Cum a ajuns DN1 cel mai important drum național din România? Cărei porțiuni din el i se spune Șoseaua Regilor?

DN1 este drumul național cel mai important din România. De obicei, ne referim la el când vorbim de vacanțele pe Valea Prahovei, în stațiunile montane, dar șoseaua ajunge, de fapt, tocmai până la Oradea și frontiera cu Ungaria, întinzându-se pe o distanță de 644 de kilometri.

Însă partea cea mai cunoscută din el este cea care leagă Bucureștiul de Brașov, străbătând Valea Prahovei și făcând legătura între Muntenia și Transilvania.

Iar cum Autostrada A3, București-Brașov, are din nou întârzieri și n-a depășit fara „pe hârtie”, DN1 va rămâne, încă mulți ani, principala cale de a traversa munții către cealaltă provincie românească ori de a ajunge la populare orășele-stațiuni de iarnă.

DN1 era, în Evul Mediu, drumul contrabandiștilor și tâlharilor

Inițial, ceea ce acum numim DN1 era folosit de către contrabandiști și tâlhari, fiecare din propriile motive.

Să traversezi munţii spre zona Braşovului pe Valea Prahovei era o aventură la care se înhămau doar cei care nu doreau să declare marfa la vamă. 

De aceea, contrabandiștii de mărfuri erau cel mai adesea victimele tâlharilor, care preferau zona datorită faptuui că puteau găsi aici ascunzători bune, greu identificabile sau accesibile autorităților. 

În schimb, negustorii cinstiţi care circulau frecvent între cele două provincii româneşti alegeau cu totul alte rute decât drumul pe care astăzi îl numim DN1. 

În secolul al XIV-lea şi mai târziu, legătura cu Transilvania se realiza fie prin Târgovişte, fie prin Valea Teleajenului, pe ruta care urma cursul râului cu acelaşi nume, pe traseul Schiuleşti – Bratocea- Săcele.

Totuşi o importantă cale de comunicaţie între sudul ţării şi Ardeal se afla şi în zona Văii Prahovei.

Citește și: VIDEO „Minune” pe DN1, după 3 ani de lucrări! Șoferii vor ocoli orașul Comarnic pe centura de 6 km

Este atestat faptul că încă din secolul al XV-lea şi până la mijlocul secolului al XVIII-lea, la Câmpina, considerată poarta de intrare spre Valea Prahovei, a existat o vamă, un punct strategic de control al mărfurilor.

Pe această rută comercială se tranzitau în special sarea, mierea sau postavul, cereale, vite şi mai târziu păcura, astfel că de la ieşirea din satul pe atunci Câmpina până spre Comarnic au existat o serie de hanuri unde trăgeau mai ales negustorii.

În anii 1700, Drumul Văii Prahovei era presărat cu podeţe din lemn care traversau văi abrupte şi nu era practicabil decât din primăvară până la prima zăpadă.

Era preferată o rută, astăzi alternativă la DN1, din Câmpina spre Valea Doftanei.

Interesul pentru amenajarea unei rute comerciale şi nu numai pe Valea Prahovei spre Ardeal a apărut târziu, spre jumătatea secolului al XIX-lea, în vremea domniei lui Al.I. Cuza.

În anii 1859-1860 era deja construită o bună parte din actualul DN1, dar aceasta făcea legătura între Predeal şi Comarnic şi nu era mai mare de 40 de kilometri. 

Citește și: Autostrada Valea Prahovei, Ploiești - Brașov, probleme și pe hârtie. Proiectantul penalizat cu 4.000.000 lei

Interesul comercianţilor era să ajungă cât mai repede şi în siguranţă la Bucureşti, aşa că au început demersurile pentru construirea unui pod peste râul Doftana (care separă astăzi Câmpina de comuna Băneşti).

Spre finele anului 1862 podul din piatră de peste râul Doftana a fost inaugurat în prezenţa domnitorului Al.I Cuza.

Construcţia a rezistat până în zilele noastre, dar nu mai este funcţional, fiind parţial afectat de viitură, potrivit turismistoric.ro.

Odată cu venirea pe tron a regelui Carol I și cu dezvoltarea căilor ferate către Sinaia și Predeal în anii 1870, Valea Prahovei a devenit o destinație turistică majoră, atrăgând vizitatori dornici să exploreze castelele, vilele și hotelurile construite în această perioadă.

DN1 a devenit astfel ruta principală între București, Valea Prahovei și Ardeal.

„Șoseaua Regilor”, porțiunea Sinaia-Brașov, construită între 1882-1883

Este ştiut că în anul 1875 a fost pusă prima piatră de temelie pentru celebrul castel Peleş din Sinaia, inaugurat în 1883 și devenit reşedinţă de vară a familiei regale.

Şi tot de atunci putem spune că drumul Văii Prahovei a căpătat o tot mai mare importanţă.

Era nevoie de amenajarea acestei rute pentru a facilita accesul constructorilor care lucrau la Peleş.

DN1 de astăzi a crescut în paralel cu drumul de fier care făcea legătura înntre Bucureşti – Sinaia, apoi şi Predeal. 

Doar în trei ani  (1875-1878) calea ferată Bucuresti-Ploiesti a fost prelungită până la Câmpina, apoi până la Comarnic, iar în 1879 drumul de fier a ajuns la Sinaia, iar în 1882, la Predeal

Prezenţa familiei regale la Sinaia a transformat mica localitate de munte într-o adevărată atracţie turistică.

Astfel, până la sfârşitul secolului al XIX-lea aici au fost construite nu mai puţin de 55 de vile şi zece hoteluri, inclusiv celebrul Cazinou. 

Toate aceste atracţii turistice au făcut ca DN1 de astăzi să devină principala rută care lega Bucureştiul de Valea Prahovei şi mai apoi de Ardeal.

Pe de altă parte, puțini știu că porțiunea din DN1 dintre Sinaia și Brașov a fost supranumită „Șoseaua Regilor” și a fost construită în doar 18 luni (1892-1893).

Totul s-a făcut cu 12.000 de muncitori care au lucrat manual cu dalta, ciocanul, toporul, ferăstrăul și roaba, săpând prin stâncă sau croindu-și drum prin pădurea adesea virgină la acea vreme.

Fiecare kilometru a costat viața a 3-4 oameni – în total peste 200 de morți pentru cei 73 de kilometri de la Sinaia la Brașov, conform voci.ro.

Povestea începe în 1889, când regele Carol I s-a vizitat reședința de vară de la Sinaia, inaugurată cu doar șase ani mai-nainte și constată că drumul către Transilvania (și restul Europei) este practic impracticabil.

73 de kilometri de drum, făcuți în doar 18 luni, cu tehnica de acum 140 de ani

Era, de fapt, doar o potecă îngustă prin pădure și defileul râului Prahova, unde căruțele se răsturnau constant în prăpăstii, iar iarna drumul era complet închis de zăpadă de 2 metri.

Astfel, transportul mărfurilor pe distanța de doar 70 km se făcea și în 3 zile, atunci când se făcea.

Citește și: La ce ore poți circula fără aglomerație pe Valea Prahovei spre Brașov și retur

În fața acestei situații, în stilul său caracteristic, Carol I a decis: „Trebuie un drum european, nu o potecă de țară săracă. Vreau șosea modernă, lată de 8 metri, pavată cu piatră, terminată în maximum 2 ani”. 

Nimeni nu credea proiectul posibil, în afară de rege, iar asta a fost suficient.

Proiectul a pornit în martie 1892, inginer șef fiind Alexandru Buhăescu, format la École des Ponts et Chaussées Paris.

Traseu avea o lungime de 73 kilometri - de la Sinaia la Predeal, apoi coborâre spre Brașov.

Provocările din defileul Prahovei au fost uriașe: stânci verticale, păduri virgine, pante de 8-12% și 27 de viaducte necesare peste pâraie și râpe.

Pentru realizarea șoselei au fost angajați 12.000 de muncitori care lucrau în 3 schimburi de câte 4.000.

Procesul de construcție era brutal: tăierea pădurii (copaci seculari doborâți cu topoare și ferăstraie), spargerea stâncii (găuri săpate manual cu daltă și ciocan), apoi dinamitare și mutarea pământului.

Nu mai puțin de 2 milioane metri cubi de pământ și piatră au fost mutate cu roaba, pavajul – piatră spartă și așezată manual, iar fiecare metru pătrat verificat cu nivela.

Explozia dinamitei era cea mai periculoasă muncă: „dinamitarii” – meșteri specializați, plătiți dublu (2 lei/zi), săpau găuri de 1 metru în stâncă – o zi întreagă pentru o gaură, încărcau 500g de dinamită per gaură, 20-30 de găuri per explozie, aprindeau fitilul și fugeau.

Construcția a fost finalizată în noiembrie 1893, durata sa fiind conform planului, de 18 luni.