Rectorul SNSPA, Remus Pricopie și-a depus candidatura la alegerile prezidențiale în ultimele trei ore în care se mai putea face acest lucru, dar fără să aibă vreo semnătură.
Însă demersul poate avea un impact major asupra alegerilor din România, aceasta fiind și intenția sa.
VIDEO Cum poate schimba candidatura respinsă a lui Remus Pricopie alegerile prezidențiale
Remus Pricopie a explicat la Newsweek Report pe care sunt hibele legislative pe care a vrut să le evidențieze și ce ar trebui să se întâmple cât mai curând pentru ca alegerile din România să nu se mai confrunte cu o criză majoră.
Citește și: Fraudă electorală majoră la AUR: „Mi s-a cerut să trec și morții pe toate listele pentru Simion"
Newsweek România: Vă rog să ne explicați de ce v-ați depus candidatura și ce urmăriți în continuare?
Remus Pricopie, rectorul SNSPA: Ca să ajungem la momentul de sâmbătă, 15 martie, ultima dată la care se puteau depune candidaturi și să înțelegem de ce am făcut acest demers cu trei ore înainte de a se închide practic perioada de punere a candidaturilor, trebuie să ne întoarcem un pic la alegerile de anul trecut și la procedurile electorale.
Citește și Remus Pricopie, revoltat de admiterea unei candidaturi la prezidențiale: ”Suntem într-un film prost”
Evident că mulți oameni, inclusiv eu și alți colegi de-ai mei, am vrut să înțelegem ce s-a întâmplat.
Prima dată ne-am dus la perioada de campanie electorală unde am văzut deja, sunt anchete în derulare. Călin Georgescu, necunoscut la nivelul opiniei publice, unul dintre mulții candidați, care au depus 200.000 de semnături, a devenit peste noapte popular.
Mai exact, pe 21 noiembrie a început să-i crească nivelul de vizibilitate pe rețelele de socializare, în principal pe Tiktok, ca să ajungă în câteva zile să ocupe poziția nouă la nivel mondial ca vizibilitate.
Citește și Remus Pricopie, plângere penală împotriva lui George Simion, cu privire la cele 600.000 de semnături
Orice persoană care analizează la rece aceste date trage concluzia că nu poate să fie ceva organic. N-ai cum să existe interes din Africa de Sud, din Polonia, din Turcia, din Grecia, de prin Londra pentru multiplicarea mesajelor lui Călin Georgescu pe Tiktok.
Ulterior, am ajuns să aflăm de la instituțiile statului, în principal ca urmare a desecretizării documentelor de la CSAT, că a fost vorba de influența unor entități statale și non-statale și de asemenea cunoașteți datele puse atunci la dispoziție. Astăzi, de exemplu, am văzut că Parchetul, din nou, are o nouă serie de percheziții, în principal la persoanele implicate în promovarea pe Tiktok a candidatul Călin Georgescu.
Dar nu ne-am uitat cu mare atenție cum a ajuns Călin Georgescu să fie candidat din punct de vedere tehnic.
E foarte adevărat că de 3 săptămâni eu insist pe acest subiect, care este tehnic, dar care e de fapt cheia sau explicația tuturor lucrurilor care ni s-au întâmplat în noiembrie-decembrie.
Problemă însă care n-a fost reglată prin modificarea legii 370 prin ordonanță de urgență. În ianuarie s-a modificat legea 370/2004, legea legilor prezidențiale, dar a fost vorba mai mult despre lucruri legate de Birou Electoral Central, de informatizare, mă rog, detalii administrative de gestionare a procesului electoral
Nu s-a umblat deloc la modul în care ajungi să fii candidat. Am văzut că, după ce s-au parcurs niște etape, Birou Electoral Central și ca urmare a deciziilor Curții Constituționale, ne-a informat care este lista finală a candidaților.
Așadar, primul lucru pe care ar trebui noi să ăl înțelegem este cum a ajuns Călin Georgescu candidat, cum a ajuns să depună 239.000 de semnături. Nu știu dacă oamenii realizează ce înseamnă 200.000 de semnături. 200.000 de semnături înseamnă 20.000 de pagini cu câte 10 semnături pe fiecare pagină.
M-am uitat și împreună și cu alte persoane care au experiență în strângerea de semnături și am realizat că fără 35.000 de orede muncă nu reușești să strângi 200.000 de semnături.
Dar cum se întâmplă în alte țări?
Ne-am uitat să vedem ce se întâmplă în alte state și am tras concluzia că Austria solicită 7000 de semnături, Bulgaria 2500, Portugalia mi se pare că 10.000, deci cifre foarte mici. Avem două state cu situații comparabile cu ceea ce se întâmplă în România: Cehia, cu 50.000 de semnături la o populație cam la jumătatea României și Polonia, cu 100.000 de semnături, cu o populație mai mult decât dublă față de România.
Logica semnăturilor este ca atunci când un candidat își depune candidatura să arate că are un anumit tip de susținere populară. Și trecând în revistă legislația a țărilor europene am văzut că sunt două variante: fie prin semnături directe de la cetățeni, fie prin semnături pe care ți le acordă persoane care deja au fost alese. Un deputat, un primar, un președinte de consiliul județean este o persoană deja aleasă care are legitimitatea cetățenilor și transferă o parte din ea sau validează cu legitimitatea sa un potențial candidat. Acest sistem este în Franța, dar este și în alte state unde poți să iei semnături de la parlamentari.
Comisia de la Veneția nu respinge această idee a semnăturilor, indiferent de formă, dar atrage atenția că această solicitare, care certifică reprezentativitatea unui potențial candidat nu trebuie să fie o barieră. Și de exemplu, Bulgaria, care solicita de semnături pentru un candidat independent aajuns astăzi la 2500. Discuția este în principal legată de candidații independenți, pentru că și în documentele CEDO sau în recomandările Comisiei de la Veneția se face distincție între un candidat de partid care are resurse, rețea, etc. și un candidat independent care nu are toate aceste resurse.
Sau dacă le are trebuie să ne spună de unde sunt și cum a strâns acele semnături. Observați că n-am zis nimic despre semnăturile lui Nicușor Dan, așa cum n-am zis nimic despre semnăturile lui Victor Ponta.
Nicușor Dan ne-a spus că a folosit rețeaua pe care a utilizat-o și la alegerile locale, că a avut donații. Vedem din declarația de avere, care sunt și ne informează periodic ce donații are. Așadar presupunem că face acest demers într-o manieră legală și serioasă. În ceea ce îl privește pe Victor Ponta, este fost președinte de partid, fost prim-ministru, a fost votat de 5 milioane de oameni și are prieteni în zona PSD în toată țara. Sunt convins că a apelat la resursele acestea.
Dar de unde a strâns Călin Georgescu, care n-a fost nici prim-ministru, nici n-are notorietate, nici nu ne-a informat că a solicitat donații, ba dimpotrivă, ne-a vorbit despre zero cheltuieli în campanie, de unde a strâns 239.000 de semnături? Și într-unul din interviurile dumnealui ne-a mai informat că a strâns semnăturile în două zile.
Acesta e motivul pentru care ieri am decis să sesizez organele de anchetă penală, pentru că, dacă nu lămurim această situație rămânem cu impresia că el, de fapt, a fost un candidat legitim, care a obținut cel mai mare număr de voturi și pe care statul paralel, perpendicular, oblic, l-a împiedicat să meargă mai departe. Și eu cred că statul român trebuie să facă astfel de verificări.
Am date că, deși Biroul Electoral Central și Autoritate Electorală Permanentă au sesizat organele de anchetă de-a lungul timpului, nu s-a întâmplat nimic. Au mai fost și alte cazuri și în 2019 și în 2016. Îmi spunea cineva că în această perioadă se dau NUP-urile (neînceperea urmăririi penale) pentru cei care au fost suspecți de liste false în urma alegerilor de acum opt, nouă, 10 ani. Iată o problemă de sistem.
Dacă n-am fi avut această problemă, nu am fi avut circul internațional, pentru că este un circ internațional. Apoi, săptămâna trecută, luni sau marți, ne-a informat domnul Simion că va candida, întrucât Călin Georgescu nu a trecut de Biroul Electoral Central și nici contestația la Curtea Constituțională nu a fost acceptată. Simion a decis pe 12 martie să intre în competiția electorală și să strângă 200.000 de semnături.
Asta cu toate că înainte a spus că nu va candida.
Tot timpul ne-a informat că nu se strâng semnături pentru dumnealui, că nu va candida. Revine problema celor 200.000 de semnături.
Din nou logic, nu pot fi 35.000 de ore de muncă de pe 12 până pe 14 martie. La care adăugăm informațiile date de dumnealui anul trecut, într-un interviu în care se auto-denunță, spunând că nu este posibil să strângi atât de multe semnături într-un interval scurt de timp.
Mai mai avem și cealaltă situație în care Biroul Electoral Central a identificat pentru doi candidați falsuri în listele de semnături. A fost sesizat Parchetul, dar cei doi se află pe buletinul de vot. Îi vom vedea pe 4 mai pe buletinele de vot.
Haideți să explicăm de ce se întâmplă lucrurile astea. De ce chiar dacă Biroul Electoral Central sesizează un fals, candidații vizați rămân în continuare în cursa electorală?
Aici iar este o discuție, pentru că avem o decizie a Curții Constituționale din 2019, care respinge o decizie a Biroului Electoral Central în cazul unui candidat căruia au fost refuzate 90.000 de semnături, întrucât erau xeroxuri. Decizia CCR spune că această situație trebuia să fie confirmată de către o instanță. Dar mergem mai departe.
Legea 370/2004, articol 27 vorbește despre termenele de la BEC și termenele de la Curtea Constituțională
Așadar, din momentul în care ai depus candidatura, BEC are la dispoziție 48 de ore să-ți verifice dosarul, inclusiv semnăturile. Nimeni, din nicio instituție din lume, nu-ți poate verifica 200.000 de semnături în 48h pentru un candidat.
Anul trecut am avut 14 candidați, înmulțit cu 200.000 de semnături înseamnă 2,8 milioane de semnături. Aceeași situație am avut și la alegerile din 2019 și la alegerile din 2014 și la alegerile din 2009, pentru că această lege este din 2004.
Am avut candidați pentru care nimeni, de fapt, n-a putut certifica legalitatea candidaturii. Și mergem în continuare cu această procedură. Avem trei modalități pentru a schimba acest lucru.
O dată sunt membrii Parlamentului care pot să modifice legea. Evident, există și varianta ordonanței de urgență, dar eu acum discut în principal de Parlament.
Poți să ai o contestare prin Avocatul Poporului și să spui că acest articol este neconstituțional. Și este neconstituțional nu numai pentru că are niște lacune și neclarități legislative, dar este neconstituțional și prin pragul pe care îl impune.
A treia variantă este să găsești o modalitate în care tu, ca cetățean, să te îndrepți direct împotriva legii. Dacă ar fi o lege oarecare, ai putea să găsești o modalitate, printr-un proces în instanță, să ceri o excepție de neconstituționalitate. Însă n-ai cum să te judeci ca cetățean, pentru că singurul moment în care ajungi să fii sub regulile legii este momentul electoral.
Prin urmare, am decis pe ultima sută de metri, făcând o argumentație foarte clară, să-mi depun candidatura pentru a putea fi în situația de a contesta la Curtea Constituțională și să expun o parte din neajunsurile pe care vi le-am prezentat mai devreme.
De ce o parte? Pentru că nu toate puteau să facă obiectul unei sesizări de neconstituționalitate. Curtea a analizat contestația privind înregistrarea candidaturii. Nu știu deocamdată care este motivarea CCR, pentru că nu a fost încă publicată, în raport cu cele 14 pagini pe care eu le-am prezentat în fața Curții Constituționale.
Între timp, eu cred că deja subiectul s-a conștientizat pentru am văzut diferite ONG-uri preluând ideea și spunând da, trebuie modificată legea electorală, pentru că așa sunt permise astfel de anomalii.
A mai fost un candidat independent care a făcut un demers aproape similar pentru a demonstra cât de greu e să strângi acele semnături.
Tânărul Paul Ispas, da. Foarte bun exercițiul său pentru că le arată oamenilor că legal cu ajutorul prietenilor, ca independent, nu poți strânge 200.000 de semnături. Atenție, el as pus că nu a renunțat la slujbă, pentru că nu avea cum. A strâns 8500 de semnături în vreo 40 de zile.
Repet, acum aștept și motivarea Curții Constituționale și în funcție de chestiunea asta, deja lucrez la un material pe care, după terminarea legerilor, să-l prezint Autorități Electorale Permanente, Parlamentului României și, evident, opiniei publice, în care din experiențele astea cred că se trage concluzia evidentă că trebuie schimbată legea.
După părerea mea, o candidatură nu trebuie depusă cu 50 de zile înainte, trebuie depusă cu 100-150 de zile înainte. La fel, toată perioada în care se colectează semnături este nereglementată. Întuneric total.
În mod normal, eu cred că cu șapte, opt, nouă luni înainte, un posibil candidat trebuie să-și anunțe intenția și să se înregistreze la Autoritatea Electorală Permanentă, să anunțe contul în care urmează să strângă semnăturile. Așa cum azi văd lista cu candidați înregistrați, aș fi vrut să văd acum șase luni candidații care doresc să se înregistreze, iar semnăturile să fie încărcate, nu neapărat în timp real, pentru că nu întotdeauna se poate, dar cu o anumită periodicitate. Eu să știu cu 30 de zile înainte de expirarea termenului de depunere a candidaturilor, cine a reușit să strângă semnături, câte or fi ele.
Apropo, am uitat să menționez. Cred că de vreo șase ani există în Parlamentul României o propunere de modificare a acestui plafon de la 200.000 de semnături la 40.000 de semnături stă în Parlament, a trecut de o cameră, iar în cealaltă cameră se odihnește.
Dar revenim. Din momentul în care ai hotărât să analizezi posibilitatea de a candida, ar trebui să te înregistrezi la Autoritatea Electorală Permanentă, să-ți deschizi un cont în care să fie înregistrate semnăturile și ele să fie văzute în timp real de toată lumea, să se poată semna și digital, pentru că totuși suntem în 2025 și la fel, să existe un cont financiar.
Acum vom vedea cum finalizăm alegerile din 2025. Dar după toate aceste discuții, Parlamentul nu mai poate să ignore și trebuie să îmbunătățească această lege.
