Acum mai bine de 10 ani, Peter Sidi, un sportiv deja consacrat, îi oferea o cutie cu boomboane Roxanei, care avea 16 ani și era la începutul carierei.
„Bomboanele au ajuns la coșul de gunoi, pentru că părinții mă învățaseră să nu mănânc de la persoane necunoscute. Apoi, o lungă perioadă de timp doar ne-am zâmbit”, își amintește râzând Roxana. Acum, Peter nu este doar soțul și antrenorul ei, ci și persoana care o motivează cel mai tare. Și amândoi își reprezintă țările cu mândrie.
Roxana a ajuns la tir direct de pe pista de atletism, fiind „racolată” de Ștefan Olteanu, primul ei antrenor la acest sport.
Mama ei făcuse ceva handbal, dar nu la un nivel foarte înalt. Roxana a făcut și ea handbal, un sport de care a rămas încă legată.
„Mi-ar fi plăcut să fac handbal, dar o accidentare m-a făcut să nu mai pot continua. Așa am ajuns pe acest drum, cu arma în brațe”, spune Roxana.
Primele rezultate la tir au început să apară încă de pe vremea în care era la juniori și începuse să câștige competiții naționale la seniori.
Apoi au venit și competițiile internaționale.
„Cele mai bune rezultate ale mele sunt medalia de aur la Campionatul European de glonț, proba din culcat, o medalie de bronz cu echipa la aceeași probă. La aer comprimat am obținut o medalie de aur și una de bronz, tot cu echipa. Acum lupt pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo”, povestește Roxana.
S-au antrenat în Ungaria fără restricții din cauza pandemiei
Pandemia a prins-o în Ungaria, la Komarom, acolo unde locuiește împreună cu soțul ei. Spre deosebire de sportivii din România, nu i-a fost afectată pregătirea:
„Pot spune că mă simt norocoasă pentru că nu am întrerupt activitatea pentru că aici au fost doar câteva restricții ușoare. Am avut condiții să mă antrenez, poligonul a fost deschis.
Anul care vine sper să îmi aducă multă putere de concentrare. Îmi doresc o medalie la Campionatul European și calificarea la Jocurile Olimpice”.
EFECTUL CORONAVIRUS Dubla campioană europeană la tir care s-a antrenat acasă
Roxana se antrenează minimum două ore pe zi, iar duminica este pentru refacere.
Ea crede că pentru a avea performanțe în sport este nevoie de seriozitate, multă muncă și un psihic foarte puternic.
Antrenor este chiar soțul ei, multiplu campion mondial și europeanîn diferite probe de tir cu pușca.
„Rezultatele lui mă ambiționează și mă motivează să mă pregătesc pentru a fi din ce în ce mai bună. Împreună mergem și la competiții unde facem echipă în proba de mixt”.
S-au cunoscut în poligon, la concursuri
„Pe soțul meu l-am cunoscut în poligon, ne intersectam mereu la competițiile internaționale. La 16 ani am primit o cutie de bomboane de la el. Bomboanele au ajuns la coșul de gunoi, pentru că părinții mă învățaseră să nu mănânc de la persoane necunoscute. O lungă perioadă de timp doar ne zâmbeam când ne vedeam. Apoi relația a avansat și, în 2018, ne-am căsătorit.
Locuim în Ungaria, la Komarom. De obicei vin o dată pe lună în România, însă acum așteptăm să se mai liniștească apele cu acest virus. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai repede”, spune Roxana.
Deocamdată se înțeleg în engleză
În casă, cei doi vorbesc în engleză, însă Roxana s-a apucat să învețe maghiara pentru că stau mai mult în Ungaria.
În timpul liber, Roxana nu are timp să se plictisească: „Soțul organizează tot felul de activități, pescuit, înot, plimbări cu bicicleta, evenimente muzicale, astfel încât timpul trece foarte repede.
Înainte de competiții îmi place să ascult muzică, dar nu am o piesă preferată, ascult melodii în funcție de starea pe care o am”.
Cele mai plăcute amintiri ale Roxanei sunt însă legate de sportul pe care îl practică: „Am atât de multe amintiri plăcute, haioase încât nici nu știu cuc are să încep. Dar cele mai plăcute amintiri sunt atunci când ai medalia la gât și îți amintești prin cîte ai trecut și cât ai muncit pentru ea. Atunci totul este atât de simplu și atât de frumos!”
Peter Sidi trage cu arma de la patru ani
Soțul Roxanei, Peter Sidi a avut încă din copilărie contact cu armele.
„La vărsta de patru anu am început să trag cu arma prin curte. Timp de doi-trei ani a fost distracția familiei. Apoi am mers prima dată la poligonul de tir. Arma nu era ceva nou pentru mine, însă a intervenit competiția. Voiam să fiu mai bundecât ceilalți”, își amintește Peter.
În familia sa, doar tatăl său avusese legătură cu sportul, fusese fotbalist. Însă lui Peter nu i-a plăcut fotbalul.
Pe lână tir, a cochetat și cu tenisul de masă și cu șahul. La șah a fost chiar campion național la juniori. A mai jucat și handbal în echipa universității.
Dar sportul de bază a fost tirul, iar în 1998 a câștigat prima medalie cu echipa la Campionatul Mondial. Anul următor, venea și prima medalie individuală la Campionatul Mondial de Crossbow. Rezultatele au început să curgă de atunci: campion mondial și european de nenumărate ori și multe medalii la Cupele Mondiale.
Din palmares îi lipsește doar o medalie olimpică. Însă are încredere că o va obține.
„Acum sunt calificat la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Este a șasea ediție a Jocurilor la care voi participa și, cu siguranță, nu mă voi opri aici”, spune Peter.
Peter vrea să-și califice și soția la Jocurile Olimpice
El crede că pentru a fi un bun sportiv trebuie să nu renunți niciodată, să fii serios, dar să și știi să te joci: „Pentru că sportul e un joc. Uneori câștigăm, uneori pierdem, ăsta este farmecul”.
Ca sportiv, Peter este deja calificat la Jocurile Olimpice, însă, ca antrenor, își dorește să o califice și pe Roxana, soția sa.
„Anul viitor sper să îmi aducă o medalie la Jocurile Olimpice, pentru că este singura care îmi lipsește. De asemenea, ca antrenor, îmi doresc să reușesc să îmi calific sportiva în finala Campionatului Europea și să obțină calificarea la Jocurile Olimpice”, ne-a spus Peter Sidi.
Și pentru el, ca pentru oricare alt sportiv de mare performanță, timpul liber nu prea există: „Sunt o persoană destul de activă, mereu fac ceva. Dar când nu sunt pe linia de tragere îmi place să stau cu familia și să pescuiesc”.
EFECTUL CORONAVIRUS Dubla campioană europeană la tir care s-a antrenat acasă
