De ce nu ne putem abține de la mâncarea grasă? Explicația pentru pofta de cartofi prăjiți și hamburgeri
Problemele de sănătate legate de alimentația nesănătoasă și obezitatea continuă să devină tot mai răspândite. Cercetătorii au descoperit că o singură proteină ar putea influența preferința pentru alimentele bogate în grăsimi.
De ce alegem uneori cartofii prăjiți, hamburgerii sau alte alimente grase, chiar dacă știm că nu sunt cea mai sănătoasă alegere? Cercetătorii japonezi au identificat o proteină din anumite celule nervoase care ar putea avea un rol important în această preferință.
De ce nu ne putem abține de la mâncarea grasă? O proteină din creier ar putea avea răspunsul
O echipă de cercetători de la Universitatea Metropolitană din Osaka a analizat rolul unei proteine numite OPA1, implicată în funcționarea mitocondriilor – structurile care produc energia necesară celulelor.
Studiul, publicat în FASEB Journal, s-a concentrat asupra unor neuroni din creier care au un rol important în controlul apetitului și al metabolismului.
Cercetătorii au modificat genetic șoareci astfel încât proteina OPA1 să lipsească din neuronii care conțin receptorul melanocortinei 4, cunoscut sub numele de MC4R. Acești neuroni se află în hipotalamus, o zonă a creierului implicată în reglarea senzației de foame, a apetitului și a consumului de energie.
Rezultatele au arătat că șoarecii fără OPA1 în acești neuroni au dezvoltat o preferință semnificativ mai mare pentru alimentele bogate în grăsimi și au luat mai repede în greutate decât animalele din grupul de control.
În timp, aceștia au dezvoltat obezitate, iar efectele au fost mai pronunțate la femele decât la masculi.
Ce legătură are proteina cu pofta de mâncare
OPA1 este importantă pentru buna funcționare a mitocondriilor. Atunci când proteina lipsește sau nu funcționează corect, neuronii implicați în controlul apetitului nu mai primesc suficientă energie pentru a funcționa normal.
Cercetătorii cred că această dereglare ar putea explica de ce animalele au ajuns să prefere alimentele bogate în grăsimi și să acumuleze mai rapid kilograme.
Studiul a arătat și diferențe între sexe. Un medicament împotriva obezității care activează receptorul MC4R a redus consumul de hrană la masculi, însă efectul a fost mai slab la femelele care nu aveau proteina OPA1 în neuronii analizați.
Încă nu știm dacă același mecanism funcționează la oameni
Descoperirea ar putea deschide noi direcții de cercetare pentru tratamentele împotriva obezității și a supraalimentării. Totuși, există o limită importantă: experimentele au fost realizate exclusiv pe șoareci.
Nu se știe încă dacă proteina OPA1 influențează în același mod preferințele alimentare și comportamentul alimentar al oamenilor. Cercetătorii spun însă că rezultatele oferă noi indicii despre legătura dintre energia neuronilor, apetitul pentru grăsimi și creșterea în greutate.
