Cercetătorii se așteaptă ca, până la sfârșitul secolului, nivelul mării la nivel planetar să crească cu cel puțin 60 de centimetri, în urma încălzirii globale accelerate. Ceea ce înseamnă că, în jurul anului 2150, multe din orașele mari din lume vor fi inundate, iar câteva țări insulare vor fi complet sub ape.
De asemenea, specialiștii atenționează că schimbările climatice vor genera din ce în ce mai multe fenomene meteo extreme, aglomerațiile urbane de pe liniile de coastă ale continentelor fiind cele mai expuse, ca în filmul apocaliptic „Waterworld” din 1995, cu Kevin Costner și Kevin Reynolds în rolurile principale.
În contextul acestor amenințări și a creșterii continue a populației, specialiștii au început să propună fel de fel de soluții încă din anii 1960. Probabil, cea mai valoroasă a fost proiectul de oraș plutitor în formă de piramidă realizat pentru Tokyo Bay de reputatul inginer american R. Buckminster Fuller. Acum, însă, compania Oceanix și arhitectul danez Bjarke Ingels au mers mai departe și au prezentat Națiunilor Unite un proiect de oraș plutitor, cu o capacitate zece mii de oameni.
Botezat Oceanix City, conceptul de oraș offshore presupune construirea și interconectarea unor platforme hexagonale, cu o capacitate de 300 de rezidenți fiecare. De ce hexagonale? Pentru că acest design este considerat drept cel mai eficient atât în ceea ce privește consumul de materiale, cât mai ales împotriva forțelor exterioare, precum cea a valurilor.
Aceste module vor fi construite în serie pe uscat, remorcate pe apă până în poziție și ancorate de fundul mării sau a oceanului. Șase astfel de module vor alcătui un „cartier”, iar orașul offshore plutitor ar urma să aibă șase „cartiere”. Bjarke Ingels consideră că zece mii de rezidenți este numărul ideal pentru ca „insula” să fie complet autonomă, să-și producă energia, apa, căldura, mâncarea etc.
În Oceanix City, camioanele de gunoi vor fi înlocuite de ghene pneumatice, care vor transporta resturile menajere într-o stație de sortare și reciclare, și nu vor exista autovehicule poluante. Locul mașinilor va fi luat de drone și vehicule sau bărci autonome, iar legătura cu țărmul va fi asigurată de feriboturi.
Sigur, multe dintre tehnologiile necesare implementării și dezvoltării Oceanix City, precum sistemele pasive de desalinizare a apei sau generatoarele de înaltă eficiență care transformă forța valurilor în energie electrică, sunt încă în faze incipiente.
Dar, pe măsură de lucrurile evoluează, extinderea pe apă a metropolelor deja suprapopulate, prin crearea unor adevărate galaxii de orașe-satelit offshore plutitoare, este o soluție luată în calcul inclusiv de United Nations Human Settlement Programme (UN-Habitat).
