O serie de scriitori și-au publicat opera în comunism și, ulterior, au condus România în democrație.
Istorie
Cu două săptămâni înainte de izbucnirea Revoluției, un document al PCR descrie modul în care teatrele și instituțiile muzicale trebuie să reflecte activitatea partidului și poporului.
Nu au mai ajuns să își publice cărțile bazate pe directivele dictatorului, pentru că a venit Revoluția. Democrația i-a răsplătit cu funcții importante în statul român.
În 1989, Partidul Comunist Român a publicat „Planul editorial pe anul 1990“. Era vorba de o listă cu cărțile ce primiseră aprobarea Partidului Comunist Român pentru a apărea în acel an. Unii dintre autori au făcut o carieră politică strălucită în democrație.
Multă vreme mi se ridica sângele în cap de enervare când auzeam pe cineva spunând că „era mai bine înainte“. De la un moment dat, însă, am constatat că lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere.
E 5,30 dimineața. Iarnă. Sub plapumă e atât de cald cât poate fi într-o cameră cu calorifrele reci, iarna. Suntem îmbrăcați cu trei straturi de pijamale. Haine. Mama trage încet plapuma. Intră frigul din cameră pe sub plapumă. Îl simți ca un aer rece, brutal.
Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu? Desigur, însă doar în următoarele situații: 1. dacă erai Nicolae (sau Elena) Ceaușescu; 2. dacă erai prim-secretar de județ; 3. dacă erai general de Securitate. Altfel, România sub Ceaușescu a fost o umilință deplină.
Societatea civilă a amenajat muzee de istorie a comunismului, în lipsa muzeului pe care statul român nu reușește să-l facă nici la 30 de ani de la Revoluția din 1989.
