Guvernul a anunțat că dă sute de oameni afară din ministere și companiile subordonate acestora, la Senat și Camera Deputaților, au fost anunțate disponibilizări.
Cu toate acestea românii încă își doresc să lucreze la stat. Este vorba despre cei care muncesc la companiile private, unde salariul și bonusurile lor depind de performanță, sunt obligați să lucreze ore suplimentare, de multe ori neplătite, sau au alte nemulțumiri.
Însă la stat se intră greu. Unii spun că ori ești foarte bun și ai șansa să te angajezi pe un post neimportant, ori ai pile.
Însă, mulți dintre cei care ajung în sistemul bugetar sunt dezamăgiți și vor să se reîntoarcă în privat.
La ce se așteaptă românii când se angajează la stat și ce găsesc efectiv acolo: ”Dacă nu ai pile...”
Pe o rețea de socializare, utilizatorii și-au povestit experiențele lor cu joburile la stat. Unii lucrează sau au lucrat acolo, alții, doar din auzite.
”Am depus dosarul pentru un concurs la stat, dupa 13 ani de corporații, am zis sa îmi încerc norocul”, a scris un utilizator pe Reedit.
Ca răspuns la postarea aceasta, alți utilizatori și-au dat cu părerea.
Ei spun că volumul de muncă diferă de la o instituție la alta și de la un oraș la altul.
”La central e mult mai mult de munca și de obicei deficit de personal iar salariul nu e adaptat la piață din privat din localitatea unde ai activitatea (salariul la Vaslui e identic cu cel de la Cluj sau București)”.
”La instituțiile locale sau teritoriale e mai lejer față de ministere sau alte entități mai mari dar e și mult mai politizat și mai plin de pile”.
”Nu există o "viață de bugetar", sunt 1.300.000 de oameni în sistemul bugetar, cei ce lucrează la autorizații la București au o viață total diferită față de cei de la casa de pensii din Tulcea”.
au fost câteva dintree comentariile utilizatorilor.
La ce se așteaptă românii când se angajează la stat și ce găsesc efectiv acolo: ”Dacă nu ai pile...” - Foto: Freepik (rol ilustrativ)
Oamenii spun că este greu să te angajezi fără pile însă cei care au ajuns în sistemul de stat sunyt mai liniștiți din punctul de vedere al programului și al volumului de muncă.
”O fostă colegă a plecat de curând la stat. Este aproape de pensionare. A zis că în sfârșit acum, după ce a plecat de la corporație poate să doarmă nopțile, că e mai liniștită”, a scris altcineva.
O altă persoană a spus că a încercat de mai multe ori să intre la stat și nu a reușit.
”Este posibil să ajungi să lucrezi la stat fără să ai pile? Toate încercările mele de a lucra la stat au eșuat pentru că mereu mă nimeream la concurs cu cineva care era pila cuiva și avea întâietate. Zile de concediu irosite și nopți nedormite învățând pentru concurs… degeaba. Munca la corporație mă seacă de puteri și începe să-mi piară și ultimul dram de speranța că voi putea vreodată să mă culc noaptea fără să-mi doresc să nu mă mai trezesc niciodată…”, a scris o altă persoană.
”Una din probele de la concurs este, deci, să ai pile. Te pregătești și pentru aceasta proba din concurs. Tu ești ursu, să-nceapa concursu!”
”Mama a făcut asta. Are mai puțin de muncă și salariu mai mare, vinerea program scurt. Îi pare rău că a stat atât în firme, ce de-abia la 50 a făcut mișcarea”.
”Doar cu noroc chior. Mama a găsit un post care nu era promis nimănui, era mai de jos să zicem așa, dar a avansat ea, s-a transferat intre departamente și acum e foarte ok. Și eu am dat concursuri peste concursuri și nu am intrat, deci înțeleg”.,
au fost unele comentarii
Alții spun că vor să revină în privat.
”Cunosc un caz ce a plecat la o unitate teritorială după 5 ani de corporație, și singurul avantaj este experiență de lucru dobândită în timp…salariul este la fel, totul în jur este pe pile și relații, condiții mizere de lucru, citez “m-am întors în 2005” și efectiv dacă nu pupi nu poți să te dezvolți…din ultima discuție, a spus că spera să mai reziste 1 an și apoi se reorientează ori spre mediul corporatist ori să devina antreprenor”.
”Am fost bugetar o scurtă perioadă. Mi s-a părut oribil, foarte mult de muncă, niciodată programul nu era de 8 ore, niciodată nu erau fonduri să lucrezi cum trebuie și trebuia să mai aduc și eu lucruri, atmosferă de stres 90% din timp, salariul foarte mic, sporuri pauză. Când am ajuns în privat mă simțeam că în rai”.
