Nouă eră pentru avioane și rachete: GE Aerospace a testat un motor hipersonic fără piese în mișcare

Zboruri Londra - Sydney într-o după-amiază, în loc de peste 22 de ore, și rachete de război care ajung la țintă mai repede decât sistemele antiaeriene de apărare le detectează, cu o viteză de peste 5 ori mai mare decât cea a sunetului. 

GE Aerospace a testat recent cu succes Atmospheric Test of Launched Airbreathing System (ATLAS), un sistem de propulsie bazat pe un statoreactor, pe un motor fără piese în mișcare, cu combustibil solid (SFRJ). 

Citește și: Franța dezvoltă o nouă rachetă balistică, de 7.500.000.000 €. Acoperă Europa de un atac nuclear

Nouă eră pentru avioane și rachete: GE Aerospace a testat un motor hipersonic fără piese în mișcare

Tehnologia ATLAS dezvoltată de GE Aerospace pare să funcționeze aproape prin magie. 

Motorul de tip statoreactor poate să pară o glumă, până când îți dai seama cum funcționează.

Dacă te uiți în interiorul lui, tot ce vei vedea este un tub gol. Apoi, dacă este pornit este la sol, vei vedea același tub gol în care „plouă” cu combustibil pentru avioane. Nicio altă reacție.

De ce? Pentru că un statoreactor funcționează pe un principiu diferit față de un motor cu reacție convențional.

Motoarele actuale care propulsează avionele de linie utilizează o serie de ventilatoare și rotoare de turbină pentru a aspira aerul și a-l comprima în drum spre camera de ardere, unde se amestecă cu combustibilul și arde pentru a genera forța de propulsie.

Un statoreactor face, în esență, același lucru, doar că nu folosește nicio piesă mobilă. Pe măsură ce statoreactorul se mișcă prin aer, propria sa viteză face ca aerul care intră în motor să se comprime și să se încălzească prin inerție pură. Acest lucru funcționează atât de bine încât una dintre problemele cheie de inginerie ale unor astfel de motoare este de a proiecta admisia de aer pentru a încetini aerul care intră la o viteză subsonică, înainte ca acesta să se încălzească atât de mult încât să topească motorul.

Citește și: VIDEO SUA, Marea Britanie, test neanunțat cu rachetă nucleară Trident II lângă Puerto Rico

Avantajul unui statoreactor este că are un design foarte simplu și ușor, ideal pentru zbor supersonic și nu numai. Singurele piese mobile pe care le are se află la nivelul sistemului de alimentare și reglare a combustibilului lichid care intră în camera de ardere.

Finanțat de Departamentul de Război al SUA, programul ATLAS al GE Aerospace duce simplitatea la un alt nivel prin eliminarea combustibilului lichid prin căptușirea interiorului motorului cu un combustibil solid din hidrocarburi care aduce puțin cu cauciucul.

Acesta nu este ca un combustibil solid pentru rachete care transportă propriul oxigen sub forma unui oxidant pulverulent amestecat cu combustibilul. Este vorba doar de combustibil, iar aerul care intră furnizează oxigenul pentru ardere. Pe măsură ce combustibilul arde, acesta se comprimă, lăsând un strat proaspăt de combustibil pentru a alimenta zborul.

Netransportând oxigen, statoreactorul nu este doar mai ușor, ci și mai eficient.

În timp ce o rachetă pe combustibil solid are un impuls specific – o măsură a eficienței rachetei – de aproximativ 240 de secunde, SFJR poate gestiona 1.000 de secunde. În plus, lipsa pieselor mecanice face motorul mai ieftin.

Pentru testare, GE Aerospace a instalat vehiculul de test al zborului ATLAS, cu șuruburi, pe un avion F-104 Starfighter, care a fost transformat pentru a fi capabil să gestioneze viteze de până la Mach 2,2.

Potrivit GE Aerospace, zborurile au fost necesare deoarece tunelurile aerodinamice nu puteau oferi factorii complecși întâlniți în lumea reală, inclusiv vibrațiile și solicitările de temperatură.

Pentru teste, statoreactorul nu a fost aprins, deoarece scopul era studierea aerodinamicii. În plus, aprinderea lui în timp ce era fixat pe un avion de vânătoare ar fi fost, ca să spunem așa, dificilă.

Aprinderea propriu-zisă a noului tip de motor fi probată în teste ulterioare în zbor liber, conform GE Aerospace.