Distrugem prieteniile prin prea mult efort? De ce trebuie să luăm o pauză? Avertismentul psihologilor
Investim tot mai multă energie, timp și bani pentru a ne menține cercul social. Un psihoterapeut explică de ce supra-efortul transforma relațiile dintre prieteni în obligații obositoare și duce la îndepărtare.
Prea multe mesaje, întâlniri, cadouri, excursii și disponibilitate permanentă pot transforma o prietenie într-o obligație, avertizează un psihoterapeut. O relație sănătoasă are nevoie și de perioade în care nu se întâmplă nimic.
Distrugem prieteniile prin prea mult efort? De ce trebuie să luăm o pauza? Avertismentul psihologilor
Uneori putem pune prea multă presiune pe propriile prietenii tocmai pentru că încercăm să fim prieteni cât mai buni. Tot mai mult timp, bani, atenție și energie investite în relațiile de prietenie pot transforma apropierea într-o obligație, susține psihoterapeutul german Stefan Woinoff, citat de FOCUS online.
Specialistul numește fenomenul „Friendflation”, un termen format din „friendship” și „inflation”. Ideea este că prietenia ajunge să fie tratată ca un proiect care trebuie permanent întreținut și îmbunătățit.
Un exemplu simplu: o aniversare nu mai înseamnă doar o cină împreună, ci un întreg weekend. O cafea se transformă într-o zi de wellness, iar o întâlnire spontană devine o activitate planificată în detaliu. La acestea se adaugă călătorii împreună, concerte, cadouri scumpe, mesaje permanente și așteptarea ca prietenii să fie disponibili oricând apare o problemă.
Când prietenia devine o obligație
Potrivit psihoterapeutului, presiunea apare atunci când oamenii simt că trebuie să demonstreze că sunt prieteni buni prin timpul pe care îl oferă, banii pe care îi cheltuiesc sau prin disponibilitatea lor.
Rețelele sociale pot amplifica această presiune. Vedem prieteni care pleacă împreună în vacanțe, organizează aniversări spectaculoase sau își fac daruri costisitoare, iar imaginea respectivă poate crea impresia că așa ar trebui să arate o prietenie adevărată. O simplă cafea ajunge să pară prea banală.
Există și o formă de „contabilitate” în relații: dacă un prieten a făcut un cadou scump, apare sentimentul că trebuie să oferim unul cel puțin la fel de valoros. Dacă ne-a invitat undeva, simțim că trebuie să întoarcem invitația.
Woinoff atrage însă atenția că reciprocitatea nu înseamnă că fiecare gest trebuie compensat imediat și exact. Într-o prietenie sănătoasă, uneori unul oferă mai mult, iar alteori celălalt. Relația nu este un sistem de punctaj.
„Dacă ofer mai puțin, voi fi mai puțin iubit”
Una dintre cauzele acestui comportament poate fi teama de respingere. Un om poate accepta o invitație deși nu are timp sau bani, pentru că se teme că, dacă refuză, va fi considerat un prieten rău.
Psihoterapeutul spune că în spatele acestui comportament se poate afla convingerea: „Dacă ofer mai puțin, voi fi mai puțin iubit.” În acest moment, gesturile de apropiere nu mai sunt oferite din plăcere, ci devin o modalitate prin care omul simte că trebuie să-și „câștige” locul în relație.
O prietenie adevărată suportă și tăcerea
Potrivit specialistului, o prietenie sănătoasă nu trebuie demonstrată permanent. Doi prieteni se pot vedea după câteva săptămâni și pot continua conversația ca și cum nu ar fi trecut timpul.
Nu orice mesaj trebuie să primească imediat un răspuns, nu orice problemă a unui prieten trebuie rezolvată și nu orice criză trebuie preluată ca fiind propria noastră criză.
Psihoterapeutul propune câteva întrebări simple: Fac acest lucru pentru că îmi doresc sau pentru că mi-e teamă să nu par un prieten rău? Cât timp, bani și energie îmi consumă relația? Este reciprocă sau simt că trebuie să fac permanent ceva pentru ea? Și poate prietenia să fie pur și simplu una fără prea multe obligații?
Concluzia specialistului este că o prietenie valoroasă nu este neapărat cea în care oamenii fac cele mai spectaculoase lucruri împreună. Uneori este cea în care nu se întâmplă nimic timp de șase săptămâni, iar când prietenii se aud din nou, conversația continuă firesc, scrie Focus.de.
