VIDEO Succes românesc. Corporatista campioană mondială la MMA

DE Mihai Duță | Actualizat: 11.12.2018 - 08:13

Raluca Dinescu (32 de ani) a absolvit Facultatea de Relații Europene, lucrează la Oracle și a câștigat locul 1 la cea mai importantă competiție a lumii, cel mai dur sport de contact.

SHARE

Când o asculți pe Raluca, totul pare o joacă. Râde mai mereu și pare un copil neastâmpărat. Dar nu e deloc ușor ce face ea. Am urmărit-o în timpul unui antrenament și aproape că obosisem eu doar uitându-mă cum lovește ea la sac. Și-atunci mi-a revenit în minte ce-mi spusese când am întrebat-o ce face în timpul liber: „Spăl echipament. Bag rufele la mașina de spălat și apoi le întind la uscat, pentru că timp liber nu prea am“. Așa începi să realizezi cât este de greu pentru un om care merge zilnic la serviciu și, în paralel, face sport de mare performanță.

Raluca Dinescu, imediat după ce a fost declarată câștigătoare în finala Campionatului Mondial de MMA


Raluca Dinescu, care se antrenează la C.S. Agon, tocmai a cucerit medalia de aur (categoria 47,6 kg) la Campionatele Mondiale de MMA desfășurate în Bahrain și organizate prin fuziune de IMMAF (International Mixt Martial Arts Federation) şi WMMAA (World Mixt Martial Arts Association). La aceeași competiție, colega ei, Daniela Bulgaru, de la CS Amato Budokan, a câștigat argintul la categoria 61,2 kg. Două rezultate excepționale pentru sporturile de contact din România.
În primul tur, Raluca Dinescu a trecut de sportiva Akshata Subhash din India, iar în semifinale de rusoaica Svetlana Kotova. Românca s-a impus în finală în fața ucrainiencei Oksana Pașkova, după un meci foarte strâns. 

Raluca Dinescu a devenit astfel cea mai titrată sportivă de MMA din România, având în palmares încă 2 medalii de argint la Campionatele Europene şi una de bronz la Mondiale.

A făcut box în facultate

Pe la 14 ani, Raluca început să practice karate. Acesta a fost primul pas făcut în direcția sporturilor de contact. 

„Am început boxul când eram în facultate, destul de târziu pentru un luptător de box, aveam 19-20 de ani, apoi am continuat și după ce am terminat studiile. Box am făcut la Voința Cluj, apoi la Steaua București. Am început la Cluj pentru că acolo am făcut Facultatea de Relații Internaționale - Studii Europene. Era singura facultate cu această specializare, iar eu și sora mea voiam să mergem la Cluj și aveam nevoie de un motiv“, spune râzând Raluca. 

Convinsă de antrenor să treacă la MMA

Apoi s-a întors în București, a început serviciul, iar la box ajungea cu mare greutate pentru că antrenamentele erau dimineața. Așa se face că, la 28 de ani, a început antrenamentele de MMA în cadrul clubului Agon din
București. 

„L-am cunoscut pe George Stanciu, antrenorul meu actual, și a fost un moment în care el mi-a inspirat foarte multă încredere și atunci am făcut tranziția către artele marțiale mixte. El îmi spunea : «trebuie să înveți partea de sol, trebuie să înveți jiu jitsu“. Și atunci am făcut pasul către jiu jitstu și în trei ani de zile am ajuns să aud din gura lui că mă descurc oriunde s-ar duce lupta. A fost un proces destul de rapid de învățare. Având partea de box, am avut de unde să pornesc. Altfel, e greu să pleci de la zero. Ori ești un grabller, vii din zona de lupte, ori vii din zona de striking cum a fost cazul meu“, povestește Raluca.

Pe prima treaptă a podiumului, ascultând imnul național al României


Când a făcut trecerea la MMA, nu se gândea la performanță, dar a avut și exemplul sorei sale gemene care avusese un meci de MMA profesionist. 

„Nu credeam că o să mai apuc să lupt la nivelul ăsta. Mă gândeam că nu mai am timp, că sunt prinsă cu serviciul, că sunt prea bătrână, dar s-a dovedit că nu e așa. Am avut și exemplul surorii mele gemene care a avut și un meci de MMA profesionist. De ea s-a lipit mult mai repede partea de sol. Eu eram mai conservatoare, îmi plăcea mai mult boxul, nu îmi plăcea să duc lupta la sol, dar am avut exemplul ei și ne-am tras una pe alta. Sora mea, Roxana, este într-o pauză acum pentru că are un băiețel de 5 luni. Dar și ea a făcut antrenamente până târziu, avea burtică și venea la antrenamente. Și acum mai vine și cu micuțul la sală“, spune Raluca.

Susținută de colegi

Noua campionă mondială la MMA are un job cuminte, lucrează la Oracle. Acolo are o echipă care o susține în permanență și care-i este mereu aproape.

„Am niște colegi extraordinari. Au fost foarte mândri, m-au așteptat cu o pancartă pe care scria că sunt numărul 1, m-au felicitat imediat după concurs. Șefa mea mă susține foarte mult, îmi aduce dulciuri, mă întreabă dacă vreau să lucrez de acasă, dacă am nevoie de ceva, din punctul ăsta de vedere chiar sunt norocoasă. Am o echipă care mă susține foarte mult aici la serviciu și contează, mai ales în perioadele grele. Pentru acest Mondial a trebuit să slăbesc 7 kilograme, am schimbat categoria de greutate pentru că am simțit că e prea greu pentru mine la 52 de kilograme. Am făcut multe sacrificii, mi‑era greu să vin la birou. Făceam două antrenamente pe zi și nemâncată...atunci chiar am simțit susținerea colegilor și n-a fost puțin lucru“, explică Raluca. Apoi povestește cum arată o zi din viața ei: „E destul de greu să pleci de dimineață când încă nici nu s-a luminat, cu un bagaj de haine pe care o să le uzi la antrenament și seara când ajungi ești atât de obosit și ți-e așa de greu încât nici măcar nu mai poți să le bagi în mașina de spălat. Dar eu cred că atunci când cineva are ceva de demonstrat o face în orice condiții și toate aceste mici piedici vor fi recompensate mai târziu. 

După primul meci la Mondiale, următorul fiind a doua zi, antrenorul m-a întrebat: «Cum te simți? Ești obosită?».  Păi cred că nu era nici măcar jumătate din efortul pe care-l făceam într-o zi normală în care mergeam și la serviciu. Partea bună era că nu mai trebuia să car niciun bagaj“.

Raluca, despre antrenorul său

Antrenorul Ralucăi este George Stanciu care este și coordonatorul lotului național. Tot cu el se pregătește și la clubul Agon. „Este o persoană cu multă viziune, vede potențialul oamenilor. Este foarte zgârcit cu laudele, dar atunci când a spus ceva trebuie să crezi că așa este. Chiar dacă pe moment ți se pare că nu e așa cum spune, el îți demonstrează că are dreptate. Are o mare experiență de viață și o experiență de a antrena. Am foarte mare încredere în el. Este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, una dintre persoanele care mă cunosc cel mai bine. Doar uitându-se la mine știe dacă sunt nervoasă, obosită, dacă mi-e foame sau dacă am nevoie de ceva. Acum, la Campionatul Mondial, mi-a demonstrat încă o dată cât de mult mă cunoaște. Doar puțin dacă mă gândeam la altceva îmi spunea imediat: «Raluca, concentrează-te!»“.Raluca, alături de antrenorul George Stanciu în sala de antrenament a clubului Agon

Pentru ea, cel mai important lucru la Mondiale a fost că a reușit să-și asculte antrenorul. Și pentru o persoană bătăioasă ca ea n-a fost prea ușor.

„Anul trecut mă plângeam că mă strâng bandajele, că tibierele nu sunt bune, că stăm prea mult la coadă la cântar, iar el îmi spunea mereu: «Astea sunt detalii , toată lumea trece prin asta, tu concentrează-te». Și părea imposibil. Cum adică să mă concentrez când eu nu mai pot de nervi? Acum am reușit să las totul de-o parte și să mă concentrez doar pe competiție. Am vizualizat meciul cu două luni înainte. Am așa, un fler, după ce mă uit și văd persoanele înscrise în concurs, eu știu cu cine o să lupt. E o intuiție. Așa a fost și acum, am știut că o să ajung cu ucraineanca în finală și așa a fost“.

Antrenamente dure

Când urmează o competiție importantă, antrenamentele de MMA sunt coordonate de George Stanciu, ajutat de Octav Anechitei. 

„Avem antrenamentele de dimineață cu George Stanciu și pe cele de echipă, după amiaza, cu Octav. Este permanent o îmbinare între striking și partea de sol. Secretul este constanța în antrenament. Dacă lipsești două luni nu o să recuperezi într-o lună. Eu chiar mă antrenez constant, așa că pregătirea pentru Campionatele Mondiale a decurs natural pentru mine“, explică Raluca. Și imediat completează: 

„La un antrenament de MMA avem sparing-urile tematice și aici fiecare își antrenează partea pe care o știe mai bine. Eu venind din striking, fac partea de brațe și control la cușcă. În MMA e foarte important să găsești calea cea mai ușoară pentru tine. Este destul de periculos, într-o secundă poți fi scos din starea ta de confort și pus într-o situație grea. Asta facem și noi cu adversarii noștri, îi ducem acolo unde nu le este confortabil. Antrenamentele sunt doar la clubul Agon , iar fiecare dintre noi își face separat un program de condiție fizică pentru că nu se poate altfel. Eu merg și la sala de forță și fac și alergare separat. Pentru că nu ne permite timpul ca într-un singur antrenament să le facem pe toate“.

În fiecare săptămână încearcă să-și potrivească turele de serviciu astfel încât să aibă cel puțin două zile cu câte două antrenamente. Câteodată se mai pregătește și sâmbăta sau duminica.

La câteva zile după ce câștigase titlul mondial, am găsit-o pe Raluca la clubul Agon. Se pregătea cu antrenorul
George Stancu. La ora 10 era la antrenament, iar la 12.30 urma să meargă la aeroport pentru câteva zile de concediu în Belgia. Mi-a spus că, deși își spusese că ia o pauză, n-a putut să stea acasă. Cu o zi înainte fusese la alergare.

Am întrebat-o, în glumă, ce-o să se facă în Belgia că acolo n-o să se poată antrena. Răspunsul m-a blocat: „Păi merg la prietenul meu care este instructor și arbitru de jiu-jitsu, o să am unde să mă antrenez“. Pasiunea asta te face să realizezi că ai de-a face cu un sportiv de mare performanță. 

România, la Campionatul Mondial de MMA

România a participat cu 5 sportivi la Campionatele Mondiale din Bahrain, lotul fiind alcătuit de către Federaţia Română de Kempo. Raluca Dinescu  (C.S. Agon) a cucerit medalia de aur la categoria 47,6 kg, iar Daniela Bulgaru (CS Amato Budokan) a câștigat argintul la categoria 61,2 kg.  
La ediţia 2018 a Campionatelor Mondiale de MMA, desfăşurate în perioada perioa-da 12-17 noiembrie, au participat 372 de sportivi din 51 de ţări. Numărul mare de participanţi a fost posibil în urma unui acord de fuziune a celor mai mari două foruri internaţionale, IMMAF (International Mixt Martial Arts Federation) şi WMMAA (World Mixt Martial Arts Association). Cele două entităţi au început procesul de fuziune încă de anul trecut, la propunerea GAIFS.
 Fuziunea are ca scop intrarea în agenda olimpică începând cu 2028.

Antrenorul, despre Raluca

George Stanciu, coordonatorul lotului naţional de MMA al României, și unul dintre fondatorii clubului Agon spune că în competiție se vede maniera de a te antrena.

„Când vezi că sportivul vine să tragă, că se ține de antrenament și se luptă cu el însuși, știi că va face același lucru și în meci. Ceea ce este demn de luat ca exemplu de la Raluca, dincolo de cariera sportivă, este faptul că ea îmbină cu succes munca de corporatist cu cea a sportului de performanţă. Dorinţa de a câştiga această medalie s-a văzut la antrenamente, fiind în sală de două ori pe zi, înainte şi după programul de lucru. Asta înseamnă determinare“, crede George Stanciu.

Am aflat că Federația Română de Kempo susține activitatea de performanță a sportivilor de MMA și a plătit costurile de deplasare la Campionatul Mondial din Bahrein, un efort financiar considerabil. Mai ales pentru o federație a unui sport ne-olimpic deocamdată. Din 2028 este posibil ca aceste arte marțiale să devină sport olimpic.  

Următoarea competiție importantă este Campionatul European. 

„E greu că la categoria Ralucăi nu prea sunt fete în țară și nu are cu cine să lupte. Motiv pentru care ea merge la competiții de jiu-jitsu pentru a-și pune la punct tehnica la sol“, completează George Stanciu.

În paralel, George se ocupă și de clubul Agon, aflat în Crângași. Acolo îl și cunoscusem acum doi ani, când venise, într-un weekend, să facă un antrenament demonstrativ cu o echipă de rugby de copii. 

Care timp liber?

Ajungem și la lucrurile din afara sportului. O întreb pe Raluca ce face în timpul liber. „Îmi spăl echipamentul. Pentru că timp liber nu prea am. Și încerc pe cât posibil să mă văd cu sora mea. În perioada de pregătire ne-am văzut destul de rar. Cum ajungeam acasă dormeam, așa că trebuie să recuperez. 

În rest, în weekendurile în care nu mă pregătesc pentru competiții îmi place să merg la munte, la mare. Nu am o viață care se înscrie în șablonul unui sportive de performanță“.

Rămâne la amatori

Eram curios dacă, după această performanță, va trece la  profesioniști. „Voi rămâne să lupt în circuitul amator pentru că îmi place atmosfera de acolo, îmi place că nu există acel show off de la profesioniști, aici mi se pare că e sportul pur. Este greu, dar este mai mult fair-play. Diferă durata luptei, avem trei reprize a câte 3 minute în loc de trei reprize a câte 5 minute la profesioniști. Acolo sunt permise coatele și genunchii în față, la amatori, nu. Avem mănușile puțin mai mari și tibierele care sunt puțin mai groase decât ciorapii de iarnă. Cam astea sunt diferențele. Aici, la amatori simți așa, că ești chiar sportiv. Antrenorii arată a profesori de matematică sau de istorie câteodată, eleganți, nu zici că-s luptători. Avem cântar în fiecare zi, spre deosebire de profesioniști care au cântarul cu 24 sau chiar cu 48 de ore înainte de meci și au timp să ia mult în greutate.

Pe noi ne cântăresc și înainte să intrăm în cușcă și se fac niște studii privind hidratarea. Acestea sunt motivele pentru care voi lupta în continuare la amatori“, încheie Raluca zîmbind, așa cum a făcut-o de-a lungul întregii discuții.

Câteva zile mai târziu am văzut pozele postate pe Facebook. Era într-o sală de antrenament din Belgia. 


Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2018 NEWS INTERNATIONAL S.A.