhiva
Despre cum arăta Cleopatra, părerile sunt iarăși diverse. S-a afirmat, de unii istorici literari, că ar fi fost „urâtă” (George Călinescu), că a fost „corpolentă și tare boită” (Șerban Cioculescu), că era „înaltă, planturoasă și că îl privise de sus pe poet” (Augustin Z.N. Popp) ș.a.
Citește și: Câți copii a avut Veronica Micle, marea iubire a lui Mihai Eminescu? Adevărul despre fiica celor doi
Dar cum toți „prietenii” și exegeții lui Eminescu sunt suspecți, din diferite motive, de subiectivitate și cum nici o fotografie a „muzei” nu ne este cunoscută, ne putem face o părere din cele câteva tablouri care-o reprezintă la diferite vârste, realizate chiar de tatăl său, Pictorul C. Lecca.
Astfel, din acestea ne privește o tânără, apoi o femeie plăcută la vedere, îmbrăcată destul de elegant, cu ochi pătrunzători și deloc „planturoasă”, așa cum era caracterizată.
E și dificil să ni-l imaginăm pe Eminescu îndrăgostit lulea de cineva care n-ar fi îndeplinit și anumite criterii estetice, mai ales când până atunci, fusese inspirat doar de domnițe frumoase.
Dragostea lui Eminescu pentru Cleopatra Lecca Poenaru a durat „un timp destul de lung”. Așa cum obișnuia, el i-a scris atunci, desigur, mai multe poezii, dar care s-au pierdut între timp.
Acestea s-au păstrat o vreme „într-un pachețel în biblioteca Cleopatrei Lecca”. Cum aceasta a murit pe neașteptate, fiica sa Marie, „căsătorită cu un domn Economu, procuror, le-a dat lui Alexandru Giuvara, atunci ministrul justiției, care i le-a cerut din curiozitate…”.
Dar, s-a întâmplat ca și Alexandru Giuvara să moară subit, astfel că „acele poezii și-au pierdut urma”.
Citește și: Unul dintre plopii fără soț care l-au inspirat pe Mihai Eminescu a fost doborât de o furtună
Pe de altă parte, despre înfățișarea lui Eminescu în 1880, anul în care a început idila cu Cleopatra, se păstrează o descriere făcută de N. Petrașcu, cel care l-a văzut prima oară chiar în acel an și avea să-i devină bun prieten.
„De statură deasupra mijlociei, cu trup bine legat, cu trăsăturile feței regulate, părul negru, lucios și cam lung, fruntea înaltă și senină, de parcă se coboară din lumea unui vis, ochii negri umbriți și adânci…, nasul corect, mustața neagră, buzele armonioase, barba rasă, gâtul rotund și larg, pielița obrazului albă, mată și palidă…”, era descrierea geniului făcută de Petrașcu.