Cine a fost domnitorul care s-a bătut pentru tron cu Vlad Țepeș? Timp de doar câțiva ani acest personaj a făcut numeroase rocade la conducerea Țării Românești cu cei doi fii ai lui Vlad Dracul, dar mai ales cu Radu cel Frumos, fratele viitorului „Dracula”.
Cine a fost domnitorul care s-a bătut pentru tron cu Vlad Țepeș? S-a „rotit” la domnie cu Radu cel Frumos
Lupta pentru tron a înroșit câmpiile ambelor Țări Române în secolul al XV-lea. E drept, conflictele interne s-au domolit în Moldova după urcarea în domnie a lui Ștefan cel Mare, dar au rămas furibunde în Muntenia.
Laiotă Basarab, cunoscut și ca Basarab al III-lea cel Bătrân, provenea din marea familie a Basarabilor, din care străbunicul său, Dan I, fratele lui Mircea cel Bătrân, desprinsese pentru sine și urmașii săi ceea ce s-a numit dinastia Dăneștilor.
O altă ramură a Basarabilor, cea a Drăculeștilor, a apărut dintr-unul dintre fiii marelui Mircea Voievod, Vlad Dracul, devenind mult mai faimoasă în istorie datorită principalului său reprezentant, Vlad Țepeș, fiul lui Vlad Dracul și fratele lui Radu cel Frumos.
Citește și: Cine a fost domnitorul poreclit Pârlea Vodă? A mai fost supranumit și „Fugarul”. A murit la Moscova
Dar când era vorba de putere, aceste înrudiri nu mai contau aproape deloc, nici măcar între frați de sânge, așa cum a fost cazul chiar cu Țepeș și cu Radu cel chipeș și atât de iubit de sultanul Mahomed Cuceritorul.
Despre Laiotă Basarab aflăm prima oară că era în preajma marelui Ștefan Voevod al Moldovei, prin 1472, fiind pregătit de acesta să-i ia tronul lui Radu cel Frumos, pentru a avea un domn loial luptei anti-otomane și în Muntenia.
Iar acest lucru avea să se întâmple în noiembrie anul următor., dându-se startul unui adevărat du-te-vino pe tronul Țării Românești între Laiotă, sprijinit de Ștefan și Radu ce se baza pe forța otomanilor.
Astfel, Laiotă a fost impus de trei ori de către Ștefan cel Mare în Țara Românească, în locul lui Radu cel Frumos (noiembrie-decembrie 1473, august-septembrie 1474, octombrie 1474), pierzând tot de trei ori tronul în favoarea rivalului său, în funcție de soarta fiecărei bătălii ce se dorea decisivă.
Radu cel Frumos, marele rival al lui Laiotă - Foto: Arhiva
Dar, în ianuarie 1475, după ce revine pe tron pentru a patra oară, Laiotă Basarab se gândește, probabil, că domnia i-ar fi mai sigură și mai stabilă dacă trece de partea otomanilor, trădându-și binefăcătorul, pe Ștefan cel Mare.
Culmea, decizia vine foarte curând după celebra Bătălia de Vaslui, cunoscută și ca Bătălia de la Podul Înalt, din 10 ianuarie 1475, unde Ștefan a fost pregătit de înfruntarea oștirii otomane mai ales datorită informațiilor oferite de Laiotă.
Mai mult, Laiotă însuși, în fruntea unui corp militar, taie calea unei armate turcești de 8.000 de oameni ce se retrăgea din Moldova și îi zdrobește într-o luptă în care, cu mâna sa, taie capul pașei turc.
Dar, recâștigându-și tronul, Laiotă „schimb macazul” cu 180 de grade, iar Laiotă merge direct la Constantinopol pentru a cere pace și a i se închina sultanului, iar acesta îl confirmă în scaunul domniei din Țara Românească, mai ales că favoritul lui, Radu, se pare că a murit aproximativ în aceeași perioadă, sfârșitul acestuia fiind necunoscut și azi.
Astfel, cu „spatele” asigurat de otoani, Laiotă are parte, în sfârșit, de a patra și cea mai lungă domnie a sa, care se va întinde până în noiembrie 1476. Un an și zece luni, o adevărată performanță pentru el.
Citește și: Cine a fost domnitorul cu cele mai multe domnii în Țările Române? S-au întins pe patru decenii
Dar marele Ștefan nu dormea și nu putea fi de acord cu așa ceva, așa că reușește să-l convingă pe Matei Corvin, regele Ungariei, să-l elibereze pe Vlad Țepeș, după o detenție de un deceniu, și, împreună, pornesc la înlăturarea lui Laiotă. Lucru cae se și întâmplă în noiembrie 1476.
Însă, la scurtă vreme, în luna decembrie a aceluiași an sau în ianuarie 1477, Laiotă revine cu un puternic sprijin turcesc și înaintează viguros spre București.
Cum oștirile lui Corvin și Ștefan se retrăseseră deja spre casele lor, boierii munteni n-au mai mizat pe Vlad Țepeș, așa că le-a venit mai simplu să-ș asasineze, undeva, pe drumul dintre Giurgiu și București.
Astfel, s-a netezit calea spre a cincea venire a lui Laiotă pe tron, una care avea să dureze până la finalul anului, decembrie 1477, când Ștefan cel Mare, care nu era omul pe care să-l trădezi și să uite, î înlătură iarăși de la putere.
De data aceasta, voievodul moldovean îl pune în scaunul domniei pe un nepot al lui Laiotă, Basarab cel Tânăr, supranumit și Țepeluș.
Laiotă se recunoaște învins definitiv și se refugiază în Transilvania unde a rămas până la moartea sa, survenită trei ani mai târziu, în 1480, tot acolo fiind și înmormântat
Citește și: Cine a fost domnitorul ce a mutat capitala Țării Românești în București? Iubitul unui mare sultan
Așa s-a încheiat această rocadă a domniilor, de care Laiotă a a beneficiat de cinci ori. Dar, în afară de numeroasele conflicte cu Radu cel Frumos, apoi cu Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, el a rămas în istorie ca fiind și ultimul domn al Țării Românești care a bătut monedă proprie, ducaţi asemănători cu cei emişi de marele său rival, Radu cel Frumos.
