De ce nu trebuia distrusă rețeaua de medicină școlară

La începtul pandemiei de Covid-19, întreaga lume a fost cuprinsă de teamă în fața unei posibile amenințări la adresa umanității.

În scurt timp, am înțeles că nu avem de-a face cu cel mai periculos virus, însă contagiozitatea extrem de ridicată a acestuia poate determina o evoluție imprevizibilă.

În afara acestor preocupări medicale, criza sanitară globală a pus la grea încercare sistemele de sănătate publică din intreaga lume.

La începutul anului, fiecare țară a fost nevoită să își asume sistemul sanitar pe care îl deține. Cu cât ne îndepărtăm de începutul pandemiei și coborâm mai profund în evoluția ei, cu atât putem să analizăm modul în care structurile statului au reușit să se plieze pe evoluția crizei sanitare.

Dincolo de asumarea sistemului sanitar, criza medicală a realizat o radiografie obiectivă, dar dureroasă, a fragilității structurilor ce alcătuiesc statul.

Dacă la început discutam despre un sistem de sănătate învechit, nemodernizat, subfinanțat cronic și cu un deficit de personal binecunoscut și acceptat în mod tacit de toate guvernările, astăzi putem discuta și de alte fațete ale acestui fenomen.

Luna septembrie a anului 2020 reprezintă un alt moment de asumare. De această dată la defilare este scos sistemul de educație al României.

La fel ca și în cazul celui medical, discutăm despre un sistem neactualizat în concordanță cu necesitățile actuale. Într-o țară europeană, membră a Uniunii Europene, încă mai discutăm de instituții de învățământ din mediul rural care nu au apă curentă sau canalizare.

Școli în care cei mici sunt nevoiți în toiul iernii să meargă în curte pentru necesitățile fiziologice. La polul opus școlilor rurale se găsesc instituțiile din mediul urban, care sunt grefate de alte disfuncționalități.

Școlile de la orașe sunt supraaglomerate ca rezultat al indiferenței celor trei decenii de după Revoluție, în care autoritățile centrale și locale nu au reușit să țină pasul cu realitatea demografică a noilor zone metropolitane.

Am asistat la o adevărată explozie demografică care nu a fost însoțită de o suplimentare corespunzătoare și proporțională a numărului de unități de învățământ. Suprapopularea școlilor din mediul urban este o realitate binecunoscută și acceptată la fel, în mod tacit, pe principiul nepăsării.

Educația, surprinsă de COVID într-o altă epocă

Începutul de an școlar în format hibrid a scos în evidență o realitate tristă. Am văzut că abia în septembrie 2020 peste 3.000 de școli au fost conectate la Internet.

Este cât se poate de interesant de analizat cum în epoca informației online, există atâtea instituții de învățământ care erau pur și simplu deconectate de evoluția firească a societății, trăind parcă într-o zonă atemporală. În aceeași acceptare tacită, nimic nu s-a întâmplat până la această criză socială.

În absența Covid-19, cel mai probabil, aceste acceptări rușinoase ar fi continuat, iar noi ne-am fi comportat la fel de iresponsabil. În fiecare toamnă, anul școlar era deschis prin festivități la care clasa politică nu mai contenea să participe.

O clasă politică care cunoștea în amănunt dezastrul din spatele cosmetizărilor festive. Am văzut chiar zilele trecute că a fost promulgată legea care deblochează posturile nedidactice din învățământ.

Aceste posturi auxiliare vizează și personalul de îngrijire și curățenie. Din păcate, până la această criză sanitară existau școli cu peste 500 de elevi în care doi agenți de curățenie trebuiau să facă tot.

Chiar și fără această pandemie ne-am fi putut da seama că pentru menținerea normelor sanitare nu sunt suficiente două persoane.

Igiena spațiilor comune, a claselor de curs sau a toaletelor trebuie să fie riguroasă chiar și în absența Covid-19 și, mai ales, într-o comunitate de copii.

Având în față imaginea sistemului de educație în contextul pandemiei de Sars-Cov-2 ne putem întreba, cât se poate de legitim, cum vor putea fi implementate măsurile sanitare de spălare a mâinilor în școli care nu au apă curentă sau care au grupurile sanitare în afara școlii. 

Cum se va putea implementa distanțarea fizică în acele clase în care peste 35 de elevi sunt înghesuiți unii peste ceilalți în spații modeste construite
acum 50 de ani?

S-a discutat foarte mult despre necesitatea dezinfectării suprafețelor și a grupurilor sanitare, existând studii care au atestat prezența virusului la nivelul toaletelor. Este oare posibil ca toate aceste proceduri de dezinfecție și curățenie ciclică zilnică să fie realizate cu 2-3 persoane?

Rețeaua de medicină școlară, dispărută

Rețeaua de medicină școlară a dispărut progresiv în ultimii 30 de ani. Inițial, imaginea acestei rețele medicale școlare a fost asociată cu politicile sistemului comunist, fără a ne gândi cât de important este ca elevii să poată fi supravegheați din punct de vedere medical la școală.

Fără a ne gândi la faptul că o astfel de rețea medicală în școli va fi responsabilă, dincolo de evaluarea și supravegherea sanitară a copiilor, de educația sanitară a acestora. O astfel de educație medicală trebuie inițiată din perioada de formare a copiilor, în care aceștia trebuie să deprindă toate normele sanitare pentru protecția sănătății.

Rezultatul acestei indiferențe se traduce în consumul de săpun și pastă de dinți la nivel național, în faptul că sunt persoane care nu își vizitează medicul de familie cu anii sau care nu și-au făcut un consult stomatologic niciodată în viață.

Abia în fața anului școlar din era Covid am văzut cât de importantă ar fi fost o astfel de rețea medicală și cât de mult ar fi simplificat supravegherea epidemiologică a copiilor, fără a fi nevoiți să transferăm această responsabilitate părinților sau cadrelor didactice.

Toate studiile publicate ne arată importanța începerii școlii în sistemul clasic, luând în calcul impactul negativ neuro-cognitiv și psiho-emoțional pe care un învățământ online l-ar putea avea asupra copiilor.

S-a discutat foarte mult despre faptul că în unele țări învățământul clasic a început, însă sistemele de învățământ nu pot fi comparate. Fiecare țară are particularitățile sale în domeniul educațional, iar măsurile adoptate nu pot fi reproductibile în România.

Atenție la substanțele dezinfectante

Este necesară o atenie sporită la achiziția substanțelor dezinfectante utilizate în școli. Toate instituțiile de învățământ trebuie să se asigure că achiziționează numai produse biocide avizate de Ministerul Sănătății.

Un astfel de aviz este necesar, în primul rând, pentru garantarea eficicacității acestor dezinfectanți, dar cel mai important aspect este legat de siguranța acestor substanțe. Substanțele dezinfectante se folosesc doar așa cum este menționat în prospect.

Dezinfectanții de mâini se vor utiliza doar la nivelul mâinilor, atunci când spălatul cu apă și săpun nu este posibil. Aceste substanțe nu se vor înghiți sau aspira la nivelul nasului, existând riscul apariției unor complicații grave.

Elaborarea unor proceduri pentru dezinfecția spațiilor comune și a suprafețelor este esențială pentru prevenirea unor accidente colective, așa cum s-a întâmplat în anul 2019.

Respectarea măsurilor sanitare și un efort colectiv în care să fie implicați părinții, instituțiile școlare, copiii, dar și autoritățile centrale și locale este singura posibilitate de menținere funcțională a sistemului de învățământ.

În absența respectării acestor măsuri vom asista la apariția de microfocare la nivelul școlilor și la închiderea rând pe rând a acestora.