HG nr. 1542/2022 a apărut pe 22 decembrie 2022 în Monitorul Oficial. Potrivit notei de fundamentare care a însoțit hotărârea de Guvern în forma de proiect, prevederile existente până acum în HG 155/2011 nu asigurau toate soluțiile de natură medico-socială pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă persoanele încadrate sau încadrabile în grad de invaliditate.
Noul act normativ instituie un sistem de referință standardizat, structurat astfel încât să ofere medicilor experți ai asigurărilor sociale o modalitate obiectivă și reproductibilă de analiză a cazurilor.
De asemenea, noile criterii urmăresc reducerea baremelor medicale impuse, pentru a oferi mai multă libertate judecății medicale și evaluării persoanei și a tuturor afecțiunilor acesteia.
Noile criterii si norme de diagnostic clinic, diagnostic funcţional și de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate au fost elaborate astfel încât să corespundă recomandărilor făcute de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), relatează avocat.net.
Procesul de dezvoltare a noului set de criterii a presupus un demers laborios care a inclus:
(a) analiza comparativă a seturilor de criterii existente pentru invaliditate cu sisteme şi
metodologii de evaluare din alte ţări;
(b) studierea extensivă şi integrarea noilor cunoştinţe şi a progresului în domeniul
medical;
(c) identificarea elementelor clinice şi funcţionale comune diferitelor stări de sănătate şi
definirea acestora cu ajutorul metodelor de diagnostic standardizate, utilizate la nivel
internaţional;
(d) organizarea sistematică a datelor clinice şi funcţionale în conformitate cu conceptele
şi filosofia Clasificării Internaţionale a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii (CIF,
OMS,2007);
(e) integrarea experienţei acumulate în utilizarea criteriilor actuale pentru invaliditate;
(f) sincronizarea cu legislaţia curentă.
Criteriile de evaluare clinică şi funcţionalăaafectărilorcuprinse în prezentul volum (respectiv, stabilirea deficienţei funcţionale) se bazează pe definiţii, scale şi metode de diagostic standardizate, aplicate la nivel internaţional. Pentru evaluarea nivelului de funcţionare corespunzător fiecărei stări de sănătate descrise, sunt utilizate clasificările CIF (Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii, OMS, 2007).
Definițiile capacității de muncă și ale invalidității pe grade
Capacitatea de muncă se defineşte prin posibilitatea desfăşurării unei activităţi organizate, prin care persoana îşi asigură întreţinerea sa şi a familiei. Capacitatea de muncă se exprimă ca un raport între posibilităţile biologice individuale (evaluate din punct de vedere medical) şi solicitarea profesională (ca element medico-social). Este determinată de abilităţile fizice şi intelectuale, determinate genetic, şi de nivelul de integrare socioprofesională, care ţine de pregătireşi de experienţă.
Invaliditatea este o noţiune medico-juridică care exprimă statutul particular al unei persoane asigurate în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, care beneficiază de drepturi conform legii. Invaliditatea este cuantificată în raport cu posibilitatea desfăşurării activităţilor legate de viaţa profesională şi/sau cotidiană, astfel:
1. invaliditate de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă,
cât şi a capacităţii de autoservire, necesitând asistenţă permanentă din partea altei
persoane;
2. invaliditate de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă,
dar cu conservarea capacităţii de autoservire;
3. invaliditate de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din
capacitatea de muncă, acest statut fiind compatibil cu prestarea unei activităţi
profesionale cu program redus şi încondiţii adecvate de solicitare.
