Când se pierde dreptul la moștenire? Care e termenul legal și situațiile în care un moștenitor poate fi exclus
Dreptul la moștenire nu este nelimitat. În România, opțiunea succesorală trebuie exercitată, de regulă, în termen de un an de la deschiderea moștenirii. Există și cazuri de nedemnitate, renunțare sau pierdere a posibilității de a accepta succesiunea.
Moștenirea, numită și succesiune, reprezintă procedura prin care patrimoniul unei persoane decedate este transmis către cei care au dreptul să îi succeadă. Patrimoniul nu cuprinde doar bunurile, banii sau proprietățile rămase în urmă, ci și obligațiile și datoriile care fac parte din masa succesorală.
Când se pierde dreptul la moștenire? Care e termenul legal și situațiile în care un moștenitor poate fi exclus
Regulile sunt stabilite prin Codul civil, iar una dintre cele mai importante întrebări pentru cei chemați la moștenire este legată de termenul în care trebuie să decidă dacă acceptă sau nu succesiunea.
În prezent, dreptul de opțiune succesorală se exercită, ca regulă generală, în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, potrivit art. 1.103 din Codul civil.
Este o precizare importantă deoarece în unele informații mai vechi apare termenul de șase luni și trimiterea la art. 700 din vechiul Cod civil. Această regulă nu mai reprezintă cadrul general aplicabil succesiunilor reglementate de actualul Cod civil.
Citește și: Cine poate scăpa de impozitul de 1% pe moștenire. Termenul-limită pentru finalizarea succesiunii
Moștenirea poate fi legală sau testamentară.
Moștenirea legală intervine atunci când patrimoniul este transmis persoanelor stabilite de lege, în ordinea și cotele prevăzute de Codul civil.
Moștenirea testamentară apare atunci când persoana decedată a lăsat un testament valabil prin care stabilește beneficiarii anumitor bunuri sau ai patrimoniului său, în limitele permise de lege.
Cele două forme pot exista și simultan. Dacă testamentul nu privește întregul patrimoniu sau anumite dispoziții nu produc efecte, partea rămasă poate fi transmisă potrivit regulilor moștenirii legale.
Citește și: Anumiți moștenitori, scutiți de taxa pe succesiune. Legea a trecut de Senat. Cine sunt beneficiarii?
Cine poate pierde dreptul la moștenire și ce înseamnă nedemnitatea
Nu orice conflict cu persoana decedată și nici orice comportament reproșabil conduce automat la pierderea moștenirii. Codul civil reglementează expres nedemnitatea succesorală, care poate fi de drept sau poate fi declarată de instanță.
Este nedemnă de drept, între altele, persoana condamnată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea. Aceeași regulă poate opera și pentru persoana condamnată pentru tentativa de a ucide un alt succesibil dacă eliminarea acestuia i-ar fi mărit sau creat propriul drept la moștenire.
Există separat situațiile de nedemnitate judiciară.
Instanța poate declara nedemnă, printre altele, persoana condamnată pentru fapte grave de violență fizică sau morală împotriva celui care lasă moștenirea, precum și persoana care, cu rea-credință, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul.
Poate fi declarată nedemnă și persoana care, prin fraudă sau violență, l-a împiedicat pe defunct să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
Așadar, afirmațiile potrivit cărora simpla formulare a unor „declarații calomnioase” sau faptul că o persoană nu a anunțat decesul ar duce automat la pierderea moștenirii nu descriu corect, în această formă, cauzele de nedemnitate prevăzute de actualul Cod civil.
Pentru nedemnitatea judiciară trebuie respectate și condițiile procedurale prevăzute de lege. În principiu, un succesibil poate cere instanței declararea nedemnității într-un termen de un an, calculat potrivit regulilor aplicabile fiecărei situații.
O altă situație este renunțarea voluntară la moștenire.
Nimeni nu poate fi obligat să accepte o succesiune. Persoana chemată la moștenire poate decide să renunțe, inclusiv atunci când patrimoniul conține datorii sau când, din alte motive personale, nu dorește să devină moștenitor.
În același timp, este esențial ca opțiunea să fie exercitată în termenul legal.
Codul civil stabilește, ca regulă, un termen de un an pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală.
Există însă situații speciale în care momentul de la care începe să curgă termenul diferă. De exemplu, legea cuprinde reguli distincte dacă testamentul este descoperit ulterior sau dacă persoana chemată la moștenire află mai târziu despre legătura de rudenie care îi conferă drepturi succesorale.
Ce se întâmplă dacă moștenitorul nu face nimic timp de un an
Lipsa unei reacții nu trebuie tratată superficial. Codul civil prevede o prezumție de renunțare în anumite condiții pentru succesibilul care știa că moștenirea s-a deschis și că are calitatea de succesibil, a fost citat potrivit legii și nu a acceptat moștenirea în termenul legal.
Prezumția operează numai dacă citația i-a fost comunicată cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală.
Prin urmare, nu este corect să se spună pur și simplu că orice moștenitor care „nu face nimic un an” este automat considerat renunțător, indiferent de circumstanțe.
Există și posibilitatea ca termenul în care succesibilul trebuie să decidă să fie redus.
Pentru motive temeinice și la cererea unei persoane interesate, instanța poate obliga succesibilul să își exercite dreptul de opțiune într-un termen mai scurt decât cel general de un an.
Dacă nu optează în termenul stabilit de instanță, acesta este considerat că a renunțat la moștenire.
Acceptarea succesiunii poate fi expresă, dar în anumite împrejurări poate rezulta și din acte sau comportamente care au semnificația unei acceptări tacite.
Tocmai de aceea, o persoană care intenționează să efectueze un act referitor la bunurile succesorale, dar nu dorește ca acesta să fie interpretat drept acceptare, trebuie să fie atentă la efectele juridice ale demersului. Codul civil prevede inclusiv posibilitatea unei declarații autentice notariale de neacceptare înainte de îndeplinirea unui asemenea act.
O situație aparte apare atunci când succesibilul moare înainte de a-și exercita dreptul de opțiune. În astfel de cazuri, problema succesiunii nu dispare automat, iar drepturile pot fi transmise mai departe propriilor moștenitori, în condițiile și limitele stabilite de Codul civil.
