„Din cauza lipsei de fonduri, echipa mobilă ARAS, care a oferit timp de peste 20 de ani servicii de prevenire persoanelor cu vulnerabilitate crescută, nu mai intervine pe străzile Bucureştiului de la finele lunii decembrie 2020. La centrul de asistenţă comunitară ARAS Titan (deschis în 2008 pentru a oferi servicii de reducere a riscurilor) nu mai există, de o săptămână, seringi de 1 ml (pe care persoanele care consumă droguri prin injectare nu le găsesc nici în farmacii). Prin urmare, consumatorii de droguri injectabile din Bucureşti refolosesc seringile deja utilizate sau le folosesc în comun cu alţi consumatori. Rezultatul este că infecţia cu HIV şi hepatitele virale se răspândesc deja, lovind din nou această categorie de persoane deja vulnerabile şi, de aici, comunitatea în ansamblu", precizează ARAS, potrivit unui comunicat transmis, joi, AGERPRES.
Conform asociaţiei, s-a ajuns la această situaţie din mai multe motive, printre care faptul că autorităţile naţionale au contat "mereu" pe sprijinul finanţărilor externe contractate direct de ONG-uri şi care, practic, au încetat să existe în 2020.
ARAS susţine că autorităţile nu alocă fonduri pentru sprijinirea activităţilor de reducere a riscurilor de infectare cu HIV şi hepatita B şi C pentru persoanele din grupurile-cheie, iar Planul operaţional HIV/SIDA realizat în cadrul unui proiect cu finanţare prin Fondul Global pentru SIDA, Tuberculoză şi Malarie în 2017 este încă neasumat şi nesemnat de către autorităţile naţionale.
"În prezent, când fondurile structurale europene sunt disponibile pentru autorităţile naţionale din domeniul sănătăţii şi domeniul social, ele nu sunt alocate şi pentru nevoile medicale şi sociale ale acestor persoane vulnerabile şi defavorizate. Programele POCU sunt exclusiv pentru persoanele care deţin carte de identitate, iar unele numai pentru cele ce au asigurare de sănătate", se arată în comunicat.
În opinia ARAS, politicile naţionale şi legislaţia în domeniul prevenirii bolilor infecţioase au prevederi "inaplicabile", sunt alcătuite "defectuos", iar mecanismul de aplicare nu poate fi pus în practică.
"Ministerul Sănătăţii nu a elaborat niciodată modalităţi de contractare a serviciilor de prevenire şi asistenţă medico-socială către ONG-uri, nici nu include acest tip de servicii în legislaţia privitoare la sănătatea publică, domeniu care este 100% medicalizat şi nu ia în considerare prevenirea şi asistenţa în comunitate", afirmă ARAS.
Potrivit asociaţiei, autorităţile locale nu includ şi nu bugetează multianual în strategiile lor clar şi explicit activităţi de prevenire dedicate persoanelor vulnerabile.
"Toate eforturile făcute de ARAS, care a depus propuneri de finanţare la Ministerul Sănătăţii, la unele primării de sector, care a oferit autorităţilor locale şi naţionale infrastructura echipei de teren (ca şi a centrului de asistenţă comunitară şi a altor servicii sociale) pentru a contribui şi la activităţi în comunitate, menite să prevină transmiterea COVID-19, care a intentat şi un proces împotriva MS pentru că nu asigură distribuirea seringilor prevăzute în programul HIV (proces pierdut în primă instanţă, dar urmat de recurs), au fost fără rezultat. La începutul acestei luni, am adresat din nou autorităţilor centrale şi locale, cu atribuţii sau capacitate de intervenţie în domeniu, scrisori prin care le solicităm sprijinul în remedierea acestei crize, cu care ne confruntăm periodic", transmite ARAS, potrivit Agerpres.