Deşi exerciţiul moderat reduce riscul de cancer, cercetătorii suspectează că antrenamentele extreme pot provoca stres intestinal şi inflamaţie, crescând riscul de cancer colorectal la un grup restrâns de sportivi.
Rezultatele nu schimbă recomandările generale, dar sugerează screeningul mai devreme şi atenţie la simptome precum sângerările.
Ce legătură există între cancerul de colon și alergatul pe distanțe lungi? Ce analize trebuie făcute
Descoperire surprinzătoare privind riscul crescut de cancer la alergătorii de elită poate fi explicată, sugerează un studiu restrâns.
Exerciţiul fizic reprezintă un element esenţial pentru menţinerea unei stări optime de sănătate, iar cercetările arată că poate contribui chiar la prevenirea reapariţiei cancerului după tratament. Totuşi, descoperiri recente ridică o întrebare surprinzătoare: ar putea antrenamentele de anduranţă practicate la un volum extrem să prezinte anumite riscuri?
Citește și: Sucul făcut de toate gospodinele, care reduce riscul de cancer. Plin de vitamina C
La reuniunea Societăţii Americane de Oncologie Clinică (ASCO 2025) din vara aceasta, cercetătorii de la Institutul de Cancer Inova Schar au raportat că au identificat formaţiuni precanceroase în colon la un număr surprinzător de mare de maratonişti şi ultramaratonişti.
Studiul a cuprins un grup de 100 de sportivi cu vârste între 35 şi 50 de ani, dintre care 15% aveau adenoame avansate, leziuni care pot evolua spre cancer colorectal, iar 41% aveau cel puţin un adenom.
Studiul a fost unul restrâns şi nu a fost încă revizuit de experţi, dar semnalul este suficient de puternic pentru a atrage atenţia la nivel global, scrie Justin Stebbing, profesor de Ştiinţe Biomedicale, la Universitatea Anglia Ruskin, într-un articol publicat în The Conversation.
Ce arată studiile clinice despre sport și cancer?
Ce înseamnă cu adevărat aceste constatări, de ce experţii îndeamnă la prudenţă în interpretarea acestor rezultate şi la ce ar trebui să fie atenţi alergătorii profesionişti?
Decenii de dovezi arată că practicarea regulată a exerciţiilor fizice reduce riscurile de cancer, inclusiv cel colorectal, şi îmbunătăţeşte prognosticul după un diagnostic de cancer.
Acest studiu nu răstoarnă aceste cunoştinţe, spune Stebbing. În schimb, sugerează că un grup restrâns de tineri sportivi de anduranţă ar putea dezvolta un stres intestinal specific care le-ar creşte probabilitatea de a dezvolta în timp astfel de leziuni precanceroase.
Cancerul de colon la tineri a fost numit „o nouă epidemie”, iar motivele creşterii incidenţei bolii nu sunt pe deplin înţelese.
Studiul Inova a exclus deliberat persoanele cu afecţiuni genetice cunoscute sau boli intestinale pentru a se concentra pe alergători aparent cu risc scăzut.
În urma screeningului, cercetătorii au descoperit un număr mai mare de leziuni avansate decât ar fi fost normal pentru această categorie de vârstă - un rezultat neaşteptat, pe care specialiştii îl consideră un semnal important ce trebuie investigat în continuare, nu o concluzie certă.
Cum contribuie antrenamentele intense de anduranţă la modificările intestinale?
O teorie se concentrează pe reducerea temporară a fluxului sanguin către intestin în timpul efortului prelungit şi intens. Alergătorii pe distanţe lungi sunt familiari cu colita alergătorului - crampe şi sângerări ocazionale după alergări lungi.
Repetarea episoadelor de stres cauzate de lipsa de oxigen, inflamaţia şi procesele de reparare a ţesutului intestinal ar putea, în teorie, să favorizeze apariţia adenoamelor la persoanele predispuse.
Echipa Inova a evidenţiat acest mecanism pe baza observaţiilor şi a rapoartelor alergătorilor privind simptomele intestinale, deşi studiul nu a măsurat direct fluxul sanguin, oxigenul sau markerii inflamatori.
Alergare Foto: Freepik Rol ilustrativ)
De asemenea, nu a luat în considerare în mod separat alţi factori de stil de viaţă care ar putea avea relevanţă, cum ar fi strategiile de hidratare, utilizarea de antiinflamatoare, practicile nutriţionale specifice sau nivelurile foarte scăzute de grăsime corporală.
La fel de important este să înţelegem ce nu demonstrează acest studiu. Nu există dovezi că maratoanele sau ultramaratoanele provoacă cancer de colon.
Nu sugerează că majoritatea cazurilor de cancer colorectal la tineri apar la alergători, dimpotrivă, medicii care nu au participat la studiu au precizat că majoritatea pacienţilor tineri cu acest tip de cancer nu sunt sportivi de anduranţă. De asemenea, nu oferă informaţii despre eventualele riscuri asociate exerciţiilor fizice mai moderate.
Citește și: Tot mai mulți tineri fac cancer de colon, pancreas, esofag și stomac. Care e explicația?
Unde trebuie să ne informăm?
Punctul de referinţă - adică procentul aşteptat de adenoame avansate la persoane aflate spre finalul vârstei de 40 de ani - provine din studii mari, făcute pe populaţia generală, nu dintr-un grup de control similar cu cel al alergătorilor. Din acest motiv, diferenţa observată este notabilă, dar rămâne doar o constatare preliminară.
Studiul are o fundamentare clinică solidă, însă dimensiunea redusă şi modul în care a fost conceput îl fac potrivit doar ca punct de plecare pentru cercetări mai ample, nu ca argument pentru modificarea recomandărilor generale despre exerciţiul fizic.
Chiar şi aşa, din acest studiu se pot desprinde recomandări utile atât pentru sportivii de anduranţă, cât şi pentru medici.
În primul rând, sângele persistent în scaun, modificările tranzitului intestinal, durerile abdominale inexplicabile sau anemia feriprivă nu ar trebui ignorate ca fiind „doar efecte ale alergării”.
Ce analize trebuie făcute?
„Într-o comunitate unde problemele digestive sunt comune şi adesea normalizate, este uşor să ratezi semnele de avertizare", scrie Stebbing.
Medicul oncolog, dr. Tim Cannon, care a condus studiul Inova, susţine că alergătorii tineri cu sângerări după alergări lungi ar trebui să beneficieze de screening, o poziţie justificată prin faptul că o examinare prin colonoscopie poate elimina leziunile precanceroase şi preveni dezvoltarea cancerului.
Această strategie este mai prudentă decât ghidurile actuale, care recomandă screening-ul standard pentru adulţii cu risc mediu, însă se încadrează într-o abordare personalizată a îngrijirii medicale, în care deciziile se iau în funcţie de simptomele şi particularităţile fiecărui pacient.
În al doilea rând, studiul întăreşte diferenţa dintre exerciţiul fizic ca „medicament" şi exerciţiul ca sport extrem.
Pentru prevenirea cancerului şi sănătatea generală, cele mai solide dovezi susţin o activitate fizică regulată, de intensitate moderată spre viguroasă, nu neapărat un effort fizic repetat de ultra-anduranţă.
